Închiderea sau abandonarea unei firme nu înseamnă că dispar și datoriile. În anumite condiții, ANAF poate veni după ani de zile direct la administratori sau asociați pentru recuperarea sumelor restante, iar instanțele din România nu sunt de acord nici măcar asupra termenului în care acest lucru mai este legal posibil.
ANAF poate urmări administratorii și asociații pentru datoriile firmei. Foto arhivă
Potrivit articolului 25 din Codul de procedură fiscală, în anumite situații, obligațiile fiscale ale unei societăți pot fi recuperate direct de la administratori, asociați sau alte persoane care au contribuit la nerespectarea obligațiilor bugetare. Mecanismul se aplică în special atunci când firma a fost declarată insolvabilă și nu mai deține bunuri urmăribile pentru acoperirea datoriilor.
Legea prevede că răspunderea solidară poate fi atrasă atunci când organul fiscal constată că persoanele din conducerea societății au acționat cu rea-credință sau au contribuit la imposibilitatea recuperării creanțelor. Printre situațiile frecvent invocate se numără înstrăinarea sau ascunderea activelor societății, neîndeplinirea obligației de a solicita deschiderea procedurii insolvenței, determinarea neplății obligațiilor fiscale sau obținerea de rambursări necuvenite de la bugetul de stat.
Pentru mulți antreprenori, problema apare abia în momentul în care ANAF declanșează procedura de executare, uneori la mulți ani după încetarea activității firmei.
Datoriile nu dispar odată cu abandonarea firmei
Avocatul Luisiana Dobrinescu atrage atenția că simpla încetare a activității unei societăți nu înseamnă stingerea obligațiilor fiscale.
În practică, există situații în care foști administratori sau asociați se confruntă cu popriri pe conturi sau cu sechestre asupra bunurilor personale, ca urmare a unor decizii de atragere a răspunderii solidare emise de ANAF.
Specialista subliniază că nici transferul ulterior al părților sociale și nici vechimea datoriilor nu oferă, în mod automat, protecție împotriva recuperării sumelor de către stat, dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii.
Disputa din instanțe: termenul de prescripție
Una dintre principalele controverse din practică privește termenul în care ANAF poate atrage răspunderea administratorilor și asociaților pentru datoriile firmei.
În abordarea autorităților fiscale, termenul aplicabil este de cinci ani de la data declarării stării de insolvabilitate a societății, moment în care se constată oficial că debitoarea nu mai are bunuri urmăribile.
Totuși, în practica instanțelor există și o altă interpretare. Unele complete de judecată consideră că, în lipsa unui termen expres prevăzut de Codul de procedură fiscală pentru această formă de răspundere, devin aplicabile regulile generale din dreptul civil, respectiv termenul de prescripție de trei ani.
Controlul averilor: ANAF a impus taxe suplimentare de peste 540 de milioane de lei
Diferența de interpretare este esențială, deoarece poate duce fie la menținerea, fie la anularea deciziilor de atragere a răspunderii.
Ce a reținut Tribunalul București
Într-o decizie recentă, Tribunalul București a analizat natura juridică a raportului dintre administratorul societății și organul fiscal, concluzionând că acesta este unul de drept civil, nu un raport fiscal direct.
Instanța a arătat că administratorul nu este debitorul obligației fiscale principale, iar răspunderea sa are natura unei răspunderi civile delictuale, derivată din conduita în administrarea societății.
În aceste condiții, judecătorii au apreciat că, în lipsa unui termen special prevăzut de legislația fiscală, se aplică termenul general de prescripție de trei ani prevăzut de Codul civil.
De asemenea, instanța a stabilit că termenul începe să curgă de la momentul declarării stării de insolvabilitate, atunci când organul fiscal ia cunoștință atât de existența prejudiciului, cât și de persoana considerată responsabilă.
Hotărârea nu tranșează definitiv problema la nivel național, însă confirmă existența unei practici judiciare neunitare în această materie.
De ce crește riscul pentru firmele inactive
În ultimii ani, tot mai mulți antreprenori au ales să își suspende activitatea sau să lase societățile fără operațiuni, fără a le lichida formal.
Specialiștii în fiscalitate observă însă o intensificare a utilizării mecanismului de atragere a răspunderii solidare de către ANAF, în special în cazurile în care firmele au acumulat datorii și au devenit insolvabile.
Procedura presupune emiterea unei decizii individuale prin care o persoană este declarată responsabilă pentru obligațiile fiscale ale societății. Înainte de emiterea acestei decizii, contribuabilul vizat trebuie audiat, iar lipsa audierii poate atrage nulitatea actului administrativ.
Ce pot face antreprenorii în practică
Avocații recomandă ca administratorii și asociații să trateze cu maximă seriozitate orice comunicare venită din partea ANAF, fie prin Spațiul Privat Virtual, fie prin corespondență poștală.
În multe cazuri, apărarea eficientă depinde de reacția rapidă la actele administrative și de invocarea unor excepții precum prescripția sau lipsa condițiilor legale pentru atragerea răspunderii.
Pentru antreprenorii care nu mai doresc să desfășoare activitate printr-o societate, specialiștii indică drept soluții sigure fie lichidarea și radierea firmei, fie declararea inactivității temporare la Registrul Comerțului, pentru perioade limitate de timp, în condițiile legii, precum și monitorizarea constantă a situației fiscale a societății.
