De ce unii fumători cad mai ușor în capcana altor dependențe, cum ar fi mâncatul în exces sau jocurile de noroc? Un studiu recent explică acest fenomen: în timp, nicotina ne „reprogramează” creierul și modul în care reacționăm la dorințe. Mai exact, fumatul nu ne face să ne bucurăm mai mult de lucrurile obișnuite, precum o masă bună, ci doar amplifică artificial pofta și urgența cu care vrem să le obținem.
De ce foștii fumători se îngrașă mai ușor? Sursă foto: Shutterstock
Știm cu toții că nicotina creează dependența de țigări. Însă felul în care fumatul pe termen lung ne schimbă relația cu alte mici plăceri ale vieții (de la o simplă prăjitură până la jocurile de noroc) a fost mereu un mister. Pentru a înțelege cum ne este păcălit creierul, o echipă de cercetători de la Universitatea din Bordeaux a urmărit comportamentul unor șoareci expuși la această substanță.
Să vrei mult, dar să te bucuri puțin
Timp de o lună și jumătate, un grup de șoareci a primit apă cu nicotină, în timp ce altul a primit apă îndulcită. Apoi, animalele au fost învățate să apese o manetă pentru a primi porții de mâncare.
Șoarecii care consumaseră nicotină au dezvoltat o ambiție ieșită din comun. Apăsau maneta de zor și depuneau un efort uriaș doar pentru a face rost de o gustare, depășindu-i de departe pe cei care primiseră doar apă dulce. Însă surpriza cercetătorilor a apărut atunci când mâncarea le-a fost pusă în față gratuit, fără să fie nevoiți să miște un deget: șoarecii care consumaseră nicotină au mâncat chiar mai puțin decât ceilalți.
Acest comportament ne arată un lucru esențial despre cum funcționează poftele și motivația. Nicotina nu face ca mâncarea să fie mai gustoasă și nu ne aduce mai multă bucurie atunci când o consumăm. În schimb, ne creează o poftă artificială, exagerată, de a vâna acea recompensă cu orice preț.
Cum ne este dat peste cap sistemul de recompense
Atunci când aducem constant nicotină în organism, anumite zone din creier devin de-a dreptul amorțite. Mai exact, „mesagerii” care ne dictează în mod normal motivația refuză să mai reacționeze la stimulii naturali. Pentru a compensa această lenevire, restul creierului intră în alertă și turează motoarele la maximum. Sistemul responsabil cu recompensele începe să transmită semnale în exces și caută constant validare, creând astfel terenul perfect pentru pofte incontrolabile și noi dependențe.
Mai mult, studiul a arătat că nicotina deteriorează fizic comunicarea dintre zonele cerebrale care gestionează emoțiile și cele care anticipează o recompensă. Odată slăbite aceste legături, scade considerabil capacitatea naturală de autoreglare a impulsurilor. Demonstrația din laborator a fost destul de clară: imediat ce cercetătorii au stimulat din nou conexiunile afectate, comportamentul compulsiv al șoarecilor s-a oprit.
De ce înlocuiesc foștii fumători țigara cu mâncarea?
Toate aceste date explică, de fapt, de ce fumatul atrage după sine și alte comportamente compulsive, dar și de ce foștii fumători ajung atât de des să înlocuiască țigările cu mâncatul în exces. Creierul caută pur și simplu un înlocuitor imediat pentru stimularea cu care a fost obișnuit.
„Explicația psihologică nu este că foștii fumători «nu au voință», ci că renunțarea la nicotină modifică simultan mai multe sisteme: corpul, creierul și comportamentele automate construite în ani de consum”, declară pentru „Adevărul” Ileana Ilie, psiholog clinician și psihoterapeut integrativ.
Potrivit acesteia, nicotina nu funcționează doar ca o substanță care creează dependență, ci și ca un instrument de reglare emoțională.
„Nicotina acționează asupra circuitelor dopaminergice implicate în motivație, recompensă și învățare. Cu alte cuvinte, creierul învață că fumatul este o cale rapidă de reglare: reduce tensiunea, oferă o pauză, marchează un moment de control și produce o recompensă imediată,” explică ea.
Conform declarațiilor sale, după ani de consum, țigara nu mai reprezintă doar un obicei.
„După ani de consum, fumatul nu mai este doar un obicei. Devine o strategie de autoreglare. Mulți fumători folosesc țigara pentru anxietate, plictiseală, furie, oboseală, singurătate sau suprasolicitare. Când țigara dispare, nu dispare automat și nevoia pe care o regla”, adaugă ea.
Psihologul explică faptul că, în lipsa unor alternative sănătoase de reglare emoțională, creierul începe să caute alte recompense rapide.
„Dacă persoana nu are alte strategii de reglare emoțională, creierul caută repede o altă recompensă accesibilă. Pentru mulți oameni, aceasta devine mâncarea, mai ales alimentele dulci, grase sau foarte stimulante pentru sistemul recompensei”, spune specialista.
Diferența dintre plăcere și impuls
Ileana Ilie consideră că una dintre cele mai importante concluzii ale cercetării este diferența dintre plăcerea resimțită și impulsul de a căuta recompensa.
„Studiile recente despre nicotină și circuitele motivației sunt importante pentru că arată o distincție esențială: nu este vorba doar despre plăcere, ci despre căutarea recompensei. În neuroștiințe, diferența dintre «îmi place» și «vreau» este foarte importantă”, explică ea.
Potrivit specialistei, acest mecanism poate explica de ce unele persoane nu simt neapărat mai multă plăcere când mănâncă, dar au impulsuri mai puternice de a ronțăi sau de a căuta alimente care oferă recompense rapide.
„O persoană poate să nu simtă neapărat mai multă plăcere când mănâncă, dar să simtă un impuls mai puternic de a căuta mâncare, de a ronțăi sau de a obține rapid o recompensă. Acesta este mecanismul care poate explica de ce unele persoane trec de la fumat la mâncat compulsiv sau la alte comportamente de tip recompensă rapidă”, completează Ileana Ilie.
Ce legătură ar putea exista cu jocurile de noroc
Potrivit psihologului, aceleași mecanisme ar putea contribui și la apariția altor comportamente compulsive.
„Același principiu se poate aplica și în cazul jocurilor de noroc sau al altor comportamente compulsive. Nu înseamnă că nicotina «produce» automat jocuri de noroc. Ar fi o concluzie prea simplă. Dar consumul cronic de nicotină poate modifica circuitele implicate în motivație, anticiparea recompensei și impulsul de a obține ceva imediat”, adaugă ea.
Conform spuselor sale, problema principală nu este doar substanța, ci modul în care creierul a învățat să obțină rapid o stare de confort: „Practic, problema nu este doar substanța, ci felul în care creierul a învățat să obțină reglare rapidă.”
Cum poate fi prevenit transferul către alte comportamente compulsive
Ileana Ilie atrage atenția că renunțarea la fumat ar trebui privită ca un proces complex de reînvățare: „Nu este suficient să spui «nu mai fumez». Este nevoie să identifici exact ce funcție avea țigara. Era pauză? Era calmare? Era recompensă? Era evitare? Era contact social? Era un mod de a gestiona furia? În funcție de răspuns, intervenția trebuie să fie diferită.”
Ea consideră că primul pas pentru persoanele care observă creșteri în greutate după renunțarea la fumat nu este o dietă drastică: „Pentru cineva care se îngrașă după ce renunță la fumat, primul pas nu este dieta restrictivă. Restricția severă poate crește frustrarea și poate duce la episoade de pierdere a controlului.”
Specialista recomandă mese regulate, hidratare, mișcare, somn adecvat și înlocuirea ritualurilor asociate țigării cu alternative concrete.
„Recomandarea de specialitate este ca renunțarea la fumat să fie însoțită de un plan realist de prevenire a transferului compulsiv”, subliniază aceasta.
Ea mai spune că apariția unor astfel de comportamente după renunțarea la fumat nu ar trebui interpretată ca un eșec personal.
„Mesajul important este acesta: creșterea în greutate sau apariția altor comportamente compulsive după renunțarea la fumat nu ar trebui privite ca eșec moral. Ele pot fi semne că sistemul de recompensă și autoreglare caută o altă cale de descărcare. Creierul poate învăța treptat asocieri noi, dar are nevoie de structură, repetiție și strategii concrete, nu doar de voință”, conchide ea.
