Cornel Ilinca, lector la Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Universității Tehnice de Construcții București, a explicat, într-un interviu pentru „Adevărul”, de ce pledează pentru retehnologizarea hidrocentralelor ca prioritate națională.
Un inginer hidrolog explică prioritățile României după secarea Dunării. FOTO: Arhiva Adevărul
Dunărea se confruntă cu o secetă istorică în vara anului 2026, cu un debit la intrarea în țară care scade spre 1.450 – 1.600 mc/s, cel mai mic nivel din ultimii 30 de ani. Situația generează restricții majore la irigații, probleme pentru navigație și riscuri pentru funcționarea unor obiective critice, cum ar fi Centrala Nucleară de la Cernavodă.
Secarea Dunării ar putea deveni un fenomen recurent, așa cum a avertizat climatologul Roxana Bojariu pentru Adevărul, iar verile vor deveni tot mai secetoase din cauza încălzirii globale. Cu toate acestea, inginerii Cornel Ilinca și Albert Constantin au elaborat un document de poziție, publicat de Declic, care avertizează că România nu ar trebui să renunțe la energia hidro, ci din contră, retehnologizarea în acest sector ar trebui să devină prioritate națională.
Documentul se bazează pe un studiu coordonat de Cornel Ilinca pentru WWF România în martie 2025 și include date publicate ulterior privind potențialul de hibridizare. Potrivit acestuia, infrastructura existentă de racordare a hidrocentralelor este subutilizată și poate integra aproximativ 1.800 MW de capacități eoliene și fotovoltaice, contribuind la evitarea blocajelor din rețea.
În contextul secetei și al scăderii debitelor, retehnologizarea este prezentată ca o soluție pentru creșterea randamentului și a producției din aceeași resursă de apă, prin intervenții precum reducerea rugozității conductelor și recondiționarea turbinelor.
De asemenea, documentul susține că retehnologizarea este cu 50–70% mai ieftină decât construirea de hidrocentrale noi și că modernizarea celor peste 180 de hidrocentrale existente ar putea aduce un plus de cel puțin 8% energie, față de 1% în cazul finalizării proiectelor comuniste.
Ilinca identifică centralele de pe râul Bistrița, precum și amplasamente precum Lotru-Ciunget, Colibița, Izvorul Muntelui–Bicaz și Porțile de Fier I, ca fiind prioritare pentru retehnologizare sau hibridizare.
Interviul cu inginerul Cornel Ilinca
Adevărul: Domnule profesor, ați elaborat împreună cu dr. ing. Albert Constantin un document de poziție care pledează pentru ca retehnologizarea hidrocentralelor să devină o prioritate națională. Ce v-a determinat să scrieți acest document acum și cui i se adresează în primul rând?
Realizarea documentului de poziție a fost solicitată de comunitatea Declic, având la bază Studiul privind potențialul de retehnologizare a hidrocentralelor din România, elaborat și lansat de WWF România în martie, 2025. Studiul a fost determinat de necesitatea urgentă de a găsi soluții pentru blocajele de racordare la rețea a noilor capacități regenerabile, precum și de starea parcului hidroenergetic actual. Retehnologizarea acestuia va permite mărirea producției de energie electrică prin creșterea randamentului global și îmbunătățirea disponibilității amenajărilor hidroenergetice în condițiile schimbărilor climatice.
Documentul pornește de la studiul pe care l-ați coordonat pentru WWF în 2025, dar include și date publicate pe 22 iulie 2026 privind potențialul de hibridizare. Ce s-a schimbat în ultimul an de vă face să veniți acum cu o poziție atât de fermă?
Schimbarea majoră provine din evoluția discuțiilor purtate cu Declic și din informațiile publicate între timp, care arată că infrastructura de racordare a hidrocentralelor românești este subutilizată. Infrastructura hidrocentralelor poate prelua direct conectarea a aproximativ 1.800 MW de capacități eoliene și fotovoltaice, permițând evitarea blocajelor din rețeaua actuală, precum și integrarea stocării cu baterii, care va acoperi o parte din necesarul de energie de vârf.
În contextul actual al secetei și al scăderii debitelor Dunării, ne mai putem pune bazele în retehnologizarea hidrocentralelor? Nu am avea nevoie, dimpotrivă, de mai puțină dependență de hidro?
Retehnologizarea este necesară tocmai în condiții de secetă, deoarece intervențiile tehnice care vizează eficientizarea, permit obținerea unei producții mai mari de energie din aceeași resursă de apă, fără a fi nevoie de debite mai mari. În plus, mărirea căderii nete prin reducerea rugozității conductelor și recondiționarea turbinelor și a generatoarelor pot crește puterea și randamentul fără a necesita realizarea unor noi capacități hidroenergetice cu impact mare asupra mediului. Totodată, digitalizarea permite corelarea prognozelor meteo-hidrologice pentru o mai bună păstrare a rezervei de apă. Dependența de resursa de apă, mai ales în condițiile de secetă hidrologică, este atenuată prin hibridizarea propusă: integrarea panourilor solare, a turbinelor eoliene și a sistemelor de stocare în baterii (BESS) alături de hidrocentrale compensează perioadele cu producție hidro scăzută, inclusiv pentru orele cu cerere maximă.
Documentul susține că retehnologizarea este cu 50–70% mai ieftină decât construirea unei hidrocentrale noi. Pe fondul discuțiilor despre finalizarea unor proiecte hidroenergetice începute în perioada comunistă, care ar fi ordinea corectă a priorităților de investiții?
Investițiile în creșterea productivității activelor existente trebuie să fie principala prioritate, înaintea considerării unor noi amenajări hidroenergetice cu impact major asupra mediului. Ordinea priorităților propusă vizează retehnologizarea hidrocentralelor, procedeu care, prin creșterea randamentului global, sporește substanțial producția de energie hidroelectrică prin modernizarea automatizărilor, a turbinelor, a generatoarelor și a aducțiunilor. Un alt aspect complementar este valorificarea infrastructurii existente, care este o soluție rapidă, economică și cu un impact ecologic redus, prin realizarea de complexe hibride și stocare pe termen lung (parcuri fotovoltaice, parcuri eoliene și sisteme de baterii). Faptul că au fost deja făcute investiții pentru anumite infrastructuri gândite în perioada comunistă, nu este un argument care să justifice finalizarea acestora în pofida impactului asupra mediului și a contextului generat de schimbările climatice.
Studiul arată că modernizarea celor peste 180 de hidrocentrale existente ar putea aduce cu cel puțin 8% mai multă energie, față de doar 1% obținut prin finalizarea proiectelor comuniste. S-au transmis aceste concluzii și către Hidroelectrica?
În general se urmărește informarea decidenților prin formularea unor recomandări tehnice. Concluziile tehnice detaliate în text, precum creșterea globală a randamentului și adăugarea a peste 530 GWh/an, reprezintă un apel deschis adresat decidenților politici. Pentru hidrocentralele vechi indicatorii tehnico-economici nu sunt transparenți. Mai mult, pe fondul scumpirii materialelor de construcție, a combustibililor și a hidroagregatelor, acestea nu pot fi mai rentabile decât retehnologizarea sau noile tehnologii, cum ar fi sistemele fotovoltaice și BESS.
Care sunt centralele prioritare pentru retehnologizare și de ce?
Centralele prioritare sunt identificate prin criterii tehnice, și anume o putere de peste 45 MW sau o producție > 115 GWh/an, precum și un timp de funcționare de peste 2.870 de ore anual. Motivul este că intervenția la nivelul grupurilor intens utilizate maximizează energia produsă pentru fiecare punct procentual de randament adăugat. Concret, centralele de pe cursul râului Bistrița sunt menționate ca un grup prioritar pentru reparații și intervenții privind retehnologizarea. De asemenea, amplasamente strategice precum Lotru-Ciunget, Colibița, Izvorul Muntelui–Bicaz și Porțile de Fier I sunt evidențiate ca fiind esențiale pentru analize de hibridizare, flexibilitate și chiar pentru evaluarea posibilității de acumulare prin pompaj.
Ce le transmiteți celor care susțin că este o greșeală să investim în energie verde și că ar trebui să ne reîndreptăm spre mineritul de cărbuni?
Hidrocentralele existente retehnologizate, alături de alte surse regenerabile, precum cea solară și eoliană, și de stocarea pe baterii, reprezintă un viitor sustenabil din punct de vedere economic și cu un impact redus asupra mediului. Aceste investiții reduc expunerea la importurile de energie, la volatilitatea prețurilor la combustibili și la dependența de cărbunele autohton, care are costuri mari de extracție și o putere calorifică redusă. Abandonarea termocentralelor pe cărbune și conversia unora dintre ele pe gaz, sau chiar construirea altor capacități pe gaz, s-au realizat mai ales din considerente economice, dar și de mediu, gazul fiind considerat o soluție de tranziție pe termen mediu în strategia europeană.
Dacă ați avea un mesaj pentru decidenții politici și pentru acționarii Hidroelectrica, care ar fi acesta? Ce riscăm dacă nu acționăm acum?
Retehnologizarea hidrocentralelor trebuie tratată ca o investiție strategică de prim rang, nu ca simplă mentenanță. Ea trebuie concepută și realizată simultan cu digitalizarea, stocarea pe baterii și hibridizarea (asocierea cu fotovoltaic/eolian la același racord).
Nevalorificarea infrastructurii hidroenergetice la standardele tehnologice actuale va însemna pierderea unei resurse strategice. Concret, riscăm prelungirea blocajelor din rețea care țin pe loc capacități de 1800 MW de energie regenerabilă ce ar putea fi ușor integrate prin racordările existente ale hidrocentralelor. De asemenea, riscăm prin lipsa stocării acoperirea vârfurilor de energie electrică.
