Bustul lui Adrian Păunescu poate fi înlăturat legal din spațiul public chiar și în lipsa unei legi speciale privind simbolurile comuniste. Jurisprudența CEDO, legislația națională și dreptul UE oferă temeiuri juridice solide pentru un asemenea demers.
Imagine generată cu ajutorul Inteligenței Artificiale
Context
Salutăm inițiativa Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) de a solicita autorităților publice competente retragerea din spațiul public a monumentului dedicat lui Adrian Păunescu, amplasat în Parcul Grădina Icoanei din Sectorul 2 al Municipiului București.
Nu avem niciun dubiu că această inițiativă va atrage nenumărate reacții negative. Însă, dacă autoritățile democratice ale statului român cred că pot lupta împotriva oricărei forme de extremism „cu mănuși de mătase” sau fără a interveni energic, de teama de a nu supăra ori de a nu deranja sensibilitățile unei părți a populației, atunci greșesc fundamental.
Democrația (și tot ceea ce implică aceasta: libertatea, statul de drept, drepturile și libertățile fundamentale) nu ne este garantată pur și simplu, pentru totdeauna. Democrația se apără cu fermitate și fără pauză, deoarece este atacată permanent de forțe extremiste care urmăresc să o submineze și, în cele din urmă, să o înlocuiască cu propriul lor regim extremist.
Așa cum am mai spus într-un alt interviu: fie că vorbim despre extremismul de dreapta (fascismul, în sens larg), fie despre cel de stânga (comunismul), ambele sunt repugnante în egală măsură. Niciuna dintre aceste extreme nu are ceva mai bun sau mai legitim care să o diferențieze în mod real de cealaltă. Ambele regimuri extremiste — tocmai prin ideologia care le fundamentează — poartă în ele germenii genocidului. Ambele conduc, inevitabil, la distrugere, la moarte și, chiar mai grav decât moartea, la anihilarea demnității umane. Istoria a demonstrat acest lucru fără echivoc — și, totuși, persistăm în iluzia de a le reînvia ca soluții pretins salvatoare.
Pentru a întări cele de mai sus, faptul că Mișcarea Legionară (organizație de extremă dreapta, fascistă) a fost ideologic și profund anticomunistă nu o face cu nimic mai pozitivă, admirabilă sau demnă de urmat. Aceasta deoarece opoziția sa față de comunism nu s-a purtat pe baze și valori democratice și nu a avut ca scop apărarea acestor principii, ci impunerea propriului extremism și a propriei abjecții ideologice.
EXISTĂ ÎN PREZENT TEMEI LEGAL PENTRU ELIMINAREA SIMBOLURILOR COMUNISTE DIN SPAȚIUL PUBLIC ROMÂNESC?
Cu riscul ca acest articol să devină prea lung, ne interesează, în continuare, să analizăm dacă solicitarea IICCMER are o bază legală, în contextul în care România nu are, în prezent, o legislație specială privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter comunist. Există doar un proiect de lege în acest sens — PL-x nr. 262/2026.
Pe de altă parte, România are o legislație specială (concret, O.U.G. nr. 31/2002) privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de război.
Această legislație interzice, printre altele:
„ridicarea sau menținerea în locuri publice, cu excepția muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative, referitoare la persoanele vinovate de săvârșirea infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, precum și la persoanele care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.”
Se naște, așadar, o întrebare juridică extrem de importantă: poate fi înlăturat din memorialistica de for public, în actualul cadru legislativ, bustul lui Adrian Păunescu (sau, de exemplu, denumirea unei străzi care îi poartă numele) ori al unei alte personalități care a contribuit la promovarea ideologiei oficiale a regimului comunist și/sau a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu?
Răspunsul nostru este indubitabil pozitiv: DA.
Există temei de drept. Există un cadru juridic care poate fundamenta un asemenea demers, chiar în absența, la acest moment, a unei legi speciale similare O.U.G. nr. 31/2002, care să fie consacrate în mod expres memorialisticii comuniste.
Argumente juridice
În cauza Zăicescu și Fălticineanu c. României (cererea nr. 42917/16), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, printre altele, că:
„Având vedere rolul şi experienţa lor istorică, statele care au experimentat ororile naziste pot fi considerate ca având o răspundere morală specială de a se distanţa de atrocităţile în masă săvârşite de nazişti (…).”
Ni se va putea replica: ce legătură are această afirmație cu comunismul, aflat, doctrinar, la extrema opusă a spectrului ideologic față de nazism?
Răspunsul este simplu: exact același principiu a fost statuat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în privința comunismului.
În cauza Zhablyanov c. Bulgariei (hotărârea din 27.09.2023), Curtea a reținut:
„Statele care au cunoscut represiuni și atrocități comuniste au o responsabilitate morală specială de a se delimita de acestea.”
De asemenea, în cauza Ignatencu și Partidul Comunist Român împotriva României (cererea nr. 78635/13), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, referindu-se la Partidul Comunist Român, că:
„acest partid (…) guvernase țara impunând un regim totalitar, care fusese răsturnat în decembrie 1989, ca urmare a unor confruntări violente, pentru a face loc unui regim democratic”.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (inclusiv cu jurisprudența interpretativă a Curții de la Strasbourg) nu doar că este obligatorie pentru toate autoritățile statului român, ci are aplicabilitate directă și imediată în dreptul intern și, în caz de conflict, prevalează asupra normelor naționale contrare/incompatibile.
Un alt text de lege care poate fundamenta, în opinia noastră, demersul IICCMER este art. 3 lit. h) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională, care prevede că reprezintă amenințări la adresa securității naționale a României:
„inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;”
În fine, un alt text normativ de o forță și o importanță deosebite în susținerea acestei concluzii este art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană:
„Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.”
Recent, acest art. 2 TUE a fost aplicat și interpretat admirabil într-o cauză care face deja istorie: cauza C-769/22, Comisia Europeană împotriva Ungariei, Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 aprilie 2026.
Curtea a statuat:
„Rezultă că respectarea de către un stat membru a valorilor prevăzute la articolul 2 TUE constituie o condiție pentru a beneficia de toate drepturile care decurg din aplicarea tratatelor în privința acestui stat membru. Astfel, respectarea acestor valori nu poate fi redusă la o obligație ce revine unui stat candidat în vederea aderării la Uniune și de la care s-ar putea sustrage după aderare (…)”
Și, mai departe:
„Pe de altă parte, un stat membru nu își poate modifica legislația astfel încât să determine o reducere a protecției valorilor consacrate la acest articol 2. Statele membre sunt astfel obligate să asigure evitarea oricărui regres în raport cu aceste valori.”
De o importanță fundamentală este și următorul pasaj:
„Rezultă că articolul 2 menționat nu constituie o simplă enunțare a unor orientări sau intenții de natură politică, ci conține valori care țin de însăși identitatea Uniunii în calitate de ordine juridică comună și care impun statelor membre să le mențină și să le promoveze. Aceste valori sunt concretizate în principii și dispoziții care conțin obligații imperative din punct de vedere juridic mai precise pentru statele membre.”
Curtea continuă:
„potrivit jurisprudenței Curții, chiar dacă Uniunea este ținută să respecte identitatea națională a statelor membre, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) menționat, astfel încât aceste state dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a asigura punerea în aplicare a valorilor prevăzute la articolul 2 TUE și a principiilor dreptului Uniunii care le concretizează, nu decurge nicidecum din aceasta că obligațiile care rezultă din acest articol 2 pot varia de la un stat membru la altul (…)”
Și, în sfârșit:
„Astfel, deși dispun de identități naționale distincte, inerente structurilor lor fundamentale politice și constituționale, pe care Uniunea le respectă, statele membre aderă la valori comune pe care le împărtășesc, în virtutea articolului 2 menționat, și pe care s-au angajat să le respecte în mod continuu.”
Concluzie
Am mai afirmat-o și cu alte ocazii și vom continua să o afirmă atât timp cât vom putea: simbolurile nu sunt niciodată neutre. Ceea ce alegem să memorializăm sau să elogiem în spațiul public ne definește ca stat și ca națiune. Este oglinda valorilor pe care le avem.
România anului 2026, stat membru al Uniunii Europene, încă ridică sau menține statui ori atribuie denumiri de străzi unor figuri emblematice ale ideologiilor extremiste, fie că vorbim despre extremismul de dreapta (fascismul) fie despre cel de stânga (comunismul). Aceasta dovedește, din păcate, cât de redusă este încă asumarea reală a valorilor europene și democratice.
Ne plac banii europeni și toate beneficiile pe care le obținem din apartenența la Uniunea Europeană, dar mergem mai departe, nestingheriți, cu protocronismul nostru, cu nostalgiile noastre comuniste sau legionare. Ce ipocrizie!
Probabil că Octavian Goga se răsucește în mormânt văzând cum îi renovăm mausoleul de la Ciucea cu bani europeni — tocmai lui, fascistul și antisemitul care ura visceral democrația și tot ceea ce ținea de libertăți și de drepturile omului.
