Oprirea Reactorului 2 de la Cernavodă a pus presiune pe sistemul energetic național, România fiind nevoită să apeleze la importuri într-un moment în care consumul era ridicat, iar producția solară dispăruse odată cu lăsarea serii. Un expert în energie consultat de „Adevărul” confirmă că problema nu este doar necesitatea importurilor, ci și prețul la care energia este cumpărată, într-un context în care România poate avea surplus de producție la prânz și poate ajunge să importe energie mai scumpă seara.
România importă energie scumpă seara, deși la prânz are surplus. Foto arhivă
Ministerul Energiei estima pentru orele de vârf un necesar de
import de până la 2.300 MW, după ce Unitatea 1
era deja oprită de la sfârșitul lunii iulie. Sistemul energetic a
rămas stabil, însă episodul readuce în atenție o problemă care
depășește situația punctuală de la Cernavodă: România poate
avea suficientă energie la anumite ore ale zilei și, în același
timp, să fie nevoită să cumpere energie din afara țării câteva ore
mai târziu, atunci când producția regenerabilă scade și consumul
rămâne ridicat.
România a trecut de la producție nucleară la
importuri
Cele două reactoare de la Cernavodă au împreună o capacitate
instalată de aproximativ 1.400 MW și asigură, în condiții
normale de funcționare, o parte importantă din producția de
electricitate a României. Unitatea 1 era deja oprită, iar pe 13
august a fost oprită controlat și Unitatea 2, în contextul
nivelului foarte scăzut al Dunării și al condițiilor de răcire
ale centralei.
Oprirea celor două unități nu înseamnă că România trebuie
să importe permanent echivalentul celor aproximativ 1.400 MW
pierduți din producția internă. Necesarul de import se modifică
de la o oră la alta, în funcție de consum și de cantitatea de
energie produsă de celelalte centrale. În seara de 13 august însă,
autoritățile au estimat că importurile ar putea ajunge până la
2.300 MW, într-un interval în care cererea de
electricitate era ridicată, iar energia solară nu mai putea
contribui la alimentarea sistemului.
Ministerul Energiei a transmis că sistemul energetic național
rămâne stabil și că necesarul poate fi acoperit prin importuri și
prin mobilizarea altor capacități de producție. Prin urmare,
problema nu a fost lipsa fizică a energiei, ci modul în care
deficitul de producție internă a trebuit acoperit și, mai ales,
costul acestei soluții într-un moment în care prețurile din piață
erau ridicate.
Energia era mai scumpă exact când România avea
nevoie de ea
Expertul în energie Silviu Gresoi spune că oprirea Reactorului 2
nu indică automat o problemă de siguranță a sistemului energetic,
însă scoate în evidență dependența acestuia de marile
capacități de producție disponibile constant.
În opinia sa,
importurile pot acoperi necesarul pe termen scurt, dar adevărata
problemă este prețul la care energia trebuie cumpărată atunci
când deficitul apare în orele de consum ridicat.
„Problema nu este doar că importăm energie, ci cât plătim
pentru ea. Dacă importurile sunt făcute în ore de consum mare,
când prețurile sunt ridicate, costul poate ajunge în final în
facturi și în prețurile din economie”, a declarat Silviu Gresoi
pentru „Adevărul”.
Datele indicate de expert pentru piața OPCOM/PZU arată că, în
intervalul 22:00–22:30, prețul era de aproximativ
1.076 lei/MWh, în timp ce media zilei era în jurul
valorii de 749 lei/MWh. Energia nu era, prin urmare,
cumpărată într-un interval ieftin, ci într-unul în care prețul
se situa cu aproximativ 44% peste media zilei. Nu era vorba despre
maximul înregistrat în cursul zilei, vârful fiind atins mai
devreme, însă nivelul prețului arăta că piața era deja scumpă
în momentul în care România avea nevoie de energie.
Expertul atrage însă atenția că prețul de pe PZU nu poate fi
confundat automat cu prețul la care a fost cumpărat fiecare MWh
importat. Piața spot oferă însă un reper relevant pentru
condițiile de piață din acel moment.
„Aceste prețuri nu înseamnă automat că importul s-a făcut
exact la acel preț, dar arată nivelul pieței în acel moment. Iar
aseară, în intervalul respectiv, piața era scumpă”, spune
Silviu Gresoi.
La prânz poate exista surplus, seara apare
deficitul
În orele de
prânz, atunci când radiația solară este puternică, centralele
fotovoltaice pot produce cantități importante de electricitate, iar
în anumite condiții producția regenerabilă poate ajunge să
acopere o parte semnificativă din consum și chiar să contribuie la
apariția unui excedent.
Seara, însă, situația se schimbă rapid. Odată cu apusul,
producția fotovoltaică scade, în timp ce consumul nu dispare în
același ritm. În gospodării începe perioada de consum ridicat,
iar sistemul trebuie să găsească alte surse pentru a acoperi
diferența. Într-un astfel de moment, dacă producția nucleară
este indisponibilă, România trebuie să se bazeze pe hidro, gaze,
cărbune, energia eoliană disponibilă și, atunci când acestea nu
sunt suficiente, pe importuri.
„Adică, importăm mai scump seara, deși la prânz avem surplus
de producție, mai ales când intră
producția solară”, explică Silviu Gresoi.
Diferența dintre cele două momente ale zilei este una dintre
problemele importante pe care trebuie să le rezolve sistemul
energetic: energia produsă când există soare nu poate fi
folosită automat câteva ore mai târziu, după ce producția
fotovoltaică a dispărut.
Stocarea devine esențială
În acest context, problema nu mai este doar câți megawați
poate produce România, ci și cât de multă energie poate păstra
pentru momentele în care producția din anumite surse scade. O
capacitate fotovoltaică mare poate furniza cantități importante de
electricitate la prânz, dar fără suficiente sisteme de stocare sau
alte capacități flexibile de producție, energia respectivă nu
poate fi mutată automat în intervalul de seară.
De aici rezultă nevoia unor investiții nu doar în noi
capacități de producție, ci și în baterii, hidrocentrale cu
acumulare, rețele și alte soluții de echilibrare care să permită
sistemului să gestioneze diferențele dintre producție și consum.
Pentru România, dezvoltarea acestor capacități devine cu atât mai
importantă cu cât ponderea energiei regenerabile crește, iar
producția acesteia depinde de condițiile meteorologice și de
momentul zilei.
„Oprirea Reactorului 2 este un test pentru sistemul energetic:
România poate acoperi necesarul, dar la un cost mai mare. Iar asta
arată nevoia de investiții mai rapide în producție, stocare și
soluții de echilibrare”, spune expertul.
Cine suportă, în cele din urmă, costul
energiei mai scumpe
Un preț ridicat pe piața angro nu se transformă automat, în
aceeași zi și în aceeași proporție, într-o factură mai mare
pentru fiecare consumator casnic. Prețul final plătit de populație
este format din mai multe componente, iar furnizorii își
gestionează achizițiile prin contracte și pe mai multe piețe,
astfel încât costul unei anumite ore de pe PZU nu reprezintă
automat costul energiei din factura unui client.
Pe termen mai lung însă, prețurile angro influențează
costurile furnizorilor și pot ajunge să se reflecte în prețurile
finale. Efectul poate fi resimțit mai direct de consumatorii
industriali care sunt mai expuși la evoluțiile pieței angro,
deoarece pentru aceștia energia electrică reprezintă un cost
direct al producției.
La prânz, România ajunsese să exporte
energie
Situația de vineri, în jurul prânzului, era radical diferită
față de cea din seara precedentă. România producea aproximativ
5.541 MW, în timp ce consumul național depășea
4.000 MW, iar diferența de circa 1.233 MW
era disponibilă pentru export.
Energia fotovoltaică avea cea mai
mare contribuție la producția internă, reprezentând aproximativ
51,9% din producția națională, potrivit datelor
raportate pe baza informațiilor Transelectrica.
Contrastul este relevant în contextul importurilor necesare în
seara precedentă. În timpul zilei, producția solară ridicată a
permis României să ajungă la un excedent de energie, în timp ce
după lăsarea serii, când producția fotovoltaică a scăzut, iar
consumul a rămas ridicat, sistemul a avut nevoie de importuri.
