Companiile ucrainene de apărare își împart activitatea între zeci de locații pentru a reduce vulnerabilitatea la atacuri. Unii oficiali și producători spun că Europa ar putea avea nevoie să adopte aceeași abordare, scrie Business Insider.
În Ucraina, infrastructura industrială reprezintă una dintre principalele ținte ale rușilor/FOTO:X
Războiul din Ucraina a schimbat nu doar modul în care sunt purtate conflictele moderne, ci și felul în care sunt construite și protejate industriile de apărare.
Pe fondul atacurilor constante cu drone și rachete lansate de Rusia, multe companii ucrainene din domeniul militar au renunțat la modelul tradițional al marilor fabrici centralizate și au trecut la o producție distribuită, desfășurată în numeroase locații mai mici.
Potrivit unor oficiali ucraineni și reprezentanți ai industriei de apărare, această strategie ar putea deveni relevantă și pentru statele europene, pe măsură ce preocupările privind securitatea continentală cresc.
De ce fabricile mari au devenit o vulnerabilitate
În Ucraina, infrastructura industrială reprezintă una dintre principalele ținte ale atacurilor rusești. Unități de producție militare, inclusiv facilități utilizate de companii occidentale, au fost lovite în repetate rânduri de rachete și drone.
Ca răspuns, numeroși producători au ales să își împartă activitatea între mai multe amplasamente și, în unele cazuri, să mute o parte din operațiuni în facilități subterane.
Această abordare implică costuri suplimentare și o organizare mai complexă, însă reduce riscul ca un singur atac să paralizeze întreaga capacitate de producție.
Davyd Aloian, adjunct al secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, consideră că anumite state europene ar trebui să analizeze serios această opțiune.
„Există țări pentru care o astfel de abordare ar fi justificată”, afirmă el.
Modelul ucrainean: multe locații, un singur lanț de producție
Compania Ark Robotics, specializată în drone terestre și tehnologii autonome, este unul dintre exemplele acestei transformări.
Directorul executiv al companiei, care a solicitat să fie identificat sub pseudonimul Achi din motive de securitate, spune că strategia principală constă în separarea etapelor de producție între diferite locații.
Componentele sunt fabricate în centre distincte, reducând astfel riscul ca întreaga activitate să fie compromisă de un singur atac.
„În mod ideal, o fabrică mare și integrată ar fi mai eficientă. Dar în condițiile actuale, nu ne putem permite să devenim o țintă evidentă”, explică acesta.
Compania are sediul central în Estonia și un centru de cercetare și dezvoltare la Kiev. Inginerii săi lucrează în mai multe țări europene, iar testarea unor sisteme se desfășoară inclusiv în apropierea frontului.
Potrivit reprezentanților firmei, nivelul distrugerilor provocate de atacurile rusești a determinat extinderea unei părți a producției în alte state europene.
Capacitatea de a continua activitatea după un atac
O filosofie similară este aplicată și de compania ucraineană Frontline Robotics, producătoare de drone aeriene și sisteme autonome de armament.
Mykyta Rozhkov, director pentru dezvoltare de afaceri, spune că structura companiei a fost concepută astfel încât pierderea oricărei locații să nu compromită funcționarea întregii organizații.
Paraşutiştii din Liov au ucis 50 de militari ruşi din „elita” Pskov într-o bătălie de 14 ore VIDEO
„Orice pierdere este dificilă, dar compania poate continua să opereze”, afirmă el.
Acest model presupune însă provocări logistice semnificative. Echipamentele, personalul și procesele de producție trebuie relocate rapid atunci când situația de securitate o impune.
Frontline Robotics colaborează în prezent cu compania germană Quantum Systems pentru dezvoltarea unor capacități de producție în Germania, printr-un parteneriat industrial comun.
O lecție pentru industria europeană
Mai multe companii europene din domeniul apărării urmăresc cu atenție experiența ucraineană.
Reprezentanți ai producătorului estonian de drone KrattWorks consideră că dispersarea producției ar trebui să devină o practică standard în contextul actual de securitate.
În opinia lor, marile facilități industriale rămân mai eficiente din punct de vedere economic, însă riscurile strategice asociate concentrării producției într-un singur loc au devenit mult mai evidente după 2022.
Unele dintre cele mai mari companii ucrainene de drone operează în prezent prin rețele care includ peste 15 locații distincte.
Alte firme și-au separat liniile de producție de depozitele de stocare pentru a reduce impactul unui eventual atac.
Limitele geografice ale Europei
Aplicarea modelului ucrainean nu este însă simplă în toate statele europene.
Davyd Aloian atrage atenția că multe țări din Europa, în special cele din regiunea baltică, dispun de un teritoriu mult mai redus decât Ucraina.
Această lipsă de „adâncime strategică” limitează posibilitatea dispersării infrastructurii industriale pe suprafețe mari.
O soluție posibilă ar fi dezvoltarea unor lanțuri de producție distribuite între mai multe state aliate, reducând astfel dependența de facilități amplasate într-o singură țară.
O schimbare mai amplă în gândirea militară occidentală
Discuția privind dispersarea producției de armament face parte dintr-o transformare mai largă a doctrinei de apărare occidentale.
Oficiali NATO și experți militari susțin că amenințarea reprezentată de dronele cu rază lungă și de armele de precizie obligă armatele occidentale să regândească organizarea unor active considerate până acum relativ sigure.
Sir John Stringer, comandant adjunct suprem al NATO în Europa, a declarat că experiența Ucrainei arată că modelul centrelor mari și centralizate de comandă devine tot mai vulnerabil în fața amenințărilor moderne.
De asemenea, forțele occidentale analizează tacticile utilizate de aviația ucraineană, care își dispersează aeronavele între multiple baze și schimbă frecvent locațiile de operare pentru a evita distrugerea lor la sol.
Reziliența, noua prioritate
Pentru companiile și armatele care urmăresc conflictul din Ucraina, concluzia principală este că eficiența nu mai poate fi singurul criteriu de organizare, notează BI.
Într-un mediu caracterizat de atacuri cu rază lungă, supraveghere permanentă și arme de precizie, capacitatea de a continua operațiunile după lovirea unei facilități devine la fel de importantă ca volumul producției în sine.
Pentru mulți dintre producătorii ucraineni, aceasta nu mai este o teorie strategică, ci o condiție esențială pentru supraviețuire.
