San Marino e cel mai mic stat din lume pe care îl poți vizita într-o zi și îl ții minte toată viața. Trei turnuri – principalele obiective turistice San Marino, un munte nu foarte ambițios, mulți turiști și priveliști de carte poștală.
Am vrut să ajung acolo de multă vreme, dar mi-am tot găsit scuze. De fapt, e surprinzător de simplu: o excursie în San Marino din Rimini nu îți ia mai mult de o zi.
Curiozități despre San Marino
Tehnic, e cea mai veche republică din lume. Practic, e o enclavă pe vârful unui munte, înconjurată complet de Italia, cu vreo 34.000 de locuitori și o capitală care poartă același nume ca țara. Atât de mică încât poți să o străbați pe jos într-o oră, dar suficient de încăpățânată încât să fi rezistat 1.700 de ani fără să cedeze nimănui.
Întrebarea pe care o pune toată lumea: de ce nu face parte din Italia? Răspunsul are o legendă în el. În anul 301, un pietrar creștin pe nume Marinus a urcat pe Monte Titano ca să scape de persecuțiile romane și a rămas acolo.
În jurul lui s-a strâns o comunitate, comunitatea s-a transformat în republică, iar republica a refuzat, secol după secol, să fie altcineva. Inclusiv Napoleon a oferit teritoriu suplimentar, sperând că o lingușire bună rezolvă lucrurile. San Marino a refuzat.
Unele lucruri chiar nu se cumpără.
Obiective turistice San Marino
O excursie în San Marino acoperă toate obiectivele turistice principale într-o singură zi, fără să te grăbești. Am ajuns acolo pe la 10 dimineața și am avut destul timp până la 5 după masa.
Guaita, primul turn
E primul loc spre care te trag toate drumurile. Guaita e cel mai vechi și cel mai cunoscut dintre turnuri, iar intrarea costă 11 euro, sau 5 euro după ora 16, când cei mai mulți vizitatori deja coboară.
Fortificația are mai multe puncte de belvedere, dar neapărat urcă până în vârful turnului. Intrarea e foarte îngustă, se face coadă la urcare și la coborâre, iar când câțiva turiști mai lenți blochează trecerea, răbdarea grupului se subțiază vizibil. Merită oricum. Priveliștea de sus e grozavă, iar primul lucru pe care îl vezi este, desigur, al doilea turn.
Castello della Cesta, turnul doi
De la Guaita o iei pe jos spre Cesta, pe un drum pitoresc de creastă. Biletul plătit la primul turn e valabil și acolo. De la Cesta privești ce altceva decât primul turn, dar și al treilea. Sanmarinezilor le-au plăcut foarte mult turnurile!
Montale, turnul trei
De la Cesta pornește o cărare printr-o pădurice spre Montale. E o plimbare plăcută, la umbră, dar surpriza vine când ajungi acolo: nu are ușă. Există doar o fereastră-ușă la patru metri deasupra pământului.
Montale a fost închisoare, și arhitectura spune tot. Nimeni nu bate un sistem de securitate în care intrarea pur și simplu nu există la nivelul solului. Cărarea continuă și după al treilea turn, dar eu nu am mai mers. Între turnuri găsești câteva locuri cu mâncare mai ieftină decât în centru, iar pentru 11 euro iei un prânz liniștit la unul dintre ele.
Centro storico și piața
Inima centrului istoric e Piazza della Libertà, o piață ceva mai modestă decât te-ai aștepta de la capitala unui stat suveran, dar cu eleganța ușor teatrală a clădirilor publice italiene din secolul XIX. În mijloc tronează Statuia Libertății, sculptată în marmură albă și donată în 1876 de o contesă germană (San Marino are obiceiul să primească daruri de la oameni cu care nu are nicio legătură evidentă, și să le accepte fără ezitare).
În spatele statuii e Palazzo Pubblico, sediul guvernului san-marinez, un edificiu neogotic care arată mai degrabă a primărie de poveste decât a centru de putere politică. Vara se face și o ceremonie scurtă de schimbare a gărzii, la fiecare oră fixă. Dacă prinzi una, merită cele câteva minute. Dacă nu, oricum o să treci pe acolo, pentru că piața e nodul prin care se intersectează toate drumurile din centro storico.
San Marino shopping
Centro storico e mic, compact și ticsit cu magazine. Multe vând produse frumoase din piele (am luat două portofele mici, unul în formă de elefant), dulciuri, suveniruri de toate felurile. Nu e genul de loc în care cauți autenticitate la fiecare colț, dar e plăcut pentru o plimbare.
Dacă vrei totuși ceva local, caută torta tre monti. E desertul tradițional al republicii, straturi de vafe crocante cu cremă de ciocolată și alune, învelite în ciocolată neagră. Se găsește în aproape orice magazin din centru și e unul dintre puținele lucruri pe care merită să le iei cu tine acasă.
Lângă piață e și stația funicularului, cu care urci și cobori pentru vreo 7 euro. Eu nu l-am folosit, autobuzul m-a lăsat destul de sus, dar dacă vii fără bagaje și vrei să economisești pași la întoarcere, e comod.
Priveliștea din jur e superbă, dealuri cu așezări medievale cât vezi cu ochii. Am încercat să identific San Leo și Verucchio, la care voiam să ajung în prima zi, dar până la urmă am renunțat. Unele planuri rămân planuri.
Informații practice
Cum ajungi în San Marino
Cel mai simplu e dinspre Rimini. Am zburat București–Bologna cu Ryanair, am luat de la aeroport un airport shuttle direct până în Rimini, iar din Rimini autobuzul Bonelli, care face curse regulate până sus, în San Marino. Distanța e de vreo 25 de kilometri și drumul durează în jur de 45 de minute. Biletul Rimini–San Marino dus-întors a costat 14 euro.
Poți ajunge în San Marino și din Bologna, dar drumul e de patru ori mai lung, are mai mult sens să te oprești în Rimini pentru o noapte și să faci excursia de a doua zi.
Vize
San Marino nu e în Uniunea Europeană și nici în Schengen, dar nu ai nevoie de nimic ca să treci granița. Nu există control, nu există ștampilă în pașaport. Dacă o vrei, o ceri la unul dintre ghișeele turistice din centru și ți-o pun cu tot cu data zilei.
Vremea
În mai a fost perfectă. Cer senin, temperaturi plăcute, ideal de mers pe jos între turnuri. Vara poate fi cald, dar altitudinea de pe Monte Titano mai temperează lucrurile față de litoralul din jur.
Turiști
E plin. De la asiatici la italieni și români, toate străzile principale sunt aglomerate, și nu are sens să te aștepți la altceva. Totuși, dacă ocolești axul central, găsești colțuri mai liniștite, în care câte un localnic își plimbă câinele fără să se grăbească nicăieri.
