Cinci pacienți diagnosticați cu lupus sever au intrat în remisie în urma unei terapii inovatoare care modifică genetic celulele imunitare. Medicii implicați în studiu spun că rezultatele reprezintă un progres major și oferă speranța că, în viitor, lupusul ar putea fi ținut sub control pe termen lung sau chiar vindecat în anumite cazuri.
Descoperire medicală care oferă speranță bolnavilor de lupus Sursă foto: Shutterstock
Terapia CAR-T presupune prelevarea unor celule ale sistemului imunitar, care sunt modificate genetic în laborator pentru a elimina celulele ce contribuie la apariția bolii. Ulterior, acestea sunt reintroduse în organism prin perfuzie, potrivit unui material publicat de The Guardian.
Metoda este deja utilizată cu succes în tratamentul anumitor tipuri de cancer, însă medicii britanici au demonstrat acum că aceeași tehnologie ar putea avea rezultate spectaculoase și în cazul bolilor autoimune.
Studiul a fost realizat de specialiști de la University College London Hospitals NHS Foundation Trust și University College London (UCL) și a inclus nouă pacienți cu forme severe de lupus.
Majoritatea sufereau de nefrită lupică, una dintre cele mai grave complicații ale bolii, care afectează rinichii și poate duce la insuficiență renală.
Șase dintre pacienții din Marea Britanie au primit o doză mai mică de terapie CAR-T, iar trei au primit o doză mai mare. Potrivit medicilor, cinci dintre cei șase pacienți care au primit doza redusă au intrat în remisie în doar câteva luni. Aceștia au fost monitorizați, în medie, timp de 11 luni.
Cei trei pacienți tratați cu doza mai mare au fost urmăriți doar trei luni până în prezent, însă medicii consideră că și aceștia ar putea ajunge la remisie pe măsură ce perioada de monitorizare se prelungește.
Analizele au arătat că boala a început să se retragă rapid, inclusiv prin stabilizarea sau îmbunătățirea funcției rinichilor afectați de lupus.
Ce este lupusul
Lupusul este o boală autoimună cronică în care sistemul imunitar atacă în mod eronat țesuturile sănătoase ale organismului. Acest proces provoacă inflamații și leziuni care pot afecta multiple organe, inclusiv rinichii, plămânii și inima.
Boala poate avea forme ușoare sau severe și se manifestă prin simptome precum dureri articulare, probleme ale pielii, oboseală accentuată și inflamații ale organelor interne.
Specialiștii estimează că aproximativ cinci milioane de persoane din întreaga lume trăiesc cu lupus, boala afectând în special femeile.
„Descoperirea oferă o nouă speranță”
Profesorul Karl Peggs, directorul Centrului de Cercetare Biomedicală al UCLH, consideră că rezultatele sunt extrem de promițătoare, deși subliniază că sunt necesare studii mai ample pentru confirmarea concluziilor.
„Aceste rezultate sunt cu adevărat revoluționare și oferă o nouă speranță persoanelor care trăiesc cu lupus”, a declarat specialistul pentru The Guardian.
Acesta a explicat că terapia ar putea reconfigura sistemul imunitar și ar putea elimina dependența pacienților de tratamente administrate pe tot parcursul vieții.
„Deși este nevoie de mai multe cercetări, posibilitatea ca terapia CAR T-cell să readucă sistemul imunitar la o funcționare normală și să îi elibereze pe pacienți de povara unei boli autoimune cronice reprezintă un pas înainte remarcabil”, a mai spus profesorul.
Viaţa cu lupus. Laura a trecut pe la 13 medici până să afle diagnosticul correct
El a adăugat: „Dacă aceste rezultate vor fi confirmate în studii mai ample, am putea fi mai aproape ca oricând de un tratament care să vindece lupusul.”
Povestea unei paciente aflate acum în remisie
Printre participanții la studiu s-a numărat și Katie Tinkler, din Guildford, comitatul Surrey, diagnosticată cu lupus la vârsta de 20 de ani.
Boala i-a schimbat radical viața. Din cauza durerilor și a oboselii provocate de lupus, a fost nevoită să renunțe la cariera de instructor de fitness. În timp, au apărut complicații severe, inclusiv afectarea rinichilor, a inimii și a plămânilor, precum și o predispoziție crescută la formarea cheagurilor de sânge.
Starea sa de sănătate s-a deteriorat atât de mult încât a trecut prin episoade de septicemie și insuficiență multiplă de organe, ajungând la terapie intensivă și chiar în comă.
Astăzi, la 52 de ani, Katie se află în remisie. După tratament, a reușit să schieze pentru prima dată în ultimii zece ani și să danseze la nunta fiicei sale.
„Când mă gândesc cum era viața înainte și cum este acum, diferența este ca de la cer la pământ”, a spus ea.
Katie a povestit că, înainte de tratament, lupusul îi afecta aproape fiecare aspect al vieții.
„Boala îmi afecta întregul organism, iar durerile articulare erau atât de puternice încât uneori nu mai puteam merge. Nici măcar nu puteam să țin o cană în mână”, a spus ea.
Potrivit pacientei, complicațiile provocate de lupus la nivelul rinichilor, inimii și plămânilor continuau să avanseze.
„Problemele la rinichi, inimă și plămâni deveneau tot mai grave. Astăzi însă nu mă mai confrunt cu ele. Pentru mine este un miracol. Dacă mă uit la cum trăiam acum doi ani și la cum trăiesc astăzi, diferența este uriașă. Mă simt extrem de norocoasă”, a declarat Katie Tinkler.
Cum arată cifrele în România
Deși nu există date publice recente privind numărul exact al pacienților cu lupus din România, estimări publicate de organizațiile de pacienți arătau că, în 2018, aproximativ 8.000 de persoane erau diagnosticate cu această afecțiune la nivel național. La nivel mondial, lupusul afectează circa 5 milioane de oameni.
Potrivit informațiilor prezentate de specialiști cu ocazia Zilei Mondiale a Lupusului, 9 din 10 pacienți sunt femei tinere și active, ceea ce face ca impactul bolii asupra vieții profesionale, familiale și sociale să fie cu atât mai important.
Dincolo de simptomele fizice, lupusul poate avea un impact semnificativ și asupra vieții sociale și emoționale a pacienților. Potrivit unui articol publicat pe blogul Farmaciei Tei, cercetările arată că 43% dintre persoanele diagnosticate cu lupus sunt îngrijorate de izolarea socială, iar 30% consideră că impactul emoțional al bolii lor este insuficient înțeles de cei din jur.
Sursa citată subliniază și importanța sprijinului oferit de familie, prieteni sau comunitățile de pacienți. De asemenea, gestionarea stresului este considerată esențială, deoarece acesta poate contribui la declanșarea episoadelor de activitate intensă ale bolii.
