După ce mi s-a terminat vacanța în Guadeloupe, am sărit cu avionul direct în Curaçao ca să mă plimb în weekend. Am fost primită cum se cuvine: Curaçao beaches cu nisip alb, ape turcoaz plus albastrul de Curaçao în pahar și pe cer. Curaçao, insula patru din opt prin Caraibe.
Ce este Curaçao
Curaçao e cea mai mare dintre cele trei insule ABC (Aruba, Bonaire, Curaçao), la vreo 60 de kilometri nord de coasta Venezuelei. Face parte din Regatul Țărilor de Jos, dar e o țară autonomă din 2010, nu colonie și nu parte a Uniunii Europene. Limbile oficiale sunt olandeza, engleza și papiamentu, un creol născut din portugheză, spaniolă, olandeză și limbi africane, vorbit doar pe insulele ABC. Populație: 150.000 de oameni.
Indigenii Caquetio au fost primii pe insulă. Spaniolii au sosit în 1499 (și au numit-o „la Isla inútil”, pentru că nu avea nici măcar surse de apă), olandezii le-au luat locul în 1634, iar Curaçao a devenit unul dintre cele mai importante porturi ale Companiei Olandeze a Indiilor de Vest, cu o latură întunecată grea: a fost zeci de ani un nod al traficului transatlantic de sclavi. Moștenirea asta se vede în clădirile coloniale și în compoziția multietnică de azi.
Locuri de vizitat în Curaçao
Willemstad
Willemstad, capitala, e sit UNESCO din 1997. Povestea pe care o auzi peste tot e că un guvernator din secolul 19 s-a plâns că lumina reflectată de clădirile albe îi dă migrene și a cerut să fie vopsite în culori. Fun fact local: ar fi avut și o mică participație la firma care vindea vopseaua.
E vorba de Albert Kikkert, decretul ar fi fost dat în 1817, iar partea cu vopseaua proprie circulă mai mult ca anecdotă decât ca fapt documentat. Indiferent de motiv, fațadele galbene, roz, turcoaz și albastre de pe Handelskade sunt acum imaginea cea mai recunoscută a insulei.
Dacă Aruba are plaje cu nisip alb și un Oranjestad mic cu câteva fațade colorate, Willemstad are plaje cu nisip alb și un oraș întreg cu un centru UNESCO, plin de fațade colorate. În afară de asta…
„Stai așa, unde e podul?!”
„Ah, podul se plimbă un pic. Revine în câteva minute.” 😄
Willemstad e un fel de mini Amsterdam în Caraibe, cu un pod plutitor, și asta spune totul. Queen Emma Bridge (Koningin Emmabrug), construit în 1888 și poreclit afectuos Swinging Old Lady, e un pod pietonal pe pontoane care leagă Punda de Otrobanda peste golful St. Anna.
Se rotește din loc ori de câte ori intră sau iese un vapor, iar trecerea e gratuită. Când podul e dat la o parte, există un feribot pietonal care face naveta. Am ajuns acolo când podul s-a plimbat și a fost partea cea mai fun a zilei!
Orașul e cea mai bună bază pentru vizitat insula. Dacă vrei să faci excursii organizate, cel mai bine e să stai pe unde ridică agențiile. Resorturile mari sunt pe traseul lor, dar eu am stat la un hostel central ca să pot face câteva excursii de weekend. Apoi m-am mutat la un Airbnb.
Cartierele istorice merită o zi întreagă, fără grabă. Punda are Handelskade (fațadele colorate), Floating Market (bărcile venezuelene care vând fructe, legume și pește, deși comerțul ăsta a fost afectat în ultimii ani de relațiile politice cu Venezuela), piața veche Plasa Bieu și sinagoga sefardă Mikvé Israel-Emanuel, din 1732, cea mai veche încă funcțională din emisfera vestică, cu nisip pe podea ca să amintească de exodul din Egipt.
Otrobanda, „cealaltă parte” în papiamentu, e mai zgomotoasă, cu fostul cartier al sclavilor restaurat ca Muzeul Kura Hulanda. Pietermaai e zona vechilor case coloniale renovate, plină de cafenele și restaurante. Scharloo, mai liniștită, era cartierul negustorilor evrei.
Cafenele? Restaurante? E plin de ele, le iau pe rând ceva mai jos.
All West Beach Hopping
Curaçao e dificil de vizitat cu transportul public, așa că am luat două excursii într-un weekend acolo. Prima a fost All West Beach Hopping, cu câteva plaje mai faimoase.
Plaja Cas Abao
Cas Abao e una dintre plajele cu nisip alb din Curaçao, pe coasta de vest, plajă privată cu intrare cu plată, șezlonguri și un mic restaurant. Acolo am făcut o oprire mai lungă, ca să putem lua și masa de prânz. E un loc fain pentru snorkeling, pe sub niște stânci de pe mal.
De încercat: celebrul lor cocktail Blue Curaçao, un cocktail obișnuit care arată bine în fotografii – e colorat, nu e ceva natural. Lichiorul Blue Curaçao se face din coaja uscată a unei portocale amare locale, laraha, descendentă a unei portocale spaniole care nu a rodit pe insulă și a dat un fruct nou. Distileria Senior, în Chobolobo, e cea care l-a transformat în brand. Se poate vizita gratuit, e aproape de centru.
Parcul Național Shete Boka
Pe coasta de nord, „șapte guri” în papiamentu, parcul protejează o porțiune de stâncă vulcanică sculptată de valuri. E un loc în care admiri cum se sparg valurile de stânci și te plimbi prin peștera Boka Tabla, în care vezi valurile lovindu-se cu zgomot de tunet. Intrarea în parc e cu taxă mică.
Playa Piskado
Plaja nu e remarcabilă, dar acolo pescarii curăță peștii și aruncă resturile în mare, așa că țestoasele s-au învățat să vină la bufetul gratuit și poți înota pe lângă ele. Sunt multe! În niciun loc nu am văzut atâtea țestoase într-un loc mic, mișcându-se pe lângă tine.
Începuse ploaia când am ajuns acolo. Pentru înotat cu țestoasele nu contează, dar mai departe ploaia ne-a stricat ziua.
Kenepa Beach
Clasamentele internaționale cu best beaches in Curaçao plasează aproape mereu Kenepa și Cas Abao în primele locuri, dar Kenepa arată mai bine în fotografii decât la fața locului, iar plajele „mici” pe care nu le pomenește nimeni au uneori apa mai limpede. A plouat torențial acolo, atât de tare încât nici fotografii n-am putut să fac, așa că poate de asta nu am fost foarte impresionată.
Kenepa are de fapt două plaje, „mare” și „mică”: Grote Knip (Kenepa Grandi) și Kleine Knip (Kenepa Chiki). Prima e cea de pe cărțile poștale.
Lucruri utile
Am cumpărat excursia de la Irie Tours, a costat 85 USD.
Klein Curaçao
Culorile sunt o iluzie. O conspirație ca să cumpărăm bilete pentru Caraibe.
Dacă vreți să vă amintiți de Curaçao, mergeți în Klein Curaçao, sora cea mică a insulei mari. E o insulă nelocuită la care se ajunge cu catamaranul în vreo o oră jumătate la dus și o oră la întoarcere, în ceea ce pentru unii poate fi o călătorie cam agitată.
Dar e super frumos!
Pe o parte a insulei sunt zone cu șezlonguri (fiecare operator are zona sa), pe cealaltă parte ni s-a spus să nu înotăm, căci ar fi fost ultima dată: apă foarte agitată și rechini.
De ce sunt rechini doar acolo și nu și pe partea cealaltă a insulei, n-a mai explicat nimeni. Aparent, majoritatea rechinilor din Caraibe sunt timizi și evită oamenii. Sau așa se zice.
Mi-a plăcut cel mai mult acolo pentru că ai o zi pe insulă și poți explora cât vrei. Sunt mai multe epave, corali ca un creier negru, un far roz care încă funcționează și peisajele aride tipice insulei.
Coralul fosil, eșuat pe plajă, e Diploria sau Colpophyllia. Pentru mine arăta ca materialul extraterestru pentru o navă galactică, dar de fapt fiecare linie e o colonie de polipi care creșteau într-un mod organizat, ca să maximizeze spațiul și lumina.
Ajungi pe Klein Curaçao cu catamaranul. La dus ne-am așezat vreo șapte viteji în partea din față și, după ce am ieșit în larg, ne-am târât (la propriu!) în spate, așa de tare sălta vasul. Drumul spre insulă e știut ca unul agitat, e cu vomitat dacă ai rău de mare, dar în excursia aia a fost mai mult cu „cine m-a pus să stau în față?!”
A fost amuzant și echipajul. Prânzul s-a ținut pe vas, au gătit ei. Am înotat până acolo în loc să iau barca până la catamaran și am ajuns printre primii.
Angajații de pe vas: „Where are you from?”
Eu: „Romania.”
Căpitanul, care făcea și cocktailuri: „I know one word in Romanian…”
„…but it’s not a nice one.”
Eu: „…?”
El: „Poponar.”
Râsete.
De asta călătoresc. Pentru cultură, pentru oameni…
Lucruri utile
Am cumpărat excursia tot de la Irie Tours, a costat 135 USD și a inclus pickup. Pentru că e destul de scumpă, am făcut o documentare serioasă ca să găsesc cea mai ieftină ofertă. Cele care păreau mai ieftine nu aveau pickup inclus și pentru catamaran trebuie să mergi undeva la capătul insulei, așa că alegeți operatorul cu grijă.
Mambo Beach
Am stat aproape o săptămână în Curaçao. După ce am terminat cu excursiile, m-am mutat într-un Airbnb la un cuplu mai în vârstă, olandezi de Curaçao de câteva generații. Eu aveam mini-studioul meu în capătul curții, într-o zonă ceva mai departe de centru.
Într-o zi m-am dus până la Mambo Beach, practic un fel de plajă de cartier cu un resort alături și o zonă comercială. Fain de înotat, dar nu exact genul de loc care îmi place mie. Am ajuns acolo cu autobuzul.
Pentru context, în aceeași zonă, pe coasta de sud, sunt și alte plaje cu beach club: Jan Thiel Beach (mai animată, cu restaurante și baruri pe nisip) și Blue Bay (cu parte de plajă publică și parte de resort). Jan Thiel e probabil cea mai populară pentru ieșit cu prietenii la finalul zilei.
Salt Pans
La distanță de mers pe jos de Airbnb erau Salt Pans, niște bazine de evaporare plate, albe de sare la suprafață, tipice pentru insulele din zonă.
M-am dus până acolo pe jos, dar n-am reușit să găsesc drumul de acces și după câteva fotografii din vârful colinei, m-am întors la cazare.
Experiențe
Excursii
Excursiile cu Irie Tours, deja menționate (All West Beach Hopping și Klein Curaçao), sunt singurele pe care le-am cumpărat acolo.
Alte opțiuni clasice: scufundări (Curaçao e una dintre cele mai bune destinații de diving din Caraibe, cu epava Tugboat în Caracas Bay, accesibilă și ca shore dive), tururi în partea sălbatică din Christoffel National Park, vizita la flamingii din salinele de la Jan Kok și Sint Willibrordus (cel mai bine dimineața devreme), Hato Caves în nordul aeroportului.
Mâncare
Bucătăria locală e un amestec olandezo-caribian-african, cu accente venezuelane și surinameze. Câteva preparate de încercat:
Keshi yena, brânză Edam umplută cu pui condimentat, măsline, capere și stafide, gătită la cuptor. Vine din epoca colonială: sclavii umpleau cojile golite de brânză cu carnea pe care stăpânii o aruncau.
Stoba, tocăniță (de obicei de capră sau de vită) cu legume și mirodenii.
Funchi și tutu, mămăligi locale din mălai (tutu are și fasole neagră), servite ca garnitură.
Pastechi, plăcinte mici prăjite, umplute cu carne, brânză sau pește, micul dejun clasic.
Sopi di Yuana (supa de iguană), probabil cel mai exotic preparat pe care îl poți găsi în Curaçao. Iguana e considerată acolo un fel de chicken of the trees, nu animal de companie. Seamănă la gust cu puiul, dar are multe oase mici. Am cumpărat la Plasa Bieu, unde sunt mai multe tarabe-bucătarii cu mâncăruri locale.
Câteva locuri cu mâncare bună:
Plasa Bieu (Old Market), în Punda. Prânz local, fără pretenții: alegi o tarabă, iei stoba, pește prăjit, funchi, mănânci la mese comune. Mâncare bună și fără fasoane.
Jaanchies, în Westpunt, la capătul vestic al insulei. Locul cu meniu cântat de Jaanchie însuși la masă, supa de iguană fiind starul.
Mundo Bizarro, în Pietermaai. Restaurant cubanez cu bar și uneori muzică live. Bun pentru o seară mai târzie.
Gouverneur de Rouville, în Otrobanda, într-o clădire colonială cu vedere directă spre Handelskade. Bucătărie olandezo-caribiană, cam turistic ca preț, dar priveliștea îl salvează. Am vrut să iau prânzul acolo, era pauză și nu serveau nimic; am plecat.
Pentru cocktail, se pomenește des Painkiller, un cocktail cu rom, suc de portocale, ananas și nucă de cocos, presărat cu nucșoară. Doar că Painkiller nu e un cocktail de Curaçao: e băutura națională a Insulelor Virgine Britanice, inventată la Soggy Dollar Bar pe Jost Van Dyke prin anii ’70. Brandul original folosește Pusser’s Rum. Curaçao are propriile arome: Blue Curaçao se găsește peste tot, iar romul Anna Bay e produs local.
Ăsta e Painkiller – a fost bun.
Cafenele
Pietermaai e zona cu cele mai multe specialty coffee shops. Câteva nume care apar des:
Van Gogh Specialty Coffee & City Roastery, prăjitorie locală. Am fost acolo de vreo două ori ca să lucrez și să beau o cafea mai bună. E o cafenea faină, într-o zonă frumoasă.
Mundo Bizarro funcționează și ca loc de cafea de dimineață în Pietermaai.
Hofi Cas Cora, în afara orașului, o fermă mică transformată în loc cu cafenea și mic dejun pe verandă, frecventată mai mult de localnici. Necesită mașină.
Saint Tropez Ocean Club, dacă vrei cafea cu piscină pe coasta de sud.
Remote work: coworkinguri
Curaçao are câteva spații de coworking concentrate în Willemstad, dar oferta nu e la nivelul Mexicului sau al Spaniei. Câteva nume: The CoWorking Space Curaçao, Curaçao Coworking.
Dacă nu vrei day pass, multe cafenele din Pietermaai au WiFi decent și acceptă să stai cu laptopul câteva ore, mai ales în afara orelor de prânz.
Informații practice
Cum ajungi acolo
Curaçao are legături bune cu Europa prin Amsterdam (KLM zboară zilnic). Eu am zburat din Caraibe, de pe Guadelupa (Franța), dar nu e cea mai ieftină legătură, insulele nefiind apropiate. Alte hub-uri utile: Miami, New York, Bogotá, Panama City, Aruba, Sint Maarten. Tot mai multe legături directe sezoniere către Toronto și orașe din SUA.
Ferry
Nu există feribot până în Curaçao, dar există un plan pentru o cursă de feribot între Aruba și Curaçao, deocamdată nimic concret.
Transfer de la aeroport
De la aeroport poți lua și autobuzul. Am luat unul care mergea în autogara din Punda, de acolo am trecut podul mobil și am continuat pe jos. Biletul a fost 2 USD, am plătit cash șoferului. Poți plăti fie în USD, fie în moneda locală.
La întoarcere am luat un autobuz din autogara din centrul istoric.
Alternative: taxiul de la aeroport costă în jur de 30 până la 50 USD spre Willemstad, în funcție de cartier (tarifele sunt fixe pe zone, afișate). Mașina închiriată e cea mai bună variantă dacă ai de gând să te plimbi serios pe insulă.
Transport local
Curaçao are autobuze clasice (konvooi), mai rare, și microbuzele shared (numite tot konvoi pentru claritate sau bus chiki), comune în Caraibe. Ultimele sunt mașini private fără traseu fix: pot face ocoluri pentru a lăsa un pasager, sunt mai flexibile și mai frecvente decât autobuzele clasice. Un bilet e 2 USD sau echivalentul în moneda locală, ceva mai mult în funcție de traseu.
Pentru coasta de vest (Cas Abao, Shete Boka, Westpunt) și zonele de pe nord, transportul public e foarte limitat, de asta majoritatea turiștilor aleg fie excursii organizate, fie mașină închiriată. Permisul de conducere european e acceptat.
Cazare
În primele zile am stat la Bed & Bike Curaçao, în Pietermaai. Locul de pickup pentru excursii era la cinci minute de mers pe jos.
După două nopți acolo m-am mutat într-un Airbnb la niște localnici pensionari, cazarea a costat 147 USD pentru cinci nopți.
Pe ansamblu, un sejur în Curaçao nu e ieftin. Hotelurile bune din Pietermaai sau Punda pleacă de la 100 USD pe noapte, resorturile all-inclusive de la 200 USD pe persoană. Hostelurile și Airbnb-urile sunt singurele variante sub 50 USD pe noapte.
Bani și costuri
Curaçao a avut multă vreme propria monedă, gulden antilez (ANG). Începând cu 31 martie 2025, Curaçao și Sint Maarten au trecut la noua monedă comună, gulden caribian (XCG), care înlocuiește gulden antilez la paritate. Dolarul american e acceptat pe scară largă peste tot.
Nu vă așteptați să puteți folosi euro la fel de lejer. Chiar dacă insula e una dintre țările parte din Regatul Țărilor de Jos, nu face parte din UE. Economia insulei e legată mai mult de America, așa că dolarul e ca a doua monedă acolo, la fel ca în Aruba.
Costuri orientative: o masă la Plasa Bieu, 8 până la 12 USD; o cafea de specialitate, 4 până la 6 USD; un cocktail într-un beach bar, 10 până la 15 USD; o cursă cu autobuzul, 2 USD; o excursie de o zi cu catamaranul la Klein Curaçao, între 130 și 160 USD.
Vize
Pentru cetățenii români nu e nevoie de viză pentru turism, șederile de până la 90 de zile sunt permise. Trebuie completat un formular online de Embarkation/Disembarkation (ED card) cu maximum câteva zile înainte de sosire, prin portalul oficial. E gratuit. La îmbarcare s-ar putea să fie cerut și un bilet de întoarcere și dovada cazării. Nu-mi amintesc să fi fost întrebată ceva.
SIM card și internet
Principalii operatori sunt Digicel și Flow. Pachete de turist există, dar pentru o ședere scurtă cel mai simplu e un eSIM (Airalo, Holafly și altele), care merge instant. WiFi-ul în cazări și cafenele e decent în zona Willemstad. Pe coastele îndepărtate, semnalul slăbește.
Siguranță
Curaçao e considerată una dintre cele mai sigure insule din Caraibe. Centrul Willemstadului, Pietermaai și zonele turistice sunt în regulă ziua și seara. Noaptea, evită zonele goale din Otrobanda spre interior. Spargeri de mașini parcate la plajele izolate (Shete Boka, Playa Piskado) se mai întâmplă, așa că nu lăsa nimic la vedere.
Riscurile naturale principale sunt soarele și curenții, nu insecuritatea – dintre toate insulele vizitate (am fost în opt insule în aproape două luni în Caraibe), în Curaçao m-am ars cel mai tare! Vegetație zero, soare incins.
Vremea
Curaçao are climă tropicală uscată, vânt constant și soare aproape tot anul. Temperaturile se mișcă între 26 și 31 de grade, fără variații mari sezoniere. Plouă puțin, în jur de 550 mm pe an, mai ales între octombrie și ianuarie, dar averse scurte, nu zile întregi de ploaie.
Insula e în afara coridorului principal al uraganelor (e mai la sud), așa că loviturile directe sunt rare. Cel mai bun moment pentru vizită e între ianuarie și septembrie, dacă vrei să eviți și mica perioadă de averse. Apa e caldă tot anul, în jur de 27 de grade.
Aruba sau Curaçao
Întrebarea clasică Aruba vs Curaçao depinde de ce cauți: Aruba are plaje mai calme și e mai dezvoltată turistic, zona hotelieră e ca un mini oraș. Curaçao are caracter, un centru istoric UNESCO și o scenă culinară mai interesantă, iar Klein Curaçao merită deranjul.
Am vizitat ambele insule (doar Bonaire mi-a scăpat deocamdată) – dacă aș și alege, aș alege Curaçao, Aruba mi s-a părut mai provincială, în mare parte datorită orașului capitală, mai neinteresant.
