Pasionat de tehnologie încă de mic, vestea că aș putea ajunge la Computex mi-a dat fiori. Astfel de târguri sunt visul oricărui pasionat de hardware, iar Computex nu este orice târg. Este unul dintre cele mai importante evenimente de tehnologie și hardware din lume, organizat chiar în țara în care se află mulți dintre marii producători ai industriei.
După 14 ani de când scriu pe ArenaIT, am avut în sfârșit ocazia să ajung acolo.
ArenaIT nu este un site mare. A pornit din pasiune pentru hardware și continuă să existe tot din pasiune. Dacă nu ne-ar mai plăcea, probabil l-am fi închis de mult. Nu suntem o publicație care aleargă după parteneri, nu vânăm sponsorizări și, financiar vorbind, ArenaIT nu este o sursă de venit principală pentru niciunul dintre membrii echipei. Toți avem joburi principale, iar când prindem timp liber mai scriem și aici. Pentru că ne place.
Ca idee, eu scriu acest articol într-o fereastră liberă de la job. Asta spune cam tot despre cum funcționează ArenaIT.
Cum ajungi la Computex
Să ajungi la Computex nu este nici greu, dar nici ușor. Poți merge pe cont propriu dacă te ține buzunarul, dar nu știu cât merită. Numai biletul de avion dus-întors poate varia serios, în funcție de perioadă, escală și compania aeriană. Mai adaugi cazarea, mâncarea, transportul local și alte cheltuieli, iar suma finală ajunge destul de sus.
Jurnaliștii și publicațiile media ajung, de obicei, cu ajutorul partenerilor. Brandurile mari vor să le vizitezi standurile, să vezi produsele, să scrii despre ce au prezentat și să produci materiale de acolo. Pentru asta, unele companii te susțin financiar, parțial sau integral, în funcție de colaborări.
Așa am reușit și noi să ajungem în Taiwan, cu ajutorul partenerilor GIGABYTE, MSI, Acer, ADATA și Synology. Le mulțumim!
Plecarea mea la Computex era pregătită încă de anul trecut, cam pe vremea asta, deci știam din timp că voi ajunge în Taiwan. La scurt timp după aceea, prin august 2025, am decis să facem și nunta. Doar că nunta a picat cu două săptămâni înainte de Computex. Așa că am zis să profităm de ocazie: am luat-o și pe Maria cu mine, am mai adăugat o săptămână în plus la cazare și am numit-o oficial lună de miere. :))
Ce înseamnă Computex, de fapt?
Computex nu înseamnă doar un târg unde vezi produse în premieră. Computex dictează direcții. Vezi tendințe, vezi moda din tehnologie, vezi ce urmează să apară în magazine în următorii ani și, dacă ești atent, înțelegi încotro se duce industria.
În plus, ai ocazia să te întâlnești direct cu oameni din companii: directori de vânzări, oameni de marketing, ingineri, oameni care au dezvoltat produsele. Poți afla lucruri pe care nu le vezi într-un comunicat de presă și poți pune întrebări direct celor care chiar știu despre ce vorbesc.
Computex 2026 a avut tema „AI Together” și, evident, AI-ul a fost peste tot. Uneori chiar prea mult. Dar dacă ne uităm strict la hardware, au fost foarte multe lucruri interesante: coolere AiO tot mai spectaculoase, surse uriașe pentru AI și sisteme multi-GPU, carcase cu ecrane integrate, ventilatoare pe rame comune, plăci de bază cu soluții de răcire tot mai exotice și o grămadă de produse care arată clar că PC-ul clasic se schimbă.
Despre marile lansări v-am vorbit la timpul lor. Eu eram acolo și vedeam live prezentările, de multe ori de pe un scaun din fața unei scene. Multe lansări importante au avut loc chiar înainte de deschiderea oficială Computex, în locații separate, de obicei hoteluri mari, săli de conferință sau chiar Taipei 101. GIGABYTE, de exemplu, și-a ținut conferința cu o zi înainte de Computex, iar produsele prezentate acolo erau deja expuse la stand a doua zi. La fel au procedat Acer, NVIDIA și alți producători. Problema este că multe evenimente se suprapun, iar oricât ai vrea, nu ai cum să fii în cinci locuri în același timp.
Tema oficială a evenimentului a fost „AI Together”, iar AI-ul a fost prezent peste tot. Computex 2026 a adunat peste 1.500 de companii din 33 de țări și peste 6.000 de standuri, deci vă dați seama că nu ai cum să vezi tot, mai ales dacă ești pentru prima dată acolo. Târgul este uriaș, se întinde pe mai multe hale și niveluri, iar distanțele dintre standuri sunt mari. Dacă mai ai și întâlniri programate, alergi efectiv dintr-o parte în alta.
Pe zona de hardware clasic, una dintre surprize a fost Noctua NL-LC1, primul cooler AiO al companiei. Noctua a evitat ani de zile răcirea lichidă all-in-one și a preferat să rămână pe coolere pe aer și ventilatoare silențioase. Acum intră și în zona AiO, dar în stilul propriu: accent pe zgomot redus, fiabilitate și performanță constantă. Seria vine în variante de 240, 360 și 420 mm, folosește ventilatoare Noctua de generație nouă și are soluții speciale pentru reducerea vibrațiilor și a zgomotului pompei. Mi s-a părut una dintre cele mai interesante apariții pentru că Noctua nu lansează produse doar ca să fie la modă.
Un alt trend a fost zona de răcire cu ecrane, module mai mari și cabluri mai puține. Corsair a venit cu iCUE LINK TITAN II ULTRA 360 LX LCD, un AiO de 360 mm cu ecran IPS de 5 inch, care poate funcționa inclusiv ca display secundar în Windows. Tot Corsair a arătat ventilatoare pe o singură ramă, precum iCUE LINK RX360 II RGB Unified Frame și LX360 RGB Unified Frame, unde trei ventilatoare de 120 mm sunt integrate într-un singur modul. Avantajul este că montezi mai repede, ai mai puține cabluri și un aspect mai curat. Dezavantajul este că dacă se strică un ventilator, probabil schimbi tot modulul.
Și Phanteks a venit cu o idee similară prin seriile X30 și S25, ventilatoare disponibile în variante single, dual și triple-frame, cu un singur cablu și design mai curat. Thermaltake a mers și mai departe cu ST360 Ultra AIO, care are un ecran magnetic detașabil de 7 inch, dar și cu ventilatoarele SWAFAN EX INFINITY, cu conectare magnetică, pale interschimbabile și efecte infinity mirror. Pe scurt, producătorii încearcă să simplifice montajul, să reducă numărul de cabluri și să transforme răcirea într-o zonă cât mai spectaculoasă vizual.
Ecranele au fost peste tot. Nu mai vorbim doar despre display-uri pe pompa coolerului, ci și despre ecrane pe carcase, surse, ventilatoare și chiar plăci video. GIGABYTE a prezentat AORUS C510 Glass Infinity, o carcasă microATX cu ecran lateral integrat de 16 inch, care poate fi folosit ca monitor secundar pentru statistici, chat, video sau alte informații. Lian Li a venit cu mai multe carcase noi, dintre care mi-au atras atenția O11D EVO RGB V2, UX100, LANCOOL 207XL, V2000 și O11 VISION-M Digital.
La capitolul surse, Seasonic a atras atenția cu o sursă CRPS de 5200W, certificată 80 PLUS Ruby, gândită pentru infrastructură AI, HPC și sisteme cu foarte multe acceleratoare. Nu este o sursă pentru PC-ul de gaming de acasă, ci pentru servere și sisteme care lucrează 24/7. Tot Seasonic a prezentat și gama PRIME Enterprise, cu modele de 1600W, 2800W, 3000W și 3200W, orientate spre AI local, randare, scientific computing și stații multi-GPU. ASUS a venit și ea cu ROG Thor 3000W Titanium III Edition 20, o sursă aniversară pentru 20 de ani de ROG, cu ecran OLED magnetic și suport pentru configurații extreme.
GIGABYTE a avut una dintre cele mai interesante plăci de bază ale târgului: X870E AORUS INFINITY NEXT. Este un model spectaculos, cu răcire realizată prin printare 3D metalică, inclusiv un heatsink M.2 numit AI Gyroid, gândit să ofere o suprafață mai mare de disipare. Placa are și vapor chamber, backplate metalic și o zonă de alimentare foarte serioasă. Nu este o placă pentru oricine, dar arată foarte bine direcția în care merge zona premium.
ASUS a atras atenția și cu ROG Astral GeForce RTX 5090 Edition 20, o placă video aniversară, cu design foarte spectaculos, patru ventilatoare, liquid metal, vapor chamber, display AMOLED curbat și consum uriaș. Este clar un produs de vitrină, pentru build-uri extreme, dar arată unde a ajuns zona high-end: plăci video din ce în ce mai mari, mai scumpe, mai greu de alimentat și tot mai spectaculoase vizual.
Pe partea de platforme, AMD a venit cu o veste importantă: suport pentru socketul AM5 până în 2029. Asta contează mult pentru cei care au deja o placă de bază AM5, pentru că vor mai avea opțiuni de upgrade în următorii ani. AMD a mai prezentat și procesoare noi cu 3D V-Cache, inclusiv modele aniversare pentru AM4, semn că platforma veche încă nu este complet abandonată.
Intel a pus accent pe zona de gaming portabil, cu procesoarele Arc G-Series, gândite pentru console handheld cu Windows 11. MSI Claw 8 EX AI+ a fost unul dintre produsele interesante din zona asta, cu ecran de 8 inch la 120 Hz, baterie mare, grafică Intel Arc și suport pentru XeSS 3 cu Multi-Frame Generation. Se vede clar că zona de handheld-uri cu Windows devine tot mai aglomerată și mai interesantă.
La stocare, Phison a prezentat controllerul X3 PCIe 6.0, cu performanțe teoretice foarte mari pentru zona enterprise, dar și E37T, un controller PCIe 5.0 DRAM-less mai interesant pentru utilizatorii obișnuiți. Ideea este să avem SSD-uri foarte rapide, dar mai eficiente și mai reci, potrivite inclusiv pentru laptopuri și sisteme compacte.
Asta așa, ca rezumat. Au fost multe produse interesante și fiecare stand avea propria poveste. Am văzut inclusiv Qisda, acel producător despre care lumea nu prea știe, dar care se află în spatele unor branduri mari, inclusiv BenQ. Computex nu este doar despre produse lansate oficial, ci și despre direcții, concepte și trenduri. Iar trendurile de anul acesta au fost clare: AI peste tot, PC-uri mai spectaculoase vizual, cabluri mai puține, răcire mai complexă și componente tot mai pregătite pentru consumuri mari.
Zborul până în Taiwan
O să încep cu începutul. Cine nu a zburat până acum mai mult de 3 ore trebuie să se înarmeze cu multă răbdare. Nu este deloc ușor să stai 12 ore în avion, indiferent cu ce avion zbori.
Eu am zburat cu Turkish Airlines. Primul zbor a fost București – Istanbul, unde am avut apoi o escală de aproximativ 4 ore. Surprinzător pentru un drum atât de scurt, am prins un Airbus A350-900. Nici nu am simțit când am ajuns. O oră și jumătate a trecut foarte repede.
Partea dificilă a fost zborul Istanbul – Taipei, făcut cu un Boeing 787-9 Dreamliner. Avionul este foarte mișto, ai divertisment, ai ecrane, ai filme, ai mâncare, ai tot ce trebuie. Turkish nu este low-cost și s-a simțit asta. Am avut inclusiv papuci, ca să pot sta mai lejer.
Dar tot 12 ore au fost. 12 ore în care nu știam ce să mai fac. De dormit n-am reușit aproape deloc, iar la un moment dat timpul parcă nu mai trecea. A fost greu. Așa că, înainte să vă planificați excursii prin destinații îndepărtate, luați în calcul nu doar prețul biletului, ci și orele efective petrecute pe drum, oboseala și jet lag-ul.
Diferența de fus orar față de România este de 5 ore, iar corpul o simte.
Primul contact cu Taiwan: clima
Când ieși din aeroport, te lovește instant clima subtropicală. Știam ce mă așteaptă, pentru că fusesem avertizat de colegi jurnaliști care au mai fost în Taiwan în anii trecuți. Mi-am luat multe haine de schimb si bine am făcut.
Primul contact este puternic. Simți un aer cald, umed, greu, cum probabil nu ai mai simțit în Europa. În prima zi am prins și ploaie. Nimic grav, ploua frumos, dar paradoxal, când plouă nu se face mai răcoare. Din contră, parcă aerul devine și mai greu.
A ieșit apoi soarele, iar în 30 de minute orașul era uscat. Nu ziceai că plouase. Când aplicația meteo îți arată 30 de grade, în realitate corpul tău simte mai aproape de 40. Este foarte cald, este foarte multă umiditate și transpiri doar stând în picioare, fără să faci nimic.
Din cauza asta, aerul condiționat este peste tot. La metrou, în autobuz, în restaurante, în hotel, pe holul hotelului, în baie, peste tot. Uneori aveam impresia că este setat la 16 grade. Afară mori de cald, intri undeva și îngheți. Șocul termic este foarte mare. Mă mir că nu m-am îmbolnăvit.
Prima dată n-am înțeles de ce îl țin atât de tare, apoi am înțeles. Dacă îl dai pe 23 grade sau îl oprești, umezeala se instalează imediat. În camera de hotel simțeam cum aerul devine greu, cum apare mirosul de mucegai și nu mai puteam respira la fel de bine.
Unde am stat și cum este transportul
Am stat în zona Ximen, foarte aproape de stația de metrou cu același nume. Am ales cazarea astfel încât să am în jur cam tot ce îmi trebuie: magazine, restaurante, night market, metrou. Este o zonă foarte bună, mai ales pentru cine ajunge prima dată în Taipei.
Până la Computex făceam în jur de 30-40 de minute cu metroul, în funcție de cât de repede mă mișcam. Linia era directă, ceea ce a fost foarte comod.
Mi-a plăcut foarte mult metroul din Taipei. Este modern, curat, civilizat și rapid. În zonele prin care am mers eu nu am văzut tramvaie, ci în principal metrou și autobuze.
Stațiile pot fi însă puțin dificil de înțeles la început. Unele sunt pe mai multe niveluri, iar dacă vrei să schimbi sensul sau linia nu este mereu suficient să mergi pe peronul opus, cum ai face la noi. Uneori trebuie să urci sau să cobori la alt etaj. Dacă ajungi în Taipei Main Station, multă baftă. Eu am pierdut vreo 40 de minute doar ca să ies de acolo. Este uriașă statia, aglomerată și, pentru un turist obosit, destul de confuză.
În rest, metroul este excelent. Curat, rapid, eficient și bine conectat. Ajungi cam oriunde.
Autobuzele sunt și ele foarte numeroase. Am văzut autobuze noi, autobuze vechi, șoferi care conduceau de parcă aveau saci de cartofi în spate, dar și șoferi foarte ok. Mi-a plăcut sistemul prin care îi faci semn șoferului dacă vrei să oprească în stație. Dacă nu îi faci semn și nu are pasageri de lăsat, nu oprește. Mi se pare eficient.
La fel, dacă ești în autobuz și vrei să cobori, apeși butonul de STOP. Simplu și logic. Nu oprește în fiecare stație degeaba.
Pentru plată am folosit EasyCard. Îl scanezi când te urci intri și când cobori. Este foarte simplu și foarte ieftin. Pentru turiști este probabil cea mai comodă variantă.
Mi-a mai plăcut enorm faptul că la metrou există garduri de protecție pe peroane. Mi se pare un lucru obligatoriu în orice oraș mare și nu înțeleg de ce nu este implementat peste tot. Mă uit spre România când spun asta.
Un alt lucru care mi-a plăcut foarte mult este felul în care oamenii așteaptă metroul. Acolo vezi educație și simț civic. Pe peron există marcaje, iar oamenii stau la coadă, ordonați, în șir, astfel încât cei care coboară din metrou să aibă loc să iasă.
Nu se îngrămădește nimeni în ușă, nu se bagă nimeni în față, nu se stă haotic pe tot peronul.
La fel se întâmplă și la scările rulante. Chiar dacă metroul oprește fix lângă scară, nu înseamnă că te duci glonț și urci. Te așezi la coadă. Prima dată am fost prost, nu m-am prins, m-am dus fix în buza scării și nu m-a lăsat nimeni să urc. Nu înțelegeam ce se întâmplă. După aceea m-am prins.
Nota 10 pentru transportul în comun. Rapid, eficient, curat și modern.
Problema limbii engleze
Aici am avut un mic șoc. Mă așteptam ca în Taipei, într-un oraș atât de mare și într-o țară atât de importantă pentru industria tech, oamenii să știe măcar puțină engleză. Nu mă refer la conversații complexe, ci la lucruri de bază: numere, produse internaționale, cuvinte simple. Ei bine, de multe ori nu a fost cazul.
Oameni tineri, adolescenți sau adulți sub 30 de ani, nu înțelegeau cuvinte foarte simple în engleză. Dimineața, la micul dejun, când spuneam numărul camerei, chiar dacă îl spuneam rar, pe cifre, tot nu se înțelegea. Ajungeam să arăt pe degete.
Am închiriat două mașini cât am stat acolo, ca să pot vizita insula. Am cerut expres o mașină cu Apple CarPlay și cutie automată. Omul de la rent nu a înțeles „Apple CarPlay” și „automatic gearbox”. Am scos Google Translate și am rezolvat așa.
De fapt, 90% din interacțiunile mele cu oamenii din Taiwan au fost prin Google Translate și ChatGPT. Cu băiatul de la rent am vorbit exclusiv prin traducere. Nu părea să aibă mai mult de 30 de ani și nu înțelegea aproape nimic în engleză.
În magazine, restaurante sau zone turistice te-ai aștepta ca oamenii să știe câteva cuvinte. Nu neapărat conversațional, dar măcar rudimentar. Ei bine, uneori n-am putut să cer o bere fără Translate. O bere. Sau o Coca-Cola.
La început am crezut că poate nu vor să răspundă. Apoi mi-am dat seama că nu, pur și simplu nu înțelegeau. Spre final, în ultimele zile, recunosc că deja cedam nervos din cauza asta.
Paradoxal, am întâlnit oameni în vârstă, de 70 de ani sau peste, care vorbeau engleză foarte bine. Mi s-a părut foarte ciudat: oameni în vârstă care se descurcau excelent și tineri care nu înțelegeau când ceream o bere.
Mâncarea
Înainte să ajung în Taiwan eram foarte entuziasmat de mâncare. Am rupt Google Maps în două, mi-am pus inimioare peste tot unde voiam să ajung și i-am spus Mariei că nu vreau să comenteze nimic. Că mănânc ce vreau, beau ce vreau, experimentez tot ce pot și reiau regimul când ajungem acasă.
„Bine, Gabriele”, a zis Maria.
Pe scurt, am cam făcut foamea două săptămâni.
Mâncarea locală nu a fost pe gustul meu. Știu că aici o să supăr oameni, dar asta a fost experiența mea. Multe preparate arătau rău pentru gustul meu, iar ce părea comestibil era condimentat într-un fel care nu mi-a plăcut deloc. Totul este condimentat, dar nu într-un mod pe care eu să-l simt plăcut. Carnea de pui și de porc nu arăta grozav, iar mâncarea din piețe mi s-a părut la limita comestibilului.
Am încercat câteva chestii din night market, dar nu pot spune că le recomand.
La restaurante am încercat să mănânc ceva mai „safe”. Am gustat salată de meduze, castravete de mare, icre presate, pește alb, crab și diverse fructe de mare. Crab-ul a fost foarte bun. Restul? Interesant, dar nu aș repeta experiența.
În schimb, vita este foarte bună la ei. Găsești Wagyu la prețuri foarte bune comparativ cu Europa. Vorba aia, Japonia este la câteva ore distanță.
Ceaiul lor nu m-a dat pe spate, deși recunosc că n-am încercat foarte multe sortimente. În general am primit ceai verde. Ți-l oferă destul de des și este frumos să-l accepți, chiar dacă nu ești neapărat fan.
Cu mașina prin Taiwan
Am reușit să explorez cam jumătate din insulă. Am făcut aproximativ 1300 km cu mașina și am ajuns în multe zone importante din Taiwan. Din păcate, vremea nu a ținut cu noi în ultimele zile și a plouat foarte puternic.
Noi eram panicați, pentru că ploua atât de tare încât ștergătoarele nu mai făceau față nici pe treapta maximă. În față vedeai doar câțiva metri. Aia da ploaie!
Ei erau foarte relaxați. Tundeau iarba pe ploaie torențială, mergeau cu scuterele prin ploaie torențială, stăteau la mese, își vedeau de treabă. Nu aveau niciun stres. Probabil când ești obișnuit cu taifunuri, o ploaie serioasă nu te mai impresionează.
Ne-a prins și pe noi ploaia în oraș, fără umbrele. Atunci am înțeles cât de bine sunt gândite multe dintre clădirile lor. Mare parte dintre trotuare sunt acoperite de balcoanele sau arcadele clădirilor, astfel încât poți merge protejat de ploaie și de soare.
Este foarte util, mai ales într-un loc unde trebuie să te ferești de soare și de razele UV. O să pun poze ca să înțelegeți mai bine.
Deși ne-a plouat destul de tare și am fost nevoiți să traversăm câteva intersecții, ne-am uscat în 20 de minute. Atunci am înțeles și de ce atât de mulți oameni merg încălțați în papuci.
Sunt locuri foarte frumoase în Taiwan. Merită văzut măcar o dată. Am urcat în Taipei 101, iar priveliștea de acolo este spectaculoasă. Liftul este probabil cea mai mișto parte a experienței. Simți un gol în stomac când pleacă de pe loc, iar când te uiți la afișaj și vezi cât de repede treci de etaje pare ireal. Urca cu 60km/h.
Am prins și Festivalul Bărcilor Dragon, cu parade și elemente tradiționale. Am vizitat temple, sate vechi unde încă se păstrează tradiții cu lampioane și locuri complet diferite de ce vedem în Europa.
M-am întâlnit și cu maimuțe care trăiesc libere prin parcuri, ceea ce mi s-a părut fascinant. Cum la noi poți da de câini pe stradă, la ei poți da de maimuțe. Evident, nu te apropii de ele și nu le hrănești, dar simplul fapt că le vezi acolo, în mediul lor, este foarte interesant.
Ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut
Mi-a plăcut curățenia. Și culmea, asta intră puțin în contrast cu alte lucruri care nu mi-au plăcut la comportamentul oamenilor în public. Nu am văzut gunoaie pe jos, deși coșurile de gunoi sunt foarte rare. Nu știu cum reușesc. M-am plimbat minute bune cu sticle după mine sau cu șervețele folosite în buzunar, pentru că nu aveam unde să le arunc.
Mi-a plăcut ordinea de la metrou, transportul public, siguranța, infrastructura și felul în care orașul funcționează. Taipei este un oraș mare, aglomerat, dar nu l-am simțit haotic în același fel în care simți alte orașe mari.
Nu mi-a plăcut deloc bariera lingvistică. După câteva zile începe să devină obositoare. Nu mi-a plăcut nici mâncarea, cel puțin nu cea încercată de mine. Știu că sunt oameni care adoră bucătăria asiatică și probabil mă vor contrazice, dar pentru gusturile mele a fost dificil.
Nu mi-a plăcut nici comportamentul unor oameni în public. Râgâie, se scobesc în nas, scot tot felul de sunete și nu par să aibă aceeași jenă pe care o avem noi în astfel de situații. I-am văzut făcând asta în metrou, la masă, în locuri publice. Poate este o diferență culturală, poate doar am prins eu prea multe exemple, dar pentru mine a fost deranjant.
Fumătorii vor avea și ei o surpriză. În multe zone nu poți fuma pur și simplu pe stradă, unde te taie capul. Există locuri special amenajate, uneori camere de sticlă sau spații dedicate. Sunt afișe peste tot cu fumatul interzis, iar amenzile pot fi mari. Totuși, în zonele turistice am văzut și oameni care fumau pe stradă, mai ales pe lângă Computex, iar acolo părea că autoritățile sunt mai permisive.
Concluzia mea
Taiwan este o experiență. Nu este o destinație unde totul este comod pentru un european, mai ales dacă ești pretențios la mâncare sau dacă nu suporți căldura și umiditatea. Zborul este lung, jet lag-ul se simte, bariera lingvistică poate deveni obositoare, iar mâncarea nu este pentru oricine.
Dar Taiwan merită văzut.
Este o țară interesantă, sigură, curată, cu infrastructură foarte bună, cu locuri spectaculoase și cu o legătură uriașă cu industria tech. Pentru mine, faptul că am ajuns acolo prin Computex a făcut experiența și mai specială. Plus „luna de miere”
Dacă puteți trece peste zborul lung, care în mod real poate însemna aproape 20 de ore din momentul în care închideți ușa casei și până ajungeți la hotel, și dacă nu sunteți foarte pretențioși la mâncare, Taiwan merită vizitat măcar o dată.
Iar dacă aveți posibilitatea, luați și un ghid local. O să vă explice multe lucruri pe care altfel le vezi, dar nu le înțelegi.
