Salutare tuturor și bine v-am regăsit! Astăzi vă aduc un portavion american care a aterizat în România: Cadillac Lyriq. Cinci metri de mașină, aproape 2,8 tone și un ecran înăuntru cât un bagaj de mână la o cursă low-cost. L-am umplut cu bagaje, l-am alergat pe autostradă, am stat cu el în coloană pe DN1 și acum revin cu un review cât pot eu de onest, cu lucrurile care m-au dat pe spate, dar și cu cele care m-ar face să zic stop înainte să scot banii. Și, atenție, pentru că partea cea mai importantă e aici: același Lyriq din poză poate fi de fapt două mașini complet diferite pe dedesubt. Una pe care o conduci liniștit cinci ani și una care te lasă în parcare la prima stație de încărcare.
Portavion pe asfalt: dimensiuni și design
Lyriq are 5,02 metri lungime și 2,20 metri lățime cu oglinzile desfăcute. Ocupă aproape tot locul de parcare și cântărește, gol, 2.774 de kilograme. Pe românește, e mare cât un Q7 și greu cât un autobuz mic care face naveta prin Militari. În parcarea de la bloc o să-l simți, dar pe bulevard are o prezență pe care nu poți s-o cumperi la banii ăștia.
Grila 3D care se aprinde și semnătura verticală de lumini arată cu adevărat a mașină de peste 100.000 de euro, pentru că exact atât a costat nouă: preț de listă 83.000 de euro pe fișa de la importator, plus taxe. Spatele e spectacol, cu easter egg-uri ascunse peste tot: apeși pe logo și se aprind toate ledurile. Atenție la detalii în stil american, până și mânerele de la portbagaj sunt cromate.
Interiorul: o sufragerie zburătoare
Adevărata bombă e înăuntru. Ai un ecran curbat de 33 de inch, sistem audio AKG cu 19 boxe, plus difuzoare masive în tetierele din față care îți pun navigația la ureche fără să deranjeze tot habitaclul. Scaunele sunt ventilate, încălzite, cu masaj și cu lombar reglabil, ai volan încălzit, climatizare pe trei zone, plafon panoramic cu perdeluță electrică, iluminare ambientală, încărcător wireless și USB-C-uri peste tot care merg toate și pentru CarPlay, și pentru Android Auto.
Aici Cadillac ți-a lăsat toate lucrurile importante la îndemână: are butoane fizice, control rotativ, butoane pe uși și pe bord. Se simte că platforma e făcută de la zero să fie electrică, așa că în spate încap cinci oameni la propriu, cu spațiu enorm. Lemn, aluminiu peste tot, piele, ornamente crom, mânere metalice. Nu s-a făcut rabat la nimic. Este un covor zburător, o sufragerie în care de multe ori o să te trezești că mai stai un pic după ce ai ajuns acasă.
Autonomie și consum: portavionul ăsta bea
Sub podea are o baterie de 102 kWh și două motoare electrice: 528 de cai și cuplu de 610 Nm. Face suta în 5,3 secunde, dar nu e mașină sport, e un covor zburător. Și aici e chestia care o să doară pe oricine vrea drumuri lungi: consumul. Pe hârtie, în WLTP scrie 22,5 kWh la sută. În realitate, de la Ploiești la vale am scos 20, la navetă 25, iar dacă dai tare în ea, peste 30. Iarna mai adaugi vreo 5 kWh la tot.
La viteză mare mașina asta e un zid: mi s-a dublat consumul de la 80 la 110 km/h, pentru că e mare și lată și împinge mult aer. E un deal breaker? Depinde de tine. Dacă faci în principal oraș și drumuri scurte, nu simți problema. Dar dacă vrei să te duci la Cluj, o să te oprești mai des decât într-o Tesla sau într-un diesel. Pentru comparație, un Tesla Model 3 Long Range de 1,8 tone are autonomie dublă, deși are baterie mai mică, pentru că e mult mai ușor.
Încărcarea și marele secret: mașina bună vs. mașina capcană
Pe mașina corectă, cea oficială, încărcarea e ușoară. La curent continuu rapid trage până la 190 kW, e pe 400 de volți, deci dintr-o stație serioasă prinzi cam 200 de kilometri într-un sfert de oră. Acasă, pe trifazat la 11 kW, o lași seara și dimineața e plină în 9-10 ore. Are încărcare AC pe trei faze, ceva ce o mașină făcută pentru piața americană nici nu știe să facă, și funcționează la prizele de la noi.
Și aici e secretul, follow the money. Importatorul oficial cere 58.000 de euro cu TVA, garanție 4 ani și baterie 8 ani. Pe net vezi însă Lyriq-uri la 40-45.000 de euro, aceiași kilometri, aceeași poză. Diferența nu e un cadou: multe sunt aduse direct din State, cu port CCS1 (Europa merge pe CCS2, mufele nu se potrivesc). Concret, la stația rapidă de pe autostradă mașina americană nu se cuplează, nu există adaptor omologat sigur. Acasă, cu adaptor, încarcă monofazat, undeva pe la 7 kW în cel mai bun caz, aproape jumătate din viteza promisă. Uiți de cei 11-22 kW.
Cum să nu te păcălești
Nu se termină aici. Mașina americană nu are garanție Cadillac în Europa, deci dacă se strică bateria, e pe banii tăi. Serviciile Google și update-urile OTA se activează pe țara de cumpărare, așa că pe un exemplar american rămâi cu funcții moarte și fără actualizări care repară inclusiv probleme de siguranță. Plus bordul în mile, faruri reglate american, semnalizări galbene și hârtii de omologare care îți dau bătăi de cap la înmatriculare.
Ține minte cinci lucruri: cauți portul de încărcare fizic și verifici să fie CCS2 european; te uiți la bord să aibă opțiune de kilometri; ceri COC-ul, certificatul de conformitate european; verifici care servicii conectate sunt active în România; și întrebi negru pe alb cine îți dă garanție dacă pică ceva. Dacă vânzătorul se bâlbâie, ai răspunsul de ce e mașina aia mai ieftină. Există și importuri corecte, din Elveția sau Germania, dar le deosebești doar dacă pui întrebările astea.
La volan: Jean-Luc Picard, engage
În mașina asta te simți un fel de Jean-Luc Picard. Fiind atât de grea, pare neverosimil cum face suta, iar caii par mai mulți decât sunt. Dar e mașină de drum lung și linie dreaptă, nu de curbă. La croazieră, la 100 la oră, îți auzi gândurile; la 130 vorbești la telefon fără să ridici vocea. Greutatea combinată cu anvelope cu balon mare și suspensia soft o fac una dintre cele mai confortabile mașini pe care le-am condus, trece peste denivelări ca un Orient Express care plutește peste șine.
În giratoriu însă, uite cât ruliu: e mare, grea, trebuie să fii premeditat, ca la un portavion care ia decizia de a vira cu ore înainte. Are și un senzor infect care îți urmărește ochii și scaune cu vibrații care te atenționează pe intensități diferite. Trebuie să fii conștient că la 2,8 tone și peste 500 de cai ești o armă mortală pe stradă, așa că ar trebui să știi de ce ți-o iei. Și, corect până la capăt: nici mașina oficială nu e fără bube. Lyriq a avut rechemări în State, peste 20.000 de mașini pentru o problemă de frânare pe AWD, ecrane care se înnegreau și camere de marșarier gri, toate rezolvate prin update. De aia garanția și dealerul oficial nu sunt un moft, sunt jumătate din motivul să plătești diferența.
Preț și verdict: pentru cine e Lyriq
Un plin la stație rapidă, la 30 kWh și 300 de kilometri, te costă cam 250 de lei, sub un leu pe kilometru. Nu-i rău, dar la un diesel cu 12 litri ai fi cam pe acolo. Deci nu-ți iei Cadillac Lyriq pentru consum sau pentru drum lung. Dacă vrei lux adevărat, liniște, spațiu, covor zburător, portavion american și faci mai mult naveta, luat oficial la 58.000 de euro, Lyriq e mișto și confortul pe care ți-l dă la banii ăștia nu prea are rival.
Dacă trăiești pe lângă autostradă și numeri fiecare kilowatt, mai gândește-te, pentru că bea mult. Iar dacă te tentează un import ieftin fără să verifici portul, hârtiile și garanția, lasă mașina, nu te uita la ea. Banii economisiți azi îi dai înapoi cu dobândă în nervi și facturi. Povestea din spatele prețului e totul: întreabă, verifică și abia apoi semnează. Dacă v-a fost de folos, lăsați un comentariu, dați materialul mai departe și nu uitați de like, share și subscribe. Până data viitoare, să vă fie numai bine!
