Aiud, orașul din care mulți turiști își încep călătoria pe Transapuseana, unul dintre drumurile montane spectaculoase din România, a fost vreme îndelungată doar un loc de tranzit al șoferilor între Alba Iulia și Cluj-Napoca, faimos pentru temuta sa închisoare.
Transapuseana leagă zona Aiudului de cea a Abrudului. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Din 2024, turiștii pot străbate Munții Apuseni pe o nouă șosea montană, cu o lungime de aproape 80 de kilometri, modernizată în mare parte pe traseul unor vechi drumuri județene și forestiere. Investiția s-a ridicat la 73 de milioane de euro și a fost finanțată din fonduri europene.
Drumul numit Transapuseana traversează județul Alba și leagă municipiul Aiud de zona Abrudului. Urcând în serpentine din orașul de pe valea Mureșului, noua șosea le dezvăluie călătorilor peisajele sălbatice ale Apusenilor, împodobite cu sate izolate, în care moții, oamenii munților, trăiesc de secole.
Transapuseana, prin satele izolate ale moților
Transapuseana, amenajată pe traseul Drumului Județean 107I, pornește din DN1, la Aiud, și străbate localitățile Aiudul de Sus, Râmeț, Brădești, Geogel, Măcărești, Bârlești-Cătun, Cojocani, Valea Bărnii, Bârlești, Mogoș, Valea Albă, Ciuculești, Bucium, Izbita, Coleșeni, Bucium-Sat și Cerbu. Șoseaua montană urcă la peste 1.100 de metri altitudine, prin locuri greu accesibile și rar străbătute de călători, în trecut, dar care au devenit tot mai populare printre turiști și mai atractive pentru investițiile în servicii turistice.
Șoseaua coboară apoi în apropierea Abrudului, unde se intersectează cu DN74. Drumul are o lungime totală de aproximativ 78 de kilometri și face legătura între autostrada A10 și DN74.
În zona de mijloc a traseului, călătorii pot ajunge la Cheile Râmețului și la așezările pitorești din jurul lor. Cel mai cunoscut reper este Mănăstirea Râmeț, considerată unul dintre cele mai vechi așezăminte monahale ortodoxe din Transilvania. Originile sale sunt plasate de tradiția și cercetările istorice în secolul al XIII-lea.
Mai aproape de Abrud, turiștii pot face un ocol spre rezervațiile Detunata Goală și Detunata Flocoasă, aflate pe teritoriul comunei Bucium. Coloanele de bazalt ale Detunatei Goale se ridică la aproape 1.200 de metri altitudine și oferă priveliști spectaculoase asupra Munților Metaliferi, Masivului Vulcan și zonei Roșia Montană. Detunatele au inspirat, de-a lungul timpului, numeroase legende locale despre „detunăturile” produse de bolovanii prăvăliți, ale căror zgomote sunt amplificate de ecoul munților.
Abrud, ținutul aurului
Aflat la capătul dinspre vest al Transapusenei, Abrud, un oraș cu 4.500 de locuitori, mult mai liniștit decât în trecut, este unul dintre locurile istorice ale aurului din Apuseni. Minele de aur din împrejurimile sale datează din Antichitate, iar cele mai cunoscute se află la Roșia Montană, la 12 kilometri de Abrud.
Unii istorici au arătat că Abrudul își are originile într-o așezare dacică numită Abruttus. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, orașul minier din Apuseni intrase în legendă datorită prosperității de care se bucurau numeroși locuitori ai săi și ai satelor din împrejurimi.
„Era un timp în care meseriașii și profesioniștii cu grămada alergau din toate părțile la Abrud și la Roșia, pentru că aceste două orașe montane își aveau timpul lor cel de aur, când se da băieșilor în loc de cruceri galbeni de aur, când băieșii rivalizau unii cu alții, care dintre ei să livreze aur mai mult la Zlatna. Atunci purta băieșul cizme cu ciucuri și pinteni de aur, iară soția lui strălucea în veștminte cusute cu flori de aur și de argint”, informa publicația „Telegraful Român”, în 1857.
În acele vremuri, abrudenii, români și maghiari, au trecut și prin perioade tulburătoare. Orașul și satele din împrejurimi au fost scena unor confruntări violente și masacre în timpul Răscoalei lui Horea, din 1784, și al Revoluției din Transilvania din anii 1848–1849, evenimente soldate cu numeroase victime și distrugeri.
Cetatea Aiudului, reperul orașului de la poalele Apusenilor
Punctul de pornire al celor mai mulți turiști pe Transapuseana este Aiud, un alt oraș istoric, cu 21.000 de locuitori, aflat la 30 de kilometri de Alba Iulia și la 70 de kilometri de Cluj-Napoca. Traversat de DN1, Aiudul a fost, înaintea deschiderii complete a autostrăzii A10 Sebeș–Turda, o localitate de tranzit, cu un centru aglomerat, care le-a lăsat multor șoferi amintiri mai puțin plăcute.
Odată cu inaugurarea autostrăzii, din 2021, traficul greu a fost deviat în afara Aiudului, iar nodul rutier situat la aproximativ doi kilometri de centrul orașului îl face ușor accesibil turiștilor care vor să îl viziteze sau să își continue călătoria pe Transapuseana.
Cei care se opresc în Aiud găsesc aici una dintre cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania. Cetatea Aiudului, ridicată și extinsă între secolele al XIII-lea și al XVII-lea, păstrează zidurile incintei fortificate, opt bastioane ale vechilor bresle, Biserica Reformată, Capela Evanghelică și Castelul Bethlen, care găzduiește Muzeul de Istorie. Ansamblul medieval se află chiar în centrul orașului și este principalul său reper istoric.
Alături de cetate, turiștii pot vizita Muzeul de Științele Naturii, una dintre cele mai vechi instituții de acest fel din România, înființat la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Muzeul funcționează la etajul întâi al clădirii de epocă a Colegiului Național „Bethlen Gábor” și păstrează colecții de fosile, roci, minerale, păsări și mamifere. Cei care caută un loc de odihnă se pot opri în Parcul Municipal, amenajat în urmă cu peste două secole și înconjurat de arbori seculari.
Satele și dealurile din jurul Aiudului sunt cunoscute pentru întinderile de vii și pentru tradiția îndelungată a cultivării strugurilor. Zona viticolă Aiud–Ciumbrud are Denumire de Origine Controlată, iar cramele și micii producători locali au devenit, în ultimii ani, tot mai căutați de turiști.
Zarca de la Aiud, reperul ocolit al orașului
Un loc aparte, mai puțin vizitat, dar foarte legat de istoria recentă a României, este Penitenciarul Aiud. În perioada comunistă, închisoarea a fost unul dintre cele mai dure centre de detenție, izolare și „reeducare” a opozanților regimului. Aici au fost închiși foști demnitari, intelectuali, preoți, militari și membri ai partidelor istorice, iar numeroși deținuți au murit din cauza frigului, foametei, bolilor și a tratamentelor inumane.
1/16
Aiud Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (8) jpg
„La Aiud, toți deținuții poartă uniforme în dungi. Sunt plasați în diferite aripi ale închisorii, în funcție de «crimele» comise. La subsol se află 400 de celule în care sunt administrate pedepse speciale. 400 de milițieni păstrează ordinea în interiorul gardurilor, în timp ce un corp foarte puternic de armată păzește clădirile la exterior. Suplimentar, există mitraliere amplasate de jur-împrejur. Patrule formate din militari în termen supraveghează străzile din jurul pușcăriei și drumurile care duc spre orașul Aiud”, informa un raport secret, din 1951, păstrat în arhivele digitalizate ale Agenției Centrale de Informații (CIA) din Statele Unite.
1/11
Aiud Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (27) jpg
Corpul vechi și izolat al închisorii, cunoscut sub numele de „Zarca Aiudului”, a rămas unul dintre simbolurile represiunii comuniste. În apropiere, la Râpa Robilor, au fost îngropați în taină mulți deținuți politici care au murit în penitenciar.
