Salutare tuturor! Intrăm direct în cel mai tare experiment pe care l-am făcut până acum cu energia din curtea mea. Am pus bateria, iar acum o pun la muncă. Am semnat cu Yellow Grid și, din momentul ăsta, casa mea nu mai e doar un consumator cu panouri pe acoperiș, ci o bucată dintr-o fabrică virtuală de curent care vinde energie exact atunci când rețeaua chiar are nevoie de ea. Pe scurt, am devenit șeic pe energie. Fără puț de petrol în curte, doar cu 86 de kWh de baterie și un algoritm care lucrează în locul meu.
De la baterie improvizată la 86 de kWh
Ca să înțelegeți de unde am plecat: ani la rând am avut acasă o baterie încropită din baterii de mașină, legată la un sistem Victron mult prea mic pentru ce voiam eu să fac. Anul ăsta am schimbat placa. Am instalat bateria GoodWe și am tot crescut capacitatea până am ajuns la un sistem serios.
Acum am afară, sub carport, opt module de câte opt kWh și ceva, plus invertorul de deasupra. Asta înseamnă 66 de kWh afară, în module încălzite, gândite special pentru exterior. Adaug și cei aproximativ 20 de kWh din sistemul de interior și ajung la 86 de kWh de stocare. Sună generos și chiar este, dar în practică eu consum capacitatea asta pe parcursul unei zile întregi. Diferența e că, spre deosebire de acum doi ani, acum și produc.
Ce e, de fapt, un VPP
VPP vine de la Virtual Power Plant, adică fabrică virtuală de curent. Conceptul seamănă cu o comunitate de energie, doar că termenul de comunitate are deja o definiție legală separată, așa că nu îl amestecăm. Ideea e simplă: zeci de mii, apoi sute de mii de prosumatori cu sisteme similare intră într-o asociație digitală și devin o singură unitate în ochii pieței de energie.
De ce contează? Pentru că piața spot are prețuri la fiecare 15 minute și e mult mai atractivă decât abonamentele fixe de la majoritatea furnizorilor. Doar că tu, ca prosumator singur, nu ai cum să tranzacționezi acolo. Ai nevoie de licență de furnizare și de tehnologie care să adune mii de case într-un singur portofoliu. Exact asta face Yellow Grid, iar eu am explicat pe larg mecanismul fabricii virtuale de curent încă de anul trecut, când doar mă uitam la exemplele lor. De data asta văd cifrele direct pe casa mea.
Eu nu vreau să fiu trader de energie. Nu am de gând să stau la calculator și să dau vinde acum, cumpăr acum. Vreau să se ocupe altcineva, pentru că am alte lucruri de făcut. Asta înseamnă, în capul meu, să fii șeic pe energie.
De ce oferta pe piața spot fără automatizare e o capcană
Au ieșit mai mulți furnizori cu oferte pe prețul zilei următoare, inclusiv PPC. Direcția e bună, dar hai să fim serioși: dacă nu ai un dispozitiv care să te protejeze, ai adus stres în casă, nu economii. Te trezești că îți încarci mașina la ora șase seara, când kilowattul e un leu, în loc să plătești 50 sau 60 de bani. Ar trebui să te uiți zilnic pe OPCOM, să îți programezi manual invertorul și să negociezi cu familia la ce oră se pune mașina de spălat. Nimeni nu vrea să trăiască așa.
Diferența la un VPP e că ai prețuri care te protejează în ambele sensuri, cu un plafon la cumpărare și un prag garantat la vânzare. Iar contextul nu ajută deloc: curentul se scumpește pe fond de consum industrial și centre de date, așa că automatizarea nu mai e un moft, e chiar apărarea ta.
Yellow Box, cutia care face legătura
Hardware-ul care leagă casa mea de platforma lor e o cutie mică pe care ei o numesc Yellow Box. E certificată și poate sta și afară, cu condiția să fie montată cu antenele în jos, ca apa de ploaie să se scurgă, și cu garniturile de cauciuc puse pe porturi. La mine a ajuns în interior, împreună cu echipa tehnică, deși există și ghid digital de instalare, cu QR code, pentru cine vrea să o monteze singur. Am mai povestit despre cum arată conceptul de Yellow Box și bateria de bloc, dar acum îl am efectiv montat pe perete.
Cutia are un SIM 4G administrat de ei, machine to machine. Nu se leagă la rețeaua mea de acasă și asta e intenționat. În primul rând ca să nu depindă de routerul meu, iar în al doilea rând pentru securitate: conexiunea merge direct la platforma lor, izolată, fără să treacă prin alte rețele. Într-o perioadă în care discutăm săptămânal despre atacuri făcute cu inteligență artificială, când vorbim de energie responsabilitatea e mult mai mare decât la un bec smart.
La activare, ei setează câțiva parametri: modelul invertorului, puterea din panouri, capacitatea bateriei și, foarte important, limitele din avizul tehnic de racordare. Teoretic, bateriile astea pot fi descărcate la 1C, adică aș putea scoate din ele vreo 63 de kW instantaneu. Practic, nu am țeavă atât de mare spre rețea. Contractul cu distribuitorul îmi spune cât pot injecta, iar platforma nu are voie să dea comenzi peste limita aia. De aia cer și certificatul de racordare, nu doar vorbe.
Limitele le pui tu, în aplicație
Partea care mi-a plăcut cel mai mult: ei lucrează doar cu cât îi lași. În aplicația Yellow Grid setezi limita de descărcare pentru seară și limita pentru dimineață. Dacă ești precaut, îți ții 50% din baterie pentru noapte, în caz de pană de curent, și ei vând doar restul. Dacă dimineața constați că ai consumat mai puțin decât credeai, planul de descărcare de dimineață recuperează diferența.
Intervalele bune sunt clare. Dimineața, între 7 și 9. Seara, cel mai profitabil interval din România, între 19 și 23. Deci la astea două ore mă aștept ca bateria mea să fie mișcată. Urmează și un update de aplicație în două, trei săptămâni, cu o notificare live pe telefon, în stilul celor de la Bolt, care îți anunță descărcarea și îți dă buton de anulare dacă ai alte planuri în seara aia.
Cât se face, concret
Am făcut socoteala pe viu, la ora 15, cu bateria la 100%. La ora aia prețul pe OPCOM era între 195 și 200 de lei pe MWh, adică 19 sau 20 de bani pe kWh. Dacă tranzacționam de capul meu, atât luam. Prin plafonul de protecție de la ei, primeam 50 de bani pe kilowattul injectat. Seara, pe la 21:45, prețul urcă spre 1 leu, iar media intervalului de descărcare iese pe la 90 de bani. Cu 60 de kWh descărcați într-o sesiune completă vorbim de aproximativ 50 până la 60 de lei, într-o singură seară.
Acum vine partea enervantă. Taxa de distribuție e undeva la 75 sau 80 de bani pe kilowatt, ceea ce înseamnă că ai nevoie de o diferență de peste un leu între cumpărare și vânzare ca să merite un ciclu de baterie. Diferențe atât de mari se găsesc rar, deci majoritatea business-ului rămâne pe schema simplă: încarci din panourile tale și vinzi seara. Legea spune clar că operațiunile de încărcare și descărcare a bateriei nu ar trebui să plătească taxă de distribuție, doar că prevederea se aplică momentan doar sistemelor mari. E o scăpare birocratică, iar la bătălia asta pentru libertate energetică lucrează și oameni ca Dan Pîrșan. Dacă se rezolvă, trecem de la unu, două cicluri pe zi la trei sau chiar patru, iar atunci chiar putem specula diferențele de 200 sau 300 de lei dintre cele 96 de intervale zilnice.
Și da, am de gând să forțez bateriile. Producătorul spune că pot fi descărcate până la 0%, iar tehnologia litiu ion duce în jur de 10.000 de cicluri până rămâi cu 70% din capacitate, deci funcțional vorbim de cel puțin 15.000. Dacă forțez tare, tot îmi țin minimum opt ani. Până atunci sper să apară bateriile pe sodiu, poate chiar făcute în România, că sare avem.
Iarna, când soarele lipsește
Vara e simplu, dar planul meu merge până la iarnă, cu o pompă de căldură și cel puțin o mașină electrică la încărcat. Aici profilul energetic al României ajută: iarna avem vânt, iar vântul bate mai ales noaptea, deci prețul de noapte devine mai atractiv decât cel de zi. Iarna trecută, pentru prosumatorii din rețeaua lor, bateriile au fost încărcate noaptea când prețul cobora sub 400 de lei pe MWh, adică 40 de bani pe kilowatt. Dimineața pleci cu mașina încărcată la cel mai mic preț din piață.
Pentru că, hai să fim cinstiți, prosumatorii nu scapă de facturi nici măcar iarna. Discuția despre cum plătim mai puțin, fie prin VPP, fie prin comunitățile de energie reglementate, e aceeași discuție.
Ce urmăresc, de fapt
Scopul meu nu e să mă îmbogățesc din curent. E să îmi asigur independența și costuri predictibile, după ce am avut ierni cu facturi de 2.500 sau 3.000 de lei, pe vremea când mai aveam și gaze în casă și nu eram prosumator. Acum toată casa merge pe curent: aer condiționat, pompă de căldură, mașină electrică, apă caldă. Dacă la finalul zilei văd în aplicație cât încasez în loc să mă întreb cât mă taxează factura, relația cu furnizorul se schimbă complet.
Mai e un efect de care nimeni nu vorbește. Chiar dacă sunt în București, în Sectorul 1, tot avem pene de curent. Cu bateria asta și cu producția mea stabilizăm capătul de rețea din zonă, deci vecinii mei câștigă fără să știe. Când toată lumea dă drumul la aer condiționat într-o zi caniculară, una e să tragi tot din rețea și alta e să consumi din panourile și din bateria ta.
Ce urmează
Suntem în perioada de probe. Urmează două săptămâni în care sistemul e monitorizat, timp în care îmi schimb și furnizorul. Formularul de schimbare se completează online, la fel ca la orice alt furnizor, cu contract semnat digital. După aia pornesc puțul de curent din curte.
Revin cu date reale peste câteva luni, ca să vedem dacă iese socoteala sau doar sună bine pe hârtie. Până atunci, dă un like dacă ți-a plăcut, un share ca să vadă și prietenii și un subscribe dacă n-ai făcut-o deja. Să vă fie numai bine!
