Mulți români aflați în vacanță în Grecia, Italia, Portugalia sau alte țări europene au avut surpriza să descopere pe nota de plată o taxă pe care nu o regăsesc în restaurantele din România: „coperto”, „couvert” sau kuver. Deși practica există de zeci de ani în unele state, pentru turiști ea rămâne adesea o necunoscută și ridică întrebarea firească: ce plătești, de fapt?
Multe restaurante din țările frecventate de români percep o „taxă de masă” numită kuver. Foto arhivă
În funcție de țară și de politica restaurantului, această taxă poate acoperi pregătirea mesei, tacâmurile, pâinea adusă automat sau alte servicii oferite înainte de servirea preparatelor. Deși denumirea și modul de aplicare diferă de la o țară la alta, principiul este același: reprezintă un cost separat de cel al mâncării și băuturilor comandate.
În România, termenul „kuver” nu este asociat unei practici
tradiționale a restaurantelor, iar apariția unor costuri
suplimentare pe nota de plată generează frecvent întrebări și
controverse. Discuțiile din industria HoReCa au vizat mai degrabă
introducerea unor taxe de rezervare sau garanții pentru mesele
rezervate, un mecanism diferit de taxa de masă întâlnită în
unele țări europene.
Diferența este importantă: kuverul este legat de locul ocupat la
masă și de serviciile de bază oferite clientului, în timp ce o
taxă de rezervare este asociată blocării unei mese într-un anumit
interval orar.
Ce este, de fapt, kuverul
Kuverul este o taxă percepută de restaurant pentru fiecare
persoană așezată la masă. Termenul vine din francezul „couvert”,
care desemnează inițial locul pregătit pentru un client: farfurie,
tacâmuri, pahar și celelalte elemente necesare servirii mesei.
În practică, această taxă poate acoperi costuri precum
pregătirea mesei, pâinea adusă automat, tacâmurile, șervețelele
sau alte servicii asociate servirii.
Spre deosebire de bacșiș, kuverul nu este o sumă lăsată
voluntar ospătarului, ci o taxă stabilită de restaurant și
trecută separat pe nota de plată.
Pentru client, diferența este esențială. Mâncarea și băutura
sunt produsele comandate, în timp ce kuverul reprezintă un cost
asociat serviciului de masă. În țările unde această practică
există de mult timp, consumatorii o cunosc și o acceptă ca parte a
experienței gastronomice.
Kuverul nu este bacșiș și nici taxă de
serviciu
Una dintre cele mai frecvente confuzii apare între kuver, bacșiș
și taxa de serviciu.
Bacșișul reprezintă o sumă oferită voluntar de client pentru
calitatea serviciului. Taxa de serviciu este o sumă stabilită de
restaurant, de regulă exprimată procentual, care poate fi adăugată
notei de plată.
Kuverul are o altă logică: este asociat cu pregătirea mesei și
cu serviciile oferite înainte ca preparatul comandat să ajungă la
client.
În cazul turiștilor, confuzia apare pentru că sistemele sunt
diferite de la o țară la alta. Un client obișnuit ca nota să
includă exclusiv produsele consumate poate percepe o taxă separată
drept un cost neașteptat.
Italia are „coperto”, cea mai cunoscută
formă de kuver
Cea mai cunoscută variantă europeană este „coperto” din
Italia.
Turiștii care merg pentru prima dată într-un restaurant italian
sunt adesea surprinși când văd pe notă o linie separată cu
această taxă. În multe restaurante italiene, coperto este perceput
pe persoană și poate include pâinea, pregătirea mesei și
folosirea tacâmurilor.
De exemplu, o masă de patru persoane poate avea un cost
suplimentar dacă restaurantul aplică un coperto de câțiva euro
pentru fiecare client. Taxa nu reprezintă bacșiș și nu
înlocuiește o eventuală sumă oferită suplimentar ospătarului.
În Italia, această practică trebuie comunicată clientului
înainte de comandă, de regulă prin meniu, astfel încât acesta să
știe că există un cost suplimentar.
În Grecia, pâinea și produsele din partea casei pot fi taxate separat
Mulți turiști români întâlnesc pentru prima dată această situație în vacanțele din Grecia. În numeroase restaurante și taverne, odată cu meniurile sunt aduse la masă pâine, unt, apă sau alte mici produse din partea casei. Deși gestul poate părea o invitație gratuită din partea restaurantului, acestea sunt adesea facturate separat pe nota de plată.
Spre deosebire de modelul italian, unde coperto reprezintă o taxă fixă percepută pentru fiecare persoană, în Grecia costul este asociat, de regulă, produselor servite înainte de comandă sau imediat după așezarea la masă. Valoarea diferă de la un restaurant la altul, iar produsele taxate trebuie să fie menționate în meniu sau pe nota de plată.
Pentru turiști, recomandarea este să întrebe dacă pâinea, apa sau alte produse aduse automat sunt incluse din partea casei sau vor fi facturate separat. Dacă nu doresc aceste produse, le pot refuza înainte de a le consuma.
În Spania, pâinea și produsele aduse automat, taxate separat
În Spania nu există un echivalent național al coperto-ului
italian, însă anumite restaurante pot factura separat produse aduse
la masă înainte de comandă.
Pâinea, măslinele, aperitivele sau alte produse oferite automat
pot apărea pe bon dacă restaurantul practică acest sistem.
Recomandarea pentru turiști este să verifice meniul sau să
întrebe dacă ceea ce este adus la masă este inclus sau se plătește
separat.
Portugalia are propriul model de „couvert”
O practică asemănătoare există în Portugalia, unde turiștii
întâlnesc frecvent termenul „couvert”.
În multe restaurante portugheze, înainte de comandă sunt aduse
la masă produse precum pâine, unt, măsline sau mici gustări.
Acestea pot fi incluse în preț sau pot fi taxate separat.
Clientul poate refuza produsele pe care nu dorește să le
consume, însă este recomandat să verifice condițiile
restaurantului.
Franța și originea termenului „couvert”
În Franța, termenul „couvert” are o legătură directă cu
ideea de loc pregătit pentru client. Istoric, cuvântul desemna
setul de obiecte necesare servirii mesei.
În restaurantele moderne franceze, costurile pentru servicii sunt
de regulă incluse în prețurile afișate, iar bacșișul nu
funcționează după modelul american. Totuși, termenul poate apărea
în anumite contexte gastronomice sau în meniuri care folosesc
terminologia tradițională. (Wikipedia)
De ce restaurantele folosesc astfel de taxe
Susținătorii kuverului spun că restaurantele au costuri încă
înainte ca un client să comande primul preparat.
Pregătirea mesei, folosirea veselei, spălarea acesteia,
personalul de servire, curățenia și întreținerea spațiului
generează cheltuieli care nu sunt legate direct de un anumit
preparat din meniu.
Din perspectiva restaurantului, separarea acestor costuri permite
recuperarea unei părți din cheltuielile fixe fără majorarea
tuturor prețurilor produselor.
Criticii susțin însă că toate aceste costuri ar trebui incluse
direct în prețurile preparatelor, astfel încât clientul să poată
anticipa mai ușor suma finală.
România nu are un „coperto”, dar
restaurantele au discutat despre taxe de rezervare
Spre deosebire de Italia, România nu are o practică generalizată
prin care restaurantele să perceapă o taxă fixă pentru fiecare
persoană așezată la masă.
În ultimii ani, în industria HoReCa au existat însă discuții
despre introducerea unor taxe de rezervare sau garanții pentru
mesele rezervate, mai ales în restaurantele aglomerate.
Motivația este diferită față de kuver. O taxă de rezervare nu
reprezintă aducerea tacâmurilor, pâinii sau pregătirea mesei, ci o
garanție pentru blocarea unei mese într-un anumit interval orar.
Turcia a introdus o taxă turistică. Cu cât plăesc mai mult cei care o vizitează
Pentru restaurante, problema este legată de pierderile generate
de mesele rezervate și neocupate. O masă ținută liberă pentru un
client care nu mai ajunge poate însemna pierderea altor clienți
care ar fi putut ocupa acel loc.
Pentru consumatori, însă, o astfel de practică trebuie
comunicată clar înainte de rezervare, pentru ca aceștia să știe
exact ce costuri implică.
De ce românii sunt surprinși de kuver
Reacțiile turiștilor români sunt explicabile prin diferențele
de cultură gastronomică.
În România, clientul este obișnuit ca nota de plată să
reflecte în principal preparatele și băuturile comandate, la care
se poate adăuga bacșișul.
În țările unde coperto sau couvert există de generații,
costul mesei include și anumite servicii asociate experienței de
restaurant.
Astfel, ceea ce pentru localnici este o practică normală poate
părea pentru turiști o taxă neașteptată.
Ce trebuie să verifice clienții înainte de
comandă
Pentru a evita surprizele pe nota de plată, clienții pot
verifica meniul înainte de comandă și pot întreba dacă există
taxe suplimentare.
Este recomandat să fie urmărite expresii precum „coperto”,
„couvert”, „service charge” sau alte formulări care indică
un cost separat.
De asemenea, produsele aduse automat la masă, precum pâinea, apa
sau aperitivele, nu trebuie presupuse automat ca fiind gratuite.
Dacă pe nota de plată apare o poziție necunoscută, clientul
are dreptul să solicite explicații.
