Patru ani de război în Ucraina și zeci de drone căzute pe teritoriul național au fost necesare pentru ca autoritățile de la București să recunoască breșele din sistemul de apărare. Într-un interviu exclusiv, generalul Dorin Toma explică cum s-au ratat oferte vitale și care este prețul real al siguranței noastre: sub 500 de milioane de euro pentru radare, senzori și interceptoare.
România refuză să învețe lecțiile altor țări. FOTO: Shutterstock
Adevărul:
Recent, ministrul Apărării, Radu Miruță, a recunoscut că România
nu are suficiente capabilități împotriva dronelor și susține că
va semna opt proiecte pentru unele dintre cele mai moderne sisteme
anti-dronă din lume. De ce a fost nevoie să ne cadă zeci de drone
în cei patru ani de război din Ucraina pentru a avea în sfârșit
o revelație?
Generalul
Dorin Toma: De fapt, Forțele Terestre au solicitat de mai multe
ori și încă din 2012 arme de acest gen. Și a existat la vremea
respectivă un program pentru modernizarea acelor instalații
Oerlikon. Este vorba despre instalațiile antiaeriene Oerlikon pe
care Armata Română le are în dotare. Acum există un contract cu
Rheinmetall și transformarea din instalații clasice Oerlikon,
pentru că era o tehnologie veche, iar radarul pe care îl aveau
acele instalații era depășit, practic nu-l mai repara nimeni. Nu
mai putea fi reparat pentru că era o tehnologie de acum 20-30 de
ani. Și atunci s-a propus modernizarea acestora și transformarea
lor în astfel de capabilități C-RAM. Cu siguranță că toate
acestea se puteau face mult mai din timp, nu există scuze. Și
programul, după ce militarii au emis cerințele operaționale, ar fi
putut să fie deja finalizat. Chiar eu, chiar prin poziția pe care o
aveam la Statul Major al Forțelor Terestre (n.r. – generalul Toma
a fost inclusiv locţiitor al Şefului Statului Major al Forţelor
Terestre din aprilie 2020) răspundeam de chestia asta și am încercat să împing programul de
modernizare.. Și au mai fost și alții. Pentru că nu mai aveai ce să faci cu ele, trebuia să
le găsești o soluție. Ori le casai, ori încercai să le
modernizezi, dar nu mai exista o cale de mijloc.
Știam că suntem descoperiți, dar am amânat măsurile
Și
care a fost concluzia la care s-a ajuns atunci?
Atunci
s-a ajuns la concluzia că poate fi o opțiune, iar Rheinmetall s-a
oferit să deruleze proiectul respectiv. Însă contractul cu
Rheinmetall s-a semnat numai la sfârșitul anului 2023. Probabil că
într-un final a fost semnat și la presiunea faptului că au început
să cadă primele drone prin România în a doua jumătate a anului
2023. Iar germanii ar fi trebuit deja să livreze măcar o parte din
comandă.
În
2023 erați încă la Forțele Terestre?
Nu,
eu eram deja la Divizia Multinațională (n.r. – generalul Dorin Toma a fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO). Deci eram deja în structură NATO.
Iar din acel moment n-am mai putut monitoriza asta, nu mai eram
implicat în lucrurile astea.
Ce
ar fi trebuit livreze mai exact Rheinmetall?
Conform
contractului, aveau de livrat două sisteme până în 2025. Un
sistem înseamnă patru instalații de tragere. Patru plus patru
înseamnă opt instalații de tragere. Și fiecare sistem este
conectat la un element de control și conducere a tragerii. Deci dacă
anul trecut sau în prima parte a anului Rheinmetall ar fi accelerat
un pic și și-ar fi respectat contractul cu România… Pe de altă
parte, de vină pentru întârziere este și birocrația naționale.
Până la urmă, se pare că tot noi am încurcat problema.
Dacă
am fi avut acele sisteme livrate de germani am fi putut apăra mai
bine granița de dronele rusești?
Ideea
este că dacă ar fi existat acele sisteme cu muniția aferentă, ar
fi putut fi amplasate în anumite poziții și ar fi putut contribui
la angajarea, la distrugerea acestor drone.
Polonezii folosesc deja armele pe care noi doar le testăm
Cum
funcționează sistemele MEROPS despre care s-a vorbit acum?
Sistemul
MEROPS se bazează pe aceste drone interceptoare. Încă din luna
noiembrie, anul trecut, a fost prezentat în România sistemul, au
fost trimiși oameni la instruire, dar vedem că nu a putut fi
folosit la noi. Polonia l-a implementat mult mai rapid, noi cu chiu,
cu vai l-am implementat pentru că tot îl testam și, culmea, mai și
găseam noi, să spunem așa, vulnerabilități ale sistemului de
angajare a acestui sistem. Care, în esență, este un pick-up, o
mașină civilă pe care pui această instalație de lansare a dronei
interceptoare și are un radar.
Și
cu chiu, cu vai, înțeleg din declarațiile publice că acum ar fi
în funcțiune, dar că nu ar fi integrat în acest sistem anterior.
Dar este o singură instalație, puteau fi comandate mai multe
eventual, poate s-a cerut, s-au cerut mai multe, nu s-a putut decât
una, nu știu exact care este situația.
Cu
ce putem să lovim acum aceste drone, dincolo de rachetele
avioanelor?
Ideea
este că, la ora asta, sisteme performante de lovire a unor drone de
tip Gheran au Shahed, testate, folosite zi de zi în Ucraina și
inclusiv în Golful Persic, sunt aceste instalații Oerlikon.
Atât.
Aici sunt rachete antiaeriene cu bătaie apropiată pe care Forțele
Terestre le-au achiziționat, MANPADS-uri (n.r. – de la
Man-Portable Air-Defense Systems), pentru că acum ați văzut, se
discută de Mistral 3. Dar anterior Forțele Terestre anterior au
achiziționat niște rachete antiaeriene cu bătaie apropiată
portabile, MANPADS-uri, de la o companie sud-coreeană care a fost și
la BSDA anul ăsta. Se numesc Chiron rachetele respective,
instalațiile respective.
Dar,
până la urmă, este o rachetă. Racheta, dacă n-a lovit ținta, nu
știi unde se duce, nu știi ce poate să se întâmple cu racheta
respectivă.
Asta
înseamnă că într-o zonă populată, într-un oraș precum Galați,
sunt riscant de folosit?
Da,
într-o zonă urbană este periculos să fie folosite, iar
distrugerile pot să fie mari. Este complicat.
Avem deficiențe mari în sistemul de apărare
Și
totuși, ele sunt printre singurele arme ce pot fi folosite cu succes
contra dronelor rusești.
Da,
de fapt eu ce vreau să spun este că singurele echipamente moderne
pe care Armata Română le are la ora actuală și cu care ar putea
angaja astfel de drone sunt aceste MANPADS-uri, rachete antiaeriene
cu bătaie apropiată Chiron, achiziționate în ultimii ani de la
această companie sud-coreeană LIG Nex 1.
Dar
rachetele franțuzești Mistral ce urmează să fie achiziționate?
Vor
fi foarte bune și acelea. Practic, completarea va fi Mistral 3 pe
care îl cumpără prin MApN de la francezi. Mistral și acest sistem
MEROPS, drone interceptoare. Altceva nu există la ora actuală atât
de eficient.
Dincolo
de faptul că din diferite cauze nu s-au putut folosi sau nu am avut
aceste arme la dispoziție, ce alte deficiențe are România în
sistemul de apărare anti-drone?
Ceea
ce vreau să spun aici este că densitatea de mijloace trebuie să
fie mai mare, adică pe toată lungimea graniței sau punctual în
anumite raioane. În funcție de anumite analize, estimări pe care
le faci de traiectorie ale dronelor, să le pui strategic în anumite
locații.
Dar
capabilitățile sunt reduse, nu poți să realizezi o anumită
densitate. Asta din punct de vedere tehnic, dar sunt și considerente
procedurale pentru care nu se deschide focul, și legale, pentru că
ați văzut că se invocă modificare de lege, că suntem în stare
de pace. Și aici e o problemă că nu s-a făcut nimic în ultimii
ani. O fi stare de pace, dar peste timpul stării de pace de astăzi
sunt acțiuni militare, operații militare în curs de derulare. Că
este a NATO, că este americană, că este națională pentru
descurajare, pentru întărirea flancului estic, pentru doborârea
acestor drone care intră în spațiul aerian NATO. Având operații
militare în curs de derulare, chiar dacă suntem pe timp de pace,
trebuie să ne adaptăm cadrul normativ național în așa fel încât
să putem permite execuția, executarea misiunii de către militari.
Este
timp de pace și nu putem face nimic? Păi o fi timp de pace, dar te
duci și modifici punctual cadrul normativ în așa fel încât să
poți executa o misiune de luptă în timp de pace.
Revelația de după 4 ani de război și zeci de drone căzute în țară
Generalul Dorin Toma a fost loctiitor al șefului de stat major al fortelor terestre FOTO FB
Există
o contradicție între spusele președintelui Nicușor Dan și cele
ale ministrului Apărării, Radu Miruță. Președintele susține că
drona care a căzut pe acel bloc din Galați ar fi fost lovită de
apărarea antiaeriană ucraineană și deviată spre noi, iar Miruță
cumva îl contrazice și lasă de înțeles că nu ar fi fost chiar
așa, ceea ce întărește impresia că drona nici măcar nu a fost
reperată și urmărită așa cum trebuie de radare. Aici ce ne-a
lipsit?
Ne-au
lipsit niște radare mai peformante. Dacă s-ar fi achiziționat la
timp acele 2-3 radare Gap Filler și s-ar fi realizat o rețea de
senzori acustici și termici pe graniță ar fi putut fi reperată la
timp și urmărită cum trebuie. Acum pare că s-au convins și vor
achiziționa 12 sisteme de radare tactice mobile de tip Gap Filler
Ground Master 200, produse de compania Thales. Sunt
radare optimizate
pentru a descoperi și urmări ținte greu vizibile așa
cum sunt dronele respective, dar și rachetele de
croazieră care zboară la înălțimi mici. Practic
e ceea ne trebuie pentru a
acoperi golul de capabilitate existent.
Cât
timp s-au amânat acestea?
Problema
este că s-a discutat de vreo 7-8 ani de achiziția acestui tip de
radar. Încă din anul 2018, atunci când această companie a propus
Armatei Române radarele respective. Dar s-a tot amânat. Apoi, în
2022, când începuse deja războiul în Ucraina, li s-a propus
inclusiv un transfer tehnologic masiv și integrarea producției în
industria națională de apărare. În final, în decembrie 2025,
adică la exact 7 ani de la prima ofertă, s-a decis achiziția
acestor radare prin programul SAFE, iar conform graficului ar urma să
fie livrate în 2-3 ani. Asta în condițiile în care, pentru
monitorizarea nordului Deltei Dunării, ar fi fost suficientă
achiziția rapidă a doar 2-3 astfel de radare.
Mai puțin de 100 de milioane pentru radarele și senzorii care depistau din timp drona
România
va plăti miliarde prin SAFE pentru alte arme, dar cât
ar fi costat costat dacă luam mai devreme fie și doar 2-3
radare și senzorii?
Pentru 2-3 radare Gap
Filler ar fi fost vorba de un cost de aproximativ 30 de milioane de
milioane de euro fiecare pentru contracte de urgență. Și s-ar fi
realizat o rețea de senzori acustici și termici în nordul Deltei
Dunării cu un cost de până în 4 milioane de euro. Astăzi, ar fi
fost vorba de o investiție de sub 100 de milioane de euro, România
ar fi avut o capacitate optimă de detecție. Iar dacă programul de
modernizare Oerlikon s-ar fi derulat conform graficului, iar armata
ar fi investit efort și ceva fonduri într-un parteneriat real cu
companii de tehnologie pentru drone interceptoare, acum am fi avut și
capacități de combatere eficiente, moderne, cu riscuri minime de
producere a unor efecte colaterale. Deci nu erau niște sume
astronomice.
Cât
de performante sunt radarele pe care le avem la Dunăre?
Avem
inclusiv radare Gap Filler, dar alte generații, mult mai vechi. Cele
pe care le avem nu sunt destul de eficiente. Comparativ cu noua
generație de radare Gap Filler pe care vor să le achiziționeze și
pe care Thales le are de ceva timp disponibile, acestea sunt slabe.
Plus
că și terenul, geografia din zona respectivă este un pic dificilă,
pentru că sunt și formele de teren, vegetația din zonă. Dar cu
două-trei astfel de radare, plus radarele pe care le avem deja,
ne-am descurca mai bine. Dar este cert că aceste radare trebuie
completate. Și ucrainenii fac chestia asta, însă se pare că noi
nu învățăm nimic din toată povestea asta. Și radarele mai
trebuie completate.
Nu vrem să învățăm nimic din lecția ucraineană
Ce
altceva ne-ar mai trebui?
Ar
trebui completate inclusiv cu senzori acustici. Cei care au văzut
parte din înregistrarea evenimentului de vineri au remarcat că
drona care a lovit acel bloc are un zgomot specific de mobră, e un
motor în doi timpi. Și atunci, cei din armată ar trebui să pună
senzori acustici pe turnurile de telefonie mobilă. OK, în zona
respectivă probabil că nu sunt foarte multe, dar le poți înălța,
să spunem așa, pe niște stâlpi. Ucrainenii folosesc acești
senzori acustici care pot să depisteze, să audă, să identifice
zgomotul respectiv, pot să identifice și o anumită traiectorie a
dronei. Și mai există și senzori termici, pentru că indiferent ce
protecție antiradar are o astfel de dronă, până la urmă este un
motor cu combustie, este un motor termic, produce căldură motorul
respectiv, iar senzorii termici ajută să o poți descoperi. Nu e o
știință cuantică în toată chestia asta, vă dați seama. Ideea
este să-i pui pe niște stâlpi undeva. Nu trebuie neapărat de-a
lungul frontierei să-i pui din 50 în 50 de metri, stâlpii sunt
puși în funcție de caracteristicile tehnice. Toate aceste date pe
care senzorii le colectează ar fi raportate, colectate într-un
singur loc. Ele îți fac o imagine de ansamblu cu radarul și cu
senzorii pe care îi ai. Și îți pot face o imagine clară ce fel
de dronă e, din ce direcție vine și așa mai departe, în ce
direcție e posibil să se deplaseze. Adică tot timpul trebuie să
existe redundanță, orice sistem
Spuneați
că radarele și senzorii ar costa în jur de 100 de milioane de
euro, ceea ce pare infim în comparație cu cele 6 miliarde de euro
date companiei Rheinmetall. Cât ar costa interceptoarele, care până
la urmă au fost comandate tot de la aceeași companie, cel puțin
parțial?
Interceptoarele
de care vă spuneam că ar fi trebuit deja livrate sunt deja plătite.
Contractul este semnat din 2023. E vorba de puțin peste 300 de
milioane de euro, mai exact 328
de milioane de euro fără TVA
s-ar putea să greșesc, dar puteți căuta pe internet contractul
acesta de modernizare a turnurilor Oerlikon în sisteme din acestea
C-RAM de tipul Skynex. Ideea este că și la Skynex și la asta
turnul este același, este tot cel de 35 de milimetri Oerlikon. Numai
că e partea de radar, de conducere a focului și, mai departe,
integrarea lor. Asta înseamnă sub 500 de milioane de euro în total
pentru radare, senzori și interceptoare. În total.
