Civilizația Cucuteni-Trypillia a fost inclusă oficial pe Lista Indicativă transnațională a UNESCO, etapă preliminară obligatorie în procesul de înscriere în Patrimoniul Mondial. Considerată una dintre cele mai fascinante și enigmatice culturi preistorice ale Europei, aceasta continuă să stârnească interesul cercetătorilor și al publicului deopotrivă.
Spectaculoasa ceramică a culturii Cucuteni FOTO Vasile Diaconu
Acum aproximativ 7.000 de ani, pe teritoriile actuale ale României, Republicii Moldova și Ucrainei se dezvolta una dintre cele mai strălucite civilizații preistorice ale Europei. Este vorba despre civilizația Cucuteni-Trypillia, considerată de specialiștii UNESCO „cel mai important fenomen cultural al preistoriei europene”.
A fost un fenomen unic în Europa preistorică. Cultura Cucuteni-Trypillia s-a întins pe un areal impresionant, de peste 200.000 de kilometri pătrați, din estul Carpaților până dincolo de râul Nipru, reunind comunități care împărtășeau tradiții, credințe și tehnologii comune, o raritate pentru acea epocă.
Oamenii acestei civilizații au construit așezări de dimensiuni impresionante, unele întinzându-se pe peste 100 de hectare și cuprinzând mai mult de 1.000 de locuințe. Datorită gradului ridicat de organizare și planificare, mulți cercetători le consideră adevărate „proto-orașe”.
Una dintre cele mai spectaculoase realizări ale culturii Cucuteni-Trypillia a fost ceramica pictată. Vasele decorate cu motive geometrice complexe, realizate într-o manieră artistică remarcabilă, au atras atenția specialiștilor din întreaga lume. Cu toate acestea, civilizația Cucuteni continuă să păstreze numeroase mistere: de la semnificația simbolurilor și rolul figurinelor antropomorfe din lut, până la absența aproape totală a necropolelor și cauzele dispariției acestei culturi la începutul Epocii Bronzului.
România, în special regiunea Moldovei, ocupă un loc central în cercetarea acestei civilizații. În nord-estul țării au fost identificate peste 4.000 de situri arheologice atribuite culturii Cucuteni-Trypillia. Multe dintre acestea au o importanță deosebită la nivel național și european, atât prin dimensiunea așezărilor, cât și prin bogăția materialului arheologic descoperit, de la ceramică și altare până la figurine și obiecte de cult.
Cele mai numeroase descoperiri provin din județele Botoșani, Iași, Neamț și Bacău. În Botoșani se află situri spectaculoase, precum uriașa așezare de la Ripiceni sau megastructura de la Stăuceni. Județul Iași a dat și numele acestei civilizații, după satul Cucuteni. În Neamț au fost descoperite primele artefacte cucuteniene încă din anul 1847, iar județul Bacău este cunoscut pentru importantele situri de la Poduri și Fulgeriș. Așezări de mari dimensiuni și descoperiri remarcabile există, de asemenea, în Republica Moldova și Ucraina.
Importanța excepțională a acestei civilizații a determinat UNESCO să facă un prim pas către recunoașterea sa la nivel mondial. Civilizația Cucuteni-Trypillia (mileniile V-III î.Hr.) a fost inclusă oficial pe Lista Indicativă transnațională a Centrului Patrimoniului Mondial UNESCO, etapă esențială în procesul de înscriere ulterioară în Patrimoniul Mondial.
Cu acest prilej, am discutat cu arheologul Vasile Diaconu, doctor în istorie și cercetător în cadrul Complexului Muzeal Național Neamț, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în preistoria Moldovei și un promotor activ al patrimoniului arheologic românesc.
Vasile Diaconu a răspuns întrebărilor privind apariția, identitatea și evoluția civilizației Cucuteni-Trypillia, dar și referitoare la eforturile de promovare a acesteia pe plan național și internațional. Interesul manifestat de UNESCO pentru cultura Cucuteni reprezintă, totodată, o situație fără precedent, întrucât nicio altă civilizație și nicio altă epocă istorică, privite în ansamblul lor, nu au fost incluse până acum pe Lista Indicativă a UNESCO sau pe Lista Patrimoniului Mondial.
„Cea mai spectaculoasă civilizație preistorică din sud-estul Europei”
Adevărul: Pentru început, vă rugăm să ne spuneți ce este cultura Cucuteni. Cine au fost cei care au creat civilizația Cucuteni?
Vasile Diaconu: Cultura Cucuteni poate fi considerată ca fiind cea mai spectaculoasă civilizație preistorică din zona de sud-est a Europei, dacă nu chiar la nivel continental. Ea a apărut și s-a dezvoltat pe un fond local anterior, iar aici ne referim la cultura Precucuteni, care a ocupat un teritoriu vast, din sud-estul Transilvaniei și până în zona Niprului. Având în vedere trăsăturile inventarului material și dinamica spațială, mărturiile de locuire eneolitice din spațiul geografic amintit au fost definite ca o entitate numită Complexul Cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolye.
Din perspectivă etnică, este dificil să stabilim cine erau creatorii culturii Cucuteni, dar vorbim, probabil, de un amestec de populații care au precedat blocul indo-european.
O lume care a impresionat Europa eneolitică
Adevărul: Prin ce s-a individualizat această cultură în eneoliticul european?
Vasile Diaconu: Civilizația Cucuteni s-a individualizat în eneoliticul european, în primul rând, prin amplul spațiu geografic ocupat de comunități umane care aveau aceeași cultură materială și același stil de viață, prin așezările complexe și uneori de dimensiuni foarte mari, dar mai ales prin ceramica spectaculoasă, decorată printr-o pictură aparte. Nivelul artistic atins de comunitățile menționate anterior a fost unul foarte înalt pentru perioada eneolitică, iar acest detaliu individualizează, de asemenea, cultura Cucuteni în peisajul civilizațiilor preistorice europene.
„Nivelul tehnologic atins de civilizația cucuteniană a fost unul fără precedent”
Adevărul: Cu ce se ocupau cucutenienii? Care era nivelul lor de dezvoltare tehnologică? Mǎ refer la aspecte din viața de zi cu zi, așa cum pot fi ele extrase din ceea ce ne oferă arheologia.
Vasile Diaconu: Fiind vorba de comunități sedentare, populațiile din arealul culturii Cucuteni practicau o economie agricolă, bazată pe cultivarea plantelor și creșterea animalelor. Desigur, pe lângă activitățile care trebuiau să asigure principalele surse alimentare, unii membri ai comunităților practicau diverse meșteșuguri, iar cel mai bine dezvoltat era cel legat de producția ceramicii. Din cotidianul acelor timpuri făceau parte și activitățile legate de confecționarea uneltelor de piatră, os și corn. Există suficiente mărturii care confirmă că se practica și prelucrarea metalelor, în special a cuprului și aurului, însă numărul obiectelor de acest fel este totuși mic, comparativ cu alte tipuri de materii prime pe care oamenii eneoliticului le foloseau. Un aspect mai puțin cunoscut este acela că unele grupuri umane din cadrul culturii Cucuteni se ocupau cu exploatarea sării din izvoarele sărate aflate, cu precădere, în zonele submontane ale Carpaților.
Sit arheologic cu urmele unei clădiri din județul Botoșani FOTO Muzeul Județean Botoșani
În mod cert, nivelul tehnologic pe care l-a atins civilizația cucuteniană a fost unul fără precedent și este suficient să amintim practicarea metalurgiei cuprului, dar și producția uriașă de ceramică pictată.
În ceea ce privește cotidianul acelor timpuri, acesta se poate reconstitui doar secvențial și numai pe baza vestigiilor arheologice. Dacă în activitățile agricole și cele de interes comunitar (cum ar fi construcția sistemelor defensive și chiar a caselor) este de presupus că erau implicați mulți dintre membrii comunității, meșteșugurile erau rezervate doar unor persoane sau grupuri care aveau anumite aptitudini și cunoștințe temeinice. Cu siguranță, unele secrete, precum cele privitoare la obținerea culorilor pentru pictarea vaselor sau diverse aspecte ale metalurgiei cuprului, erau foarte bine păstrate de cei care le cunoșteau.
Ceramica pictată, arta care a făcut celebră cultura Cucuteni
Adevărul: Ceramica lor pictată este absolut incredibilă! Acele vase pictate erau ritualice, utilizate cu un anumit scop? Există o încercare de descifrare a simbolismului de pe ceramica culturii Cucuteni?
Vasile Diaconu: Într-adevăr, ceramica cucuteniană pictată este cel mai cunoscut element de „identificare” a acestei civilizații. Olăria produsă de comunitățile culturii Cucuteni impresionează prin cantitate, calitate și varietate tipologică. Producția de vase era destinată, în mare parte, nevoilor comunităților, legate de stocarea alimentelor, transportul unor produse, prepararea și servirea mâncării. Există, de asemenea, o serie de recipiente de lut care, prin estetica lor, depășeau utilizarea cotidiană, fiind folosite în practici de cult.
În mod cert, vasele care prezentau trăsături antropomorfe sau zoomorfe, precum și cele care aveau forme mai deosebite sau decoruri foarte complexe, făceau parte din recuzita religioasă a comunităților. Putem admite că unele dintre aceste vase deosebite erau adevărate simboluri de reprezentare socială.
Vas caracteristic culturii Cucuteni FOTO Cristian Chiriță, wikimedia commons
Cercetătorii care s-au preocupat mai mult de ceramica cucuteniană au constatat că atât în domeniul formelor, cât mai ales al elementelor decorative domina principiul simetriei. Multe dintre ornamente, fie că vorbim de spirale, meandre unghiulare sau cercuri, reprezintă, în esență, redarea grafică a unor concepții și idei legate de ciclurile naturii și ale vieții. Există, în rare cazuri, și decoruri care par să fie transpuneri ale unor constelații.
Statuetele care păstrează chipul unei lumi de acum 6000 de ani
Adevărul: De asemenea, există idoli faimoși în cadrul culturii Cucuteni. Ce reprezintă aceștia? Sunt preotese, zeițe?
Vasile Diaconu: În așezările culturii Cucuteni au fost identificate numeroase și variate reprezentări antropomorfe, modelate, în majoritatea cazurilor, din lut. Aceste artefacte, care imită într-o formă mai mult sau mai puțin realistă corpul uman, la o scară mult redusă, nu sunt altceva decât expresia concretă a divinităților sau forțelor protectoare care dominau panteonul cucutenian. Faptul că unele dintre aceste statuete de lut au fost descoperite în anumite contexte foarte bine definite, considerate locuri de cult, subliniază ideea că respectivele obiecte făceau parte din recuzita religioasă a membrilor comunităților cucuteniene.
Statuetă antropomorfă cultura Cucuteni FOTO Vasile Diaconu
Dominanța reprezentărilor antropomorfe feminine ar putea sugera faptul că, în rândul populațiilor eneolitice, femeia avea un statut bine definit, probabil prin însăși faptul că era implicată în multe dintre activitățile economice.
Venus din Drăgușeni FOTO Historia
Începe Târgul Cucuteni 5000, la Iași. Olarii vor fi prezenți în Parcul Copou VIDEO
Dincolo de valoarea simbolică, unele dintre statuetele antropomorfe sunt o oglindă a unor realități de acum 6000 de ani. Astfel, sunt cunoscute suficiente exemple de statuete feminine pe suprafața cărora sunt redate foarte realist elemente de îmbrăcăminte, încălțări, podoabe și chiar moduri diferite de aranjare a părului. Deși a existat și opinia potrivit căreia decorurile de pe statuetele antropomorfe ar simboliza posibile tatuaje, considerăm că, în momentul de față, este o ipoteză care are nevoie de multe argumente pentru a fi acceptată.
Mega-așezările Cucuteni, primele experimente urbane din Europa?
Adevărul: Au fost descoperite mega-așezări cucuteniene. Ce erau acestea? Proto-orașe, sate de mari dimensiuni, centre de putere, centre comerciale?
Vasile Diaconu: În stadiul documentării actuale, există în arealul culturii Cucuteni așezări de foarte mari dimensiuni, care au zeci sau sute de hectare și pentru care, pe baza prospecțiunilor geofizice, s-a demonstrat că aveau o organizare internă foarte bine definită.
Până de curând, astfel de mega-situri erau cunoscute doar în Ucraina și în Republica Moldova, dar recent au fost identificate astfel de așezări și în România. În mod evident, existența acestor așezări foarte mari este strâns legată de anumite condiții topografice care au permis extinderea locuirilor pe orizontală, lucru care a fost posibil în zonele geografice de câmpie. În multe dintre cazuri, aceste așezări de dimensiuni mari și foarte mari aveau o organizare internă bine stabilită, cu locuințele dispuse după un anumit plan, ceea ce sugerează și o structură socială coordonată. Desigur, trebuie să luăm în calcul și faptul că unele dintre aceste mega-situri au avut perioade îndelungate de existență, iar numărul construcțiilor pe care îl cunoaștem în prezent pentru unele dintre aceste așezări este tocmai expresia diferitelor faze de extindere a locuirilor.
O rețea de comunități unite prin idei, simboluri și schimburi
Adevărul: Există dovezi științifice care să ateste faptul că exista o comunicare economică și culturală între așezările cucuteniene?
Vasile Diaconu: Aici lucrurile trebuie puțin nuanțate. Nu avem informații concrete despre o comunicare verbală, deși ea a existat cu siguranță, dar contacte intercomunitare existau fără îndoială.
Pentru arealul cucutenian avem un „tipar” general valabil, exprimat mai ales în maniera de ornamentare a ceramicii și în modul de realizare a reprezentărilor antropomorfe și zoomorfe, iar toate acestea sunt expresia circulației intense a unor idei și concepții comune.
La nivel material, interacțiunile dintre comunități sunt dovedite prin diferite tipuri de artefacte care au fost realizate într-o anumită zonă, dar au fost descoperite la distanțe mai mari în arealul culturii Cucuteni. Schimburile intercomunitare au fost documentate și prin faptul că în așezări ale culturii Cucuteni au fost identificate mărturii arheologice provenite din alte medii culturale învecinate.
Marea Zeiță și sanctuarele unei religii dispărute
Adevărul: În ce credeau oamenii culturii Cucuteni (pe baza descoperirilor arheologice)?
Vasile Diaconu: Panteonul cucutenian avea în prim-plan „Marea Zeiță” sau „Marea Mamă”, transpusă în plan material sub forma a numeroase statuete feminine, creatoare a vieții animale și vegetale. Desigur, nu cunoaștem modul în care denumeau cucutenienii aceste forțe protectoare, dar semnificația lor religioasă era legată de fecunditate și fertilitate. Credem că și în acest fel se explică prezența acestor reprezentări antropomorfe în majoritatea locuințelor culturii Cucuteni, ca expresie a unui cult religios foarte bine definit și probabil intens practicat.
Vârfuri de săgeți descoperite în așezările cucuteniene FOTO Vasile Diaconu
În aceeași ordine de idei, trebuie să amintim că în cadrul acestei civilizații existau și locuri de cult, adevărate locuințe-sanctuar, care aveau amenajări tipice unor spații cu implicații religioase.
Elite, prestigiu și primele forme de organizare socială
Adevărul: Există indicii privind existența unei elite sociale sau politice în cadrul culturii Cucuteni? Marile clădiri ar putea fi locuințe comunitare, temple sau „palate”?
Vasile Diaconu: Cu certitudine, în cadrul culturii Cucuteni existau și elite sociale, care coordonau viața comunităților. Este suficient să ne gândim că realizarea sistemelor defensive ale multora dintre așezări, care implica importante eforturi umane, putea fi implementată doar în baza unei coordonări foarte bine puse la punct.
Descoperirea unor obiecte mai deosebite, cum ar fi topoarele de cupru, care sunt piese rare, confirmă existența unor persoane care foloseau astfel de artefacte ca însemne sociale și care aveau un statut deosebit în cadrul comunităților.
O civilizație a prosperității, dar nu lipsită de conflicte
Adevărul: Cultura Cucuteni părea o civilizație pașnică, cu artizani, locuințe temeinice, așezări întinse și prosperitate. Sunt indicii ale existenței războinicilor sau a conflictelor militare intertribale?
Vasile Diaconu: Cultura Cucuteni chiar a fost o civilizație a prosperității și, în mod cert, stabilitatea socială și lipsa conflictelor majore au contribuit din plin la evoluția spectaculoasă a acestei civilizații.
Deși nu putem vorbi despre o elită războinică, trebuie să acceptăm ideea că în eneoliticul din zona nord-vest pontică existau și conflicte intercomunitare. Acest detaliu rezultă din faptul că multe dintre așezări aveau sisteme defensive complexe, constituite din unul sau mai multe șanțuri. Deși în anumite cazuri aceste șanțuri puteau fi și delimitări ale spațiului locuit de o anumită comunitate, putem accepta și ideea că astfel de structuri antropice puteau servi și ca elemente de apărare. Din păcate, tipologia armelor cunoscute până în acest moment în mediul culturii Cucuteni nu permite o diferențiere a lor între activitățile de vânătoare și cele combative.
Sfârșitul unei lumi vechi de milenii
Adevărul: Cum a dispărut cultura Cucuteni? În multe așezări sunt descoperite lutuieli arse, indicii ale arderii locuințelor. A fost o invazie? Războaie interne?
Vasile Diaconu: Dispariția culturii Cucuteni a fost un proces gradual, care nu s-a petrecut în tot arealul în același timp. Cele mai recente studii arată că la baza dispariției acestei importante civilizații eneolitice au stat modificări climatice importante, iar acestea s-au răsfrânt asupra producției agricole, care a devenit insuficientă pentru numeroasele comunități umane, contribuind astfel la dispariția lor.
Fragmente ceramice ale civlizației Cucuteni FOTO Vasile Diaconu
Desigur, pătrunderea unor grupuri de populații din zona de nord a Mării Negre a schimbat peisajul social al zonei ocupate de cultura Cucuteni, dar nu acesta a fost factorul care a dus la dispariția acestei mărețe civilizații preistorice.
Cât privește acele rămășițe arse ale locuințelor, ele nu sunt legate de o distrugere violentă a construcțiilor și a așezărilor, ci de o practică a comunităților cucuteniene, potrivit căreia, după o perioadă de frecventare a unei așezări, locuitorii ei se mutau în căutarea altor terenuri agricole fertile și își incendiau locuințele în mod ritual, probabil ca expresie a unei purificări a spațiului.
Marele mister al culturii Cucuteni: unde sunt morții?
Adevărul: Ce făceau cucutenienii cu morții? Ce știm despre ritualurile lor funerare? Despre necropole?
Vasile Diaconu: Cel mai mare mister legat de civilizația cucuteniană îl reprezintă lipsa spațiilor funerare. Deși cunoaștem mii de așezări ale culturii Cucuteni, până în prezent nu a fost identificat niciun cimitir al acestei perioade.
Sunt cunoscute o serie de rămășițe umane (schelete incomplete) descoperite în câteva așezări ale acestei civilizații, dar ele nu oferă detalii despre comportamentul funerar al acelor timpuri. Deși s-a vorbit despre posibila incinerare a defuncților, până în prezent nu există dovezi solide care să susțină o astfel de aserțiune.
Cucuteni – un patrimoniu spectaculos încă insuficient valorificat
Adevărul: Cât de importantă este punerea în valoare a civilizației Cucuteni, mai ales în contextul popularizării istoriei? Se face suficient pentru popularizarea acestei culturi?
Vasile Diaconu: Mărturiile arheologice care aparțin culturii Cucuteni sunt, în mare măsură, spectaculoase, iar o parte a publicului larg manifestă interes pentru această civilizație preistorică. Deși ar putea fi un real brand de țară, cultura Cucuteni încă nu beneficiază de atenția pe care o merită. Deși eforturile arheologilor și cercetătorilor de a face cunoscută importanța acestei civilizații sunt destul de consistente, la nivel de conștientizare încă suntem deficitari.
Avem de aproape două decenii un muzeu dedicat acestei strălucite civilizații, la Piatra-Neamț, și este singurul din țară care are o colecție de artă cucuteniană atât de variată.
Merită să amintim și faptul că diferite artefacte emblematice pentru cultura Cucuteni au fost incluse în numeroase expoziții internaționale, ceea ce contribuie la o mai bună cunoaștere a acesteia pe plan extern.
La nivelul protejării siturilor arheologice în general și a celor cucuteniene în special, legislația este destul de „lejeră”. Deși o bună parte dintre aceste obiective sunt incluse în Repertoriul Arheologic Național și numai câteva sunt și în Lista Monumentelor Istorice, acest fapt nu asigură o protecție sporită, mai ales când este vorba despre lucrările agricole care, inevitabil, distrug anual siturile arheologice. În anumite cazuri, așezările cucuteniene sunt afectate și de braconajul arheologic.
De ce merită Cucuteni un loc în patrimoniul UNESCO
Adevărul: Cât de importantă ar fi includerea culturii Cucuteni în patrimoniul UNESCO și de ce ar merita să fie acolo?
Vasile Diaconu: Includerea culturii Cucuteni în patrimoniul UNESCO reprezintă o recunoaștere firească a unui ansamblu material unic, vechi și foarte valoros. Demersul în sine are o importanță aparte, pentru că, în acest fel, una dintre primele civilizații europene obține o recunoaștere mondială, iar acest aspect este benefic și pentru diplomația culturală a României. După cum am menționat, cultura Cucuteni merită să fie inclusă în UNESCO pentru că de la comunitățile acestei civilizații preistorice avem o moștenire materială extrem de valoroasă, mai ales prin rafinamentul său artistic.
