Directorul general al Farului Constanța, Cristian Bivolaru, este titularul dosarului de rețea R45846 din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Cristian Bivolaru/FOTO: Captură video Youtube/Farul Constanța TV
Bivolaru a semnat „Angajamentul” de colaborare cu serviciile secrete comuniste pe 18 mai 1982, la un an de zile după ce absolvise Facultatea de Limbi Străine din București, secția polonă-engleză, potrivit Gazetei Sporturilor.
„În acest sens, voi furniza informații în mod scris și voi semna cu pseudonimul «George». Informațiile furnizate vor fi sincere și obiective. Mă angajez să păstrez legătura în mod organizat cu organele de securitate și să nu profit de calitatea pe care o am de a colabora cu Securitatea”, scria Bivolaru în vara lui 1982.
Cristian Bivolaru a absolvit liceul „Mihai Viteazul” din București în 1977, după care a intrat imediat la Facultatea de Limbi Străine, secția polonă-engleză.
A terminat studiile în 1981, iar apoi, în toamnă, a ajuns în calitate de traducător la Întreprinderea „Steaua Electrică” Fieni (Dâmbovița).
Un raport clasificat drept „strict secret” arăta că Bivolaru fusese evaluat pozitiv de Securitate, fiind descris drept o persoană sinceră, dispusă să ofere informații și să sprijine în continuare activitatea instituției.
Pe baza acestor concluzii, la 16 mai 1982 a fost întocmit raportul de recrutare ca informator, aprobat de șeful Securității Dâmbovița, lt. col. Iftime Neculai.
Două zile mai târziu, pe 18 mai 1982, Bivolaru a fost înregistrat oficial în rețeaua de informatori, sub numele conspirativ „George”, iar ulterior a fost stabilit sistemul codificat de comunicare cu ofițerul de legătură.
În dosarul de rețea nu se regăsesc alte note informative semnate de „George”, însă documentele existente sugerează că acesta era apreciat de Securitate.
După revoluție, pe 12 august 2005, SRI predă la CNSAS dosarul de informator al lui Cristian Bivolaru, alias „George”, conform ștampilei de evidență plasată pe ultima pagină a dosarului R45846.
În septembrie același an, Bivolaru își consultă propriul dosar la CNSAS, așa cum apare în fișa de studiu a documentului. Pe 25 octombrie 2005, acesta își dă brusc demisia de la FRF, invocând acuzații „jignitoare și neadevărate” lansate într-o conferință de presă de președintele FRF Mircea Sandu, care-i criticase activitatea din ultimii trei ani.
În perioada petrecută la FRF, Cristian Bivolaru a fost implicat în două controverse. În 1993, a semnat un document care atesta în mod fals că Vasile Miriuță fusese selecționat la echipele naționale ale României, pentru a-i facilita un transfer în Franța.
În 1997, fostul președinte al FRF, Mircea Pascu, l-a acuzat de deconturi frauduloase la deplasările naționalei. Bivolaru l-a dat în judecată pentru calomnie, însă instanțele au respins acțiunea și i-au dat câștig de cauză lui Pascu.
Cum răspunde Bivolaru
Contactat de ziarul citat, Cristian Bivolaru a recunoscut experiența de informator al Securității.
„Am semnat în urma unui șantaj. Am avut un conflict cu un coleg de etnie maghiară, securistul de la întreprindere a aflat și mi-a pus în vedere că risc să fiu dat afară. E contextul în care am acceptat colaborarea cu Securitatea într-un moment în care abia ieșisem de pe băncile facultății, eram căsătorit, aveam un copil mic, pe Octavian”.
Acesta denumea situația drept una „fără ieșire, cu pericolul de a rămâne pe drumuri”.
„Vă rog să vă închipuiți acea situație, practic fără ieșire, cu pericolul de a rămâne pe drumuri, în timp ce trebuia să am grijă de familie. Mergeam luni dimineața la Fieni, mă întorceam sâmbătă seara, îmi vedeam copilul o zi și trebuia să revin. Ar trebui să vă puneți în postura acelor timpuri pentru a înțelege situația critică.
Securitatea a mai încercat să mă activeze și după ce am ajuns la FRF, în 1986. Prin ‘87, m-a chemat Marin Bărbulescu, șeful Miliției Capitalei, să mă aducă la Victoria. Probabil mizau să mă facă ofițer și apoi să-mi traseze și alte însărcinări. Am refuzat și am preferat să rămân în federație”.
Cristian Bivolaru susține că nu și-a studiat dosarul de la CNSAS și afirmă că în anii ’90 a primit o adeverință potrivit căreia nu exista nimic pe numele său, deși evidențele CNSAS indică contrariul.
El mai spune că dosarul conține o eroare privind data înscrierii în PCR, precizând că a devenit membru în iunie 1984, nu în 1987, și prezintă carnetul de partid în sprijinul afirmației.
Bivolaru a declarat totodată că a părăsit funcția de director general al Farului la 1 iulie și că s-a retras din viața publică. Cu toate acestea, clubul nu a anunțat oficial plecarea sa, iar acesta figurează în continuare în organigrama de pe site-ul oficial al Farului.
