România
se confruntă cu o gravă criză energetică, după ce au fost
închise reactoarele 1 și 2 ale Centralei nucleare de la Cernavodă.
Expertul în energie Ioan Purica critică politica energetică a
României și arată că inclusiv Comisia Europeană s-a răzgândit
și a admis că renunțarea la energia nucleară e o mare eroare.
Lucrările la centrala nucleară de la Cenavodă nu au fost finalizate. FOTO: Inquam Photos / G. Călin
România
este lovită din toate părțile: după ce războaiele din Ucraina și
Orientul Mijlociu au dus la explozia prețurilor energiei la nivel
global, dar mai ales european, închiderea temporară a centralei de
la Cernavodă reprezintă un nou șoc și o lovitură dată
securității energetice a țării. În același timp, alte proiecte ce țin de dezvoltarea nucleară bat pasul pe loc, așa cum este cazul proiectului reactoarelor modulare mici de la Doicești.
În
lipsa unor investiții serioase în centrale nucleare, hidrocentrale
și termocentrale pe gaz, politicile energetice ce au pus accentul pe
dezvoltarea parcurilor fotovoltaice și eoliene care și-au dovedit
limitele. Coroborat cu renunțarea prematură la cărbune, toate
aceste sunt ingredientele unei crize energetice de proporții, care
au făcut ca România să aibă cea mai scumpă energie din Uniunea
Europeană, îndeosebi raportat la veniturile românilor. Asta
înseamnă o nouă lovitură dată sub centură unei industrii și
așa condamnate la subzistență și la facturi tot mai mari pentru
populație. Un alt detaliu, cel puțin la fel de important: ca țară
cu energie scumpă, România nu are cum să fie competitivă, iar
investitorii de pretutindeni preferă să investească în țări
unde nu au balastul prețurilor imense la energie.
De ce avem probleme
Închiderea
temporară a centralei de la Cernavodă a agravat și mai mult criza,
iar în prezent se vorbește despre un deficit de circa 1.400 de
megawați. Expertul
în energie Ionuț Purica explică, în analiza sa pentru „Adevărul”,
care au fost problemele, dar și erorile politicilor din acest
domeniu ale României care ne-au adus aici.
„Ideea
de bază este că reactorul 2 de la Cernavodă a avut o problemă și
schimbă un transformator ridicător, iar Reactorul 1 a intrat de
duminică seara în revizia programată. Asta înseamnă două
unități, cele două unități, 1.400 de megawați, pe care
deocamdată nu îi avem în sistem. Pe perioada cât Unitatea 2 își
schimbă transformatorul — deci câteva zile până aici — o să
fie o nevoie de importuri. Pentru că, din păcate, ne-am aliniat cu
politica trecută a Comisiei Europene: să oprim cărbunii, să oprim
totul și să pune și, așa cum mai glumesc eu, să rămânem în
„bătaia vântului și a soarelui”, adică să ne bazăm exclusiv
pe aceste surse de energie. Deci, ideea de bază este că — foarte
clar, de altfel Comisia Europeană a început să se trezească și
ea — va trebui să ne refacem promisiunile și politicile pornind
de la securitatea energetică”, spune Purica.
Germania,
țară care s-a condamnat singură la dependența de gazul rusesc și
a intrat într-o criză fără precedent, a realizat într-un final
greșeala de a-și fi închis centralele nucleare.
Germania și Polonia insistă pe cărbune pentru a evita colapsul enegertic
Confruntate
cu astfel de probleme, țări ca Germania și Polonia au reacționat
și au renegociat închiderea minelor de cărbune. În disperare de
cauză, închiderea acestor mine a fost dată uitării sau cel puțin
amânată, pentru a atenua șocul energetic deja resimțit. Spre
deosebire de aceste state, România și-a urmat neabătută
obiectivul renunțării la cărbune, iar în acest fel și-a mai
legat o mână, iar acum s-a legat singură și la cealaltă, prin
închiderea, este adevărat forțată, a centralei nucleare de la
Cernavodă.
„Deja
se vede că Germania, iar aici dau doar un exemplu care circulă
acum, a desființat un parc eolian ca să lărgească o mină de
lignit, că au nevoie de cărbune pentru producție în baza curbei
de sarcină.
Și și-au oprit nemții și nuclearul, cea mai mare greșeală pe
care o puteau face și care le-a adus dependența de Rusia. Așa că
trăim numai acel „dolce far niente”, că vine gazul din Rusia și
din Norvegia și din Algeria, și Europa își vede de treabă —
mai ales Germania, care primea gaz din Rusia. S-a terminat povestea
asta și trebuie să ne regândim sistemele energetice într-un mod
integrat și nu cu decizii după modă de genul anul ăsta avem
cravate roșii și eoliene, la anul cravate albastre și parcuri
fotovoltaice și așa mai departe”, avertizează expertul.
Renunțarea
la un mix echilibrat energetic și promovarea agresivă a
investițiilor în parcuri fotovoltaice și eoliene și-a arătat
limitele în Uniunea Europeană. Iar șocul războiul din Orientul
Mijlociu și al blocării strâmtorii Hormuz a dovedit cu vârf și
îndesat aceasta. Fără gaz și fără petrol propriu, industria și
așa slăbită a Uniunii Europene a mai suferit un șoc, iar odată
cu aceasta scumpirile la pompă, coroborate cu cele de pe rafturile
supermaketurilor, i-au trezit la crunta realitate pe europeni.
Și Ursula von der Leyen și Nicușor Dan admit că s-a greșit
Nu
întâmplător, însăși președinta Comisiei Europene, Ursula von
der Leyen, își turna cenușă în cap și recunoștea că
politicile agresive de mediu promovate de la Bruxelles, la presiunea
unor ONG-uri și a activiștilor, au provocat o criză energetică
fără precedent pe întregul continent și au dus la scumpirea
energiei.
„Dacă
în 1990 o treime din producția de energie electrică era asigurată
prin centrale nucleare, astăzi vorbim de aproape 15%. Această
alegere de a reduce ponderea energiei nucleare a fost o greșeală
strategică pentru Europa”, a spus Ursula von der Leyen, într-o
declarație surprinzătoare și complet în opoziție cu politicile
promovate în ultimii ani de Comisie.
Ionuț
Purica consideră că această conștientizare a erorilor trebuie să
fie primul pas pentru Bruxelles. Și dacă în capitala Belgiei și a
Uniunii Europene gravitatea situației a fost înțeleasă, de curând
au apărut și semnale de la București.
Iar
declarația președintelui Nicușor Dan despre erorile de la
Bruxelles, care a stârnit revolta unei părți polarizate a
societății civile, a venit ca o completare a afirmațiilor Ursulei
von der Leyen.
„Europa
a făcut greșeli, iar când a renunțat la nuclear și și-a bazat
energia pe gaz ieftin din Rusia, asta a fost o greșeală”, a spus
șeful statului român, în mesajul său cu ocazia Zilei Europei.
„Am
pierdut viziunea integrată și va trebui să revenim la așa ceva în
angajamentele noastre către Comisia Europeană, care de altfel își
schimbă și ea punctele de vedere în momentul de față, declarând
că nuclearul este foarte important și a fost o greșeală să se
oprească oriunde s-ar afla”, adaugă Ionuț Purica.
Ne-am autosabotat „uitând” de hidrocentrale și baterii
Alături
de energia nucleară și de exploatarea gazelor și chiar a
cărbunelui, energia hidro poate fi extrem de importantă. Parte a
politicilor de mediu neinspirate, multe obiective au fost blocate
sau trecute în așteptare, iar hidrocentralele care ar fi putut
funcționa și ca baterii gigantice au rămas pe hârtie, în unele
cazuri pentru a nu afecta habitatul unor specii de broaște sau
gândaci. De altfel, România nu a fost capabilă în cei aproape 37
de ani scurți de la Revoluție nici măcar să demareze megaproiectul hidrocentralei de la Tarnița – Lăpuștești.
„Hidrocentralele
sunt supuse și ele, până la un punct, volatilității, mai exact hidraulicității. Deci nu volatilitate, ci hidraulicitate. De altfel
se pare că Dunărea vine mai jos acum, apropo de debite, dar ideea
de bază este: cât avem — și avem, slavă Domnului, o grămadă
de posibilități de utilizare a râurilor interne și a Dunării —
trebuie să avem grijă să facem și să finalizăm odată
Tarnița-Lăpuștești, care este hidrocentrală de stocare cu
repompare. O mie de megawați care sunt foarte necesari în sistem,
mai ales că a crescut puterea instalată în unități volatile de
regenerabile. Vorbeam de eoliene și fotovoltaice”, mai spune
Purica.
Imaginea
unor politici energetice neinspirate este întregită de faptul că
nici măcar proiectele promovate pentru energia solară și
fotovoltaică nu au fost făcute urmând cel puțin o logică de
bază. Astfel, deși fotovoltaicele și solarele au beneficiat de
subvenții imense și au fost susținute în detrimentul altor
resurse, nici statul român și nici investitorii privați nu au
investit concomitent și în baterii pentru păstrarea energiei
produse în orele de vârf și utilizarea acesteia în caz de
necesitate.
„Bateriile
sunt și ele importante și au început să apară în sistem. E,
dacă vreți, tehnologia mai nouă față de hidro cu repompare. Și
sunt o serie întreagă de tehnologii de stocare, chiar stocare la
nivelul utilizatorilor rezidențiali — deci utilizatorilor mici sau
producătorilor prosumatori, cum se cheamă — astfel încât să
putem să gestionăm mai bine perioadele în care e soare, dar nu e
consum, sau perioadele de noapte sau de dimineață în care e vânt,
dar iarăși noaptea nu e consum prea mare. Astfel putem să
îmbunătățim utilizarea energiei și producerea energiei, că nu-i
destul să ai putere instalată. Dacă ai putere instalată pe
eolian, trebuie să bată vântul, că altfel stai și te uiți ca la
morile de vânt, generatoarele eoliene”, mai arată el.
China și SUA ne arată soluțiile
Tocmai
această „schismă” și faptul că investițiile în
energia
verde nu au fost dublate de unele în sisteme de conservare a
energiei arată superficialitatea acestor programe. În același
timp, au existat și greșeli imense, iar anumiți investitori au
pariat pe eolian în zone deloc însorite sau pe fotovoltaic în zone
în care vântul nici măcar nu adie în cea mai mare parte a anului.
Nu în ultimul rând, moda energiei regenerabile a prins în țări
care nu au deloc plajele însorite ale Spaniei sau vântul Mării
Nordului, în loc ca acestea să mizeze pe resursele hidro sau pe
energia nucleară. Rezultatele sunt logice. În acest moment,
prețurile energiei sunt în Uniunea Europeană de 2-3 ori mai mari
ca în Statele Unite ale Americii și de până la 4 ori mai mari ca
în China. În același timp, cererea enormă de pe piața europeană
a făcut ca Uniunea Europa să cultive o dependență totală de
China, de unde se importă circa 90% din panourile fotovoltaice și
turbinele eoliene.
„Este
cât se poate de clar că se constată această separare între
puterea instalată și energia produsă. Degeaba vorbim că avem nu
știu câți megawați instalați în eoliene și fotovoltaice dacă
nu bate vântul și este foarte mult timp înnorat”, subliniază
Purica.
În
particular, în ce privește situația României, expertul recomandă
câteva soluții aflate la îndemână.
„Până
acum a fost o perioadă în care ne-am luat după Uniunea Europeană,
dar iată că Bruxelles-ul s-a răzgândit și a făcut-o pe bună
dreptate. Energia nu are ceea ce se numea pe vremuri acquis
communautaire,
și fiecare țară își vede și trebuie să-și înțeleagă
folosirea resurselor proprii de energie în beneficiul economiei și
al rezidențialului lor. Evident, noi avem un avantaj competitiv:
avem gaz, avem petrol, adică încă mai avem puțin, avem rafinării
care pot să producă produse petroliere, avem centrale pe gaz care
se finalizează acum, iar aici vorbesc de Mintia și Iernut. Așa că
putem să îmbunătățim utilizarea energiei de așa natură încât
să avem niște prețuri care să fie într-adevăr de ajutor pentru
a păstra sau a crește puterea de cumpărare a rezidențialului și
a crește competitivitatea unei economii care e încă
energo-intensivă la noi”, punctează Ionuț Purica.
Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă
Asta
nu înseamnă că prețurile vor scădea peste noapte, mai ales dacă
România va amâna aceste măsuri. România are potențial, are resurse și soluții, dar este precum în vechiul proverb „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă”. Iar simplul fapt că România deține încă resurse importante și expertiză nu înseamnă că problemele se vor rezolva atâta timp cât proiectele importante vor continua să bată pasul pe loc, iar declarațiile pompoase vor ține loc de fapte.
„Avem
petrol, trebuie să scoatem și mai mult în perioada asta. Avem gaz,
nu mai vorbesc de offshore, care ar trebui să intre în funcțiune
de la anul. Avem și gaz în rezerve, în zăcăminte, în teritoriu.
Trebuie să folosim avantajul ăsta competitiv pentru a arunca mai
multe produse petroliere pe piață, rafinate în rafinăriile
noastre care trebuie să pornească toate. La gaz, același lucru.
Astfel încât să se înțeleagă că noțiunea de piață
funcționează nu în perioadele de criză. În perioadele de criză
există tentația unor măsuri sau a unor acțiuni speculative pe
piață. Nu e cazul. Trebuie compensate și împiedicate, pe de o
parte prin creșterea produselor pe piață (deci a ofertei care
scade prețurile) și, dacă nu se înțelege pe termen scurt așa
ceva, prin reglementarea prețurilor — nu plafonare cu compensare,
ci reglementare la un anumit nivel — astfel încât să se treacă
perioada de criză și de tentație”, conchide Ionuț Purica.
