Într-un spațiu industrial din inima tehnologică a orașului San Francisco, imaginea unui robot umanoid militar, desprinsă parcă din scenariile apocalictice ale viitorului, se lasă așteptată. În locul unei mașinării de luptă amenințătoare, prototipul „Phantom” – o siluetă neagră, lucioasă și lipsită de chip – este surprins de jurnaliștii BBC într-o sesiune de „joacă liberă”, mutând cuburi colorate pentru copii.
roboții umanoizi ar putea ajunge pe front/FOTO:X
„Avem nevoie de date obținute prin simpla sa interacțiune cu mediul înconjurător… acesta este meniul de astăzi”, explică Sankaet Pathak, cofondator și CEO al start-up-ului Foundation Robotics.
Înființată în urmă cu doar doi ani, compania dezvoltă proiectul Phantom atât pentru aplicații civile, cât și militare, asumându-și un rol de pionierat extrem de controversat pe piața americană.
De la logistică la „înarmarea din prima linie”
În timp ce giganții din IT și robotică proiectează androizi destinați fabricilor, depozitelor sau asistenței casnice, Foundation Robotics este singura firmă din Statele Unite care pariază deschis pe sectorul de apărare.
Planurile companiei vizează două paliere distincte:
1. Roluri de suport: Transportul de provizii, recunoașterea terenului, inspectarea zonelor cu risc ridicat și evacuarea răniților de pe câmpul de luptă.
2. Misiuni de luptă: Angajarea și neutralizarea directă a amenințărilor, un concept pe care Pathak îl numește eufemistic „înarmare de primă linie”.
Argumentul principal al susținătorilor acestei tehnologii este salvarea de vieți omenești. Roboții ar putea curăța clădiri capcană sau puncte de strangulare tactică unde infanteria umană înregistrează cele mai mari pierderi. Mai mult, o autonomie terestră ar fi, teoretic, mult mai precisă decât atacurile aeriene cu drone, reducând daunele colaterale.
Cu toate acestea, realitatea tehnică actuală este încă departe de ambițiile geopolitice. Primul model, Phantom MK-1, este dependent de cabluri (nu are baterie proprie), nu este rezistent la apă sau praf și, dacă se răstoarnă, nu se poate ridica singur. Mâinile robotice – una dintre cele mai mari provocări ale ingineriei actuale – duc lipsă de dexteritate și forță.
Miza geopolitică și investitori de la vârful puterii
Cursa contra cronometru se mută în laboratoarele secrete ale companiei, unde se asamblează versiunea MK-2. Aceasta promite o autonomie a bateriei de șase ore și încheieturi capabile să manipuleze și să execute foc cu armament de infanterie. Obiectivul asumat este producția a 40.000 de unități pe an până la sfârșitul anului 2027, la un cost per unitate de sub 20.000 de dolari.
Contextul internațional grăbește aceste termene. Pathak avertizează că Beijingul avansează rapid în acest domeniu, iar Occidentul nu își permite să piardă startul. În viziunea sa, armatele viitorului vor alinia sute de mii de roboți umanoizi ghidați de Inteligența Artificială (IA), acționând ca un factor major de descurajare a conflictelor.
Militarii sunt deja interesați. Foundation Robotics a securizat contracte de cercetare în valoare de 24 de milioane de dollars cu armata SUA și, extrem de important, testează deja două unități pe frontul din Ucraina. Dacă în SUA testele sunt limitate la manipularea echipamentelor, în Ucraina evaluările includ și utilizarea armamentului în condiții reale de război.
Proiectul a atras deja atenția elitelor de la Washington. Eric Trump, fiul președintelui american, s-a alăturat companiei în calitate de investitor și consilier strategic. Pentru Pathak, succesul acestei inițiative reprezintă și o miză personală de reabilitare, după ce precedenta sa firmă de servicii financiare, Synapse, a intrat în faliment în 2024.
Scepticismul experților și avertismentele etice
Dincolo de optimismul din Silicon Valley, comunitatea de experți rămâne sceptică cu privire la eficiența formei umane pe câmpul de luptă. Dean Fankhauser, consultant în cadrul firmei Robozaps, subliniază că platformele cvadruipede (roboții-câine) sau vehiculele pe șenile sunt mult mai stabile și rapide pe teren accidentat.
„Dacă un conflict major ar izbucni astăzi în Taiwan, scenariul în care China ar trimite roboți umanozi să lupte eficient este pură fantezie. Tehnologia actuală abia face față împachetării în depozite, darmite deschiderii unei uși într-un mediu ostil”, afirmă Fankhauser, adăugând că un orizont de timp realist ar fi de minimum 5-10 ani.
La rândul său, Robert Griffin, cercetător la Florida Institute for Human and Machine Cognition, punctează incapacitatea sistemelor autonome de a gestiona incertitudinea radicală dintr-un teatru de operațiuni. În cadrul simulărilor, soldații umani au reușit de fiecare dată să păcălească algoritmii de IA prin gesturi neobișnuite, cum ar fi executarea unor tumbe sau acoperirea capului cu cutii de carton.
Cele mai grave semnale de alarmă vin însă din zona drepturilor omului. Nicole van Rooijen, director executiv al coaliției globale Stop Killer Robots, avertizează că armele letale autonome dehumanizează războiul și diluează responsabilitatea juridică în cazul crimelor de război.
În plus, forma umanoidă aduce un risc psihologic major: utilizarea acestor mașinării în viața civilă le-ar putea face să pară familiare și demne de încredere, mascând pericolul real pe care îl reprezintă atunci când sunt trimise să ucidă. În lipsa unor reglementări internaționale stricte, tehnologia riscă să deschidă o cutie a Pandorei pe care comunitatea globală nu o va mai putea închide.
