Peste 114.000 de români mor în fiecare an din cauza bolilor cardiovasculare – adică 51% din mortalitatea totală. Iar 90% dintre cei care suferă de boli cardiovasculare au probleme de supraponderalitate sau obezitate. Sunt cifre care m-au lăsat fără cuvinte, pentru că aproape 40% din populația României suferă deja de minim obezitate gradul unu. Despre toate astea, dar și despre cum ne putem repara corpul și mintea, am stat de vorbă cu Antonio Enache, omul din spatele Sense for Fit, un pasionat de longevitate care m-a surprins plăcut.
Cea mai mare pandemie nu e cea de care vorbim
Antonio o spune fără ocolișuri: cel mai mare ucigaș din România și din lume nu este nici avionul, nici mașina, nici drogurile, nici terorismul. Dacă îi aduni pe toți la un loc și înmulțești de zece ori, abia atunci te apropii de ce face boala cardiovasculară. Acum cinci ani, 24% din populația României suferea de obezitate. Astăzi suntem la aproape 39% și anul acesta atingem 40%. Vestea bună? Spre deosebire de ciumă sau gripa spaniolă, aici chiar ai ce să faci: poți renunța la băuturile carbogazoase, poți bea mai multă apă, poți merge pe jos sau alerga, iar pe YouTube ai gratuit cei mai buni antrenori din lume.
Manualul de utilizare pe care nimeni nu ni l-a dat
Ideea care mi-a rămas în cap: orice gadget vine cu manual de instrucțiuni – telefonul, televizorul, camera. Dar nimeni nu ne-a dat vreodată un manual pentru corpul și mintea noastră. La școală, ora de sport se înlocuiește ușor cu mate, dar educație alimentară sau de mindfulness nu există. Antonio numește toată zona asta de wellness pur și simplu „viață” – să trăiești cu adevărat și să te bucuri de ea.
Tehnologii dincolo de fitness: camera hiperbarică și baia de sunete
La Sense for Fit Summit am descoperit chestii la care nu mă așteptam: baie de sunete cu boluri de cristal și gonguri, cameră hiperbarică, IV drip. Rămân sceptic – e treaba mea – dar camera hiperbarică chiar funcționează: mi s-a activat funcția de diving la ceas când am intrat și am simțit o energie neașteptată. La noi le produce Oxihelp, singurul producător de acest fel, iar Cristiano Ronaldo și-a cumpărat de la ei. Gary Brecka, prietenul lui Antonio, ține podcasturi din camera hiperbarică și l-a influențat și pe tatăl lui Antonio să o folosească după cancer.
Important de înțeles: peste 55% din studiile medicale pe care le credeam de necontestat încep să fie combătute acum, cu ajutorul AI-ului. Un studiu clinic într-o clinică din Germania costă în jur de 150.000 de euro și are peste 90% șanse să fie aprobat în direcția pe care ți-o dorești. De aceea Antonio spune să privim totul cu o doză sănătoasă de scepticism, dar cu curiozitate.
Nutriția ca medicament – povestea tatălui
Cea mai puternică parte a discuției: tatăl lui Antonio, diagnosticat cu cancer de gradul trei, a urmat înainte de operație un protocol cu vitamine și minerale, fără carne timp de șase luni, două antrenamente pe zi (mers prin Pădurea Băneasa plus forță) și meditație ghidată. Rezultatul – peste 85% din tumoare s-a diminuat înainte de operație, deși medicii nu îi dădeau mari șanse. Până la urmă a făcut și chimio, și operația, dar și-a crescut masa musculară înainte ca să reziste mai bine.
Antonio leagă tot mai mult bolile psihice de nutriție: peste 80% din bolile mentale și din anxietate au la bază deficite nutriționale. A povestit cazul unui copil cu autism căruia, după scoaterea zahărului rafinat și a mâncării procesate, i s-a ameliorat peste 80% din simptome într-un an. Și nu uitați de vitamina D3 – peste 50% din populația globului are deficit, iar George ia picături uleioase zilnic, „de la gura nebunului de Joe Rogan”.
Concluzie
Am abordat conversația cu mintea deschisă, dar fără convingeri. Unele dintre aceste concepte vor trece testul timpului, altele nu. Corpul nostru este un templu și avem grijă de el. Mesajul final al lui Antonio: nu ezitați să cereți ajutor, faceți sport, mergeți să alergați cinci kilometri – „n-ai cum să fii supărat când alergi”. Dacă vreți mai multe, Sense for Fit Summit are loc pe 29-30 august. Dați play episodului complet și spuneți-mi în comentarii: voi unde vă opriți pe scala dintre scepticism și curiozitate?
