Craiova găzduiește cel mai mare festival Shakespeare din lume, librăriile au romanul momentului, pe o platformă de streaming găsiți adaptarea unui roman de-ale lui William Goulding, iar 43 de filme europene rulează în toată țara. O lună culturală, fie că alegeți să stați acasă sau să vă bucurați (și) de primăvară.
Romanul „Împăratul muștelor“ a primit o nouă ecranizare
TEATRU. Craiova, capitala mondială a lui Shakespeare
Festivalul Internațional Shakespeare din Craiova rămâne un fenomen greu de explicat prin logica obișnuită a culturii românești: un eveniment de anvergură globală, construit în provincie, care a ajuns să fie recunoscut drept cel mai mare festival tematic dedicat Bardului din lume. Recordul este omologat: peste 380 de evenimente în mai mult de 70 de spații la ediția din 2025 i-au adus titlul oficial din partea World Record Academy.
Ediția de anul acesta, programată între 21 și 31 mai, desfășurată în șase spații și șapte săli din Craiova, vine cu tema „WILL matters / Voința naște materie“ și cu un program care confirmă apetitul organizatorilor pentru risc artistic. Silviu Purcărete semnează cel mai recent „Rege Lear“ al său, Declan Donnellan revine cu „Doi tineri din Verona“ în co-producție cu companii din Marea Britanie și Spania, iar compania japoneză KARAS aduce „Romeo și Julieta“ în regia lui Saburo Teshigawara. Dansul intră și el în ecuație: „Hamlet“ al companiei italiene imPerfect Dancers sau „Ophelia-s“ al companiei belgiene Mossoux-Bonté extind universul shakespearian dincolo de text.
Satul lui Shakespeare
Shakespeare Village își propune să transporte vizitatorii în epoca marelui dramaturg, funcționând totodată ca spațiu neconvențional pentru spectacole și concerte, cu peste 70 de evenimente în 11 zile. Conceptul e mai ambițios decât o simplă decorațiune tematică: construit de la zero pe hipodromul din Craiova, satul este o replică a unei așezări englezești tradiționale din jurul anului 1600, realizată cu sprijinul companiei britanice Griffin Historical, specializată în reconstituiri istorice. Meșteșugari din Marea Britanie, fierari, croitori, cizmari, lucrează alături de artizani români.
Zece zile de teatru în capitala Olteniei
Ziua, atmosfera epocii elisabetane se reface cu răbdare: ateliere, spectacole de stradă, activități pentru copii. Seara, concertele readuc spectatorii în prezent – Șuie Paparude, Zdob și Zdub, Coma, Luna Amară, dar și trupa japoneză Gezan sunt printre invitații de anul acesta. La ediția anterioară, Shakespeare Village a depășit 50.000 de spectatori, cifră care spune mai mult decât orice argument despre ce înseamnă festivalul dincolo de sălile de teatru.
Dar Craiova este mai mult decât programul afișat. Timp de 11 zile, festivalul se extinde dincolo de sălile de spectacol și devine o prezență vie în întreg orașul, prin secțiuni cu acces gratuit – Shakespeare Squares, Shakespeare Metropolitan – dedicate publicului larg, copiilor, studenților. Străzile prind alt ritm, cafenelele se umplu de oameni care vorbesc în limbi diferite despre spectacolul de cu o seară în urmă, orașul întreg devine, pentru câteva zile, altceva. Nu e puțin lucru să mergi la Craiova în mai – e un act cultural complet, de la primul spectacol de dimineață până la petrecerea de după miezul nopții.
FESTIVAL. 30 de ani de cinema fără margini
Timp de aproape șase săptămâni, din 16 aprilie până pe 1 iunie, Festivalul Filmului European se plimbă prin 13 orașe din România cu 43 de filme în bagaj. Nu competiție, nu juriu, nu trofee – doar proiecții cu intrare liberă în cinematografe, muzee, grădini și palate ale culturii, de la Botoșani la Timișoara. În București, proiecțiile au loc între 6 și 17 mai la Muzeul Național de Artă al României pentru Gala de deschidere, Cinema Elvire Popesco, Apollo111, Cinema Union și Grădina cu Filme.
Din selecția curatoriată de criticul de film Cătălin Olaru, câteva titluri merită atenție specială. „În pat cu tigrul“ al austriecei Anja Salomonowitz este probabil cel mai neconvențional biopic din program: portretul pictoriței Maria Lassnig, în care aceeași actriță o interpretează la 6, 14, 64 și 94 de ani, fără machiaj de vârstă, pentru că Lassnig era, se spune, atemporală – înțeleaptă ca fetiță și tânără ca om la senectute. A câștigat cinci premii la Austrian Film Awards în 2025. De asemenea, regizoarea premiată Agnieszka Holland pornește în cel mai ambițios proiect al său de până acum: un film biografic despre emblematicul scriitor ceh al secolului XX, Franz Kafka. Conceput ca un mozaic caleidoscopic, filmul urmărește amprenta lăsată de Kafka asupra lumii, de la nașterea sa în Praga secolului al XIX-lea, până la moartea sa în Viena de după Primul Război Mondial.
Biografia lui Franz Kafka, într-o nouă abordare
Un alt film care merită pus pe listă este „Cea mai prețioasă dintre mărfuri“, animația lui Michel Hazanavicius, după o nuvelă de Jean-Claude Grumberg. Un basm postmodern despre Holocaust, oniric și diferit de rigoarea realistă a altor filme pe aceeași temă, cu muzică semnată Alexandre Desplat.
Pentru cine preferă ceva mai puțin clasic ca formă, „Conferința păsărilor“, debutul regizorului german de origine iraniană Amin Motallebzadeh, e o surpriză curată: fotbalul ca pretext pentru o meditație existențială, într-un film în care rugăciunile musulmane se împletesc cu discuțiile din culisele unui club profesionist. A câștigat premiul pentru cel mai bun film la Muestra de Cine de Lanzarote și circulă prin festivalurile independente de un an.
Festivalul Filmului European
București: 6-17 mai
Curtea de Argeș: 8-9 mai
Timișoara: 8-10 mai
Brașov: 8-10 mai
Arad: 15-17 mai
Târgu Mureș: 15-17 mai
Bistrița: 22-24 mai
Chitila: 29-31 mai
Târgu Jiu: 29-31 mai
Tulcea: 30 mai – 1 iunie
CARTE. Scrisori către nimeni și către toți
Sybil Van Antwerp are peste 70 de ani, locuiește singură, nu călătorește, nu folosește e-mail dacă poate evita asta. Cel mai important moment al zilei ei este în jurul orei 10.30, când se așază să scrie o scrisoare. Uneori o singură scrisoare îi ia o oră. Nu se grăbește.
Pe hârtie, nu sună ca o eroină de roman. Tocmai asta a și mirat-o pe Virginia Evans când a terminat cartea: că a ales să spună povestea unei femei pe care lumea ar fi catalogat-o drept neinteresantă. „Am vrut să iau pe cineva din lume despre care ai spune că ar fi o poveste plictisitoare și să arăt că nu e, pentru că nimeni nu are o poveste plictisitoare“, a spus autoarea într-un interviu. Rezultatul a fost „The Correspondent“, debutul ei publicat în aprilie 2025, care a ajuns pe primul loc în lista de bestselleruri a „New York Times“ și nu a mai coborât de acolo.
Romanul e construit integral din scrisori – trimise, primite, sau scrise și niciodată expediate. Sybil scrie fratelui, celei mai bune prietene, decanei care îi refuză accesul la un curs universitar, lui Joan Didion și Larry McMurtry, ca să le spună ce crede despre ultimele lor cărți. Din aceste straturi de corespondență se reconstituie treptat o viață întreagă: o avocată de succes, o mamă cu regrete, o femeie care știe că își va pierde vederea și că tot ce iubește – cititul, scrisul – i se va lua.
„The Times“ o numește „melancolică fără a fi sentimentală, caldă fără a fi confortabilă“, iar Ann Patchett scrie că e portretul unei vieți mărunte în expansiune. E exact asta: un roman despre cum o femeie se schimbă când schimbarea părea imposibilă. Romanul va fi ecranizat cu Jane Fonda în rol principal. Traducerea cărții „Corespondența“, scrisă Virginia Evans, a fost publicată la Editura Litera.
FILM. Când regula dispare
Nu e prima dată când romanul lui William Golding „Împăratul muștelor“ ajunge pe ecran, dar noua mini-serie de patru episoade, disponibilă pe HBO Max, pare mai puțin interesată de fidelitate și mai mult de actualitate. Povestea rămâne aceeași: un grup de copii ajunge pe o insulă pustie și încearcă să-și organizeze viața. Doar că, de data aceasta, accentul cade pe mecanismele prin care ordinea se destramă, nu pe simbolurile clasice ale romanului.
Primele episoade urmăresc atent formarea unei ierarhii. Liderii sunt aleși, regulile sunt stabilite, iar ideea de cooperare pare funcțională. Regizorul Marc Munden construiește aceste momente cu răbdare, insistând pe detalii de comportament: cine vorbește mai tare, cine ezită, cine are nevoie de validare. Scenariul semnat de Jack Thorne aduce un plus de explicație psihologică, uneori chiar explicită, ceea ce face conflictul mai ușor de urmărit, dar mai puțin ambiguu decât în carte.
Pe măsură ce tensiunile cresc, serialul arată clar cum frica devine instrument de control. Ideea „bestiei“ nu mai e doar o metaforă, ci un pretext pentru consolidarea puterii. În acest punct, adaptarea se aliniază cu multe cronici internaționale, care au observat că serialul funcționează mai bine ca studiu de grup decât ca alegorie. Personajele nu sunt doar tipologii, ci copii recognoscibili, cu reacții credibile, chiar dacă uneori scenariul explică prea mult. De asemenea, vizual, producția este solidă: imaginea contrastează frumusețea naturală a insulei cu degradarea relațiilor dintre personaje. Nu e o estetică ostentativă, dar e eficientă și constantă.
Comparată cu romanul lui William Golding, această versiune pierde din forța simbolică, dar câștigă în claritate. E o adaptare care nu mai mizează pe ambiguitate, ci pe explicație și context. Însă pentru o comparație mai la cald, citiți înainte romanul lui Golding, publicat în 1954, a cărui traducere este de găsit la Editura Humanitas.
