SUA
au anunțat că vor retrage 5.000 de militari din Germania, iar
România și Polonia se înghesuie să-i primească. Generalul (r)
Virgil Bălăceanu și politologul Sergiu Mișcoiu explică de ce
România ar fi îndreptățită să solicite o prezență sporită a
aliaților pe teritoriul său.
România ar primi mai mulți militari americani. FOTO: AI
Relațiile
dintre Statele Unite și o parte a aliaților europeni s-au
deteriorat, iar Washingtonul ia în calcul să retragă mii de
militari sau să-i relocheze. Pentru început, peste Atlantic s-a
stabilit ca 5.000 dintre militarii americani staționați în
Germania să fie retrași, iar Politico scrie că țări ca Polonia,
Estonia, Lituania, Letonia și România și-au exprimat interesul de
a găzdui și mai multe trupe americane. Însuși președintele
Nicușor Dan a admis că România ar vrea să primească mai mulți
militari americani.
Nicușor Dan și investiția de 4 miliarde de euro de la Mihail Kogălniceanu
„România
își dorește oricât de mulți soldați americani. Suntem cam la
1.500 acum, după episodul de acum o lună și jumătate. Avem baza
militară de la Mihail Kogâlniceanu, care este o investiție
etapizată de 4 miliarde de euro în anii următori. Însă în
niciun fel de atitudine incorectă față de partenerii europeni.
Este o decizie care ține strict de SUA. În măsura în care
domniile lor vor considera că pentru apărarea colectivă România
este o gazdă bună, vom fi foarte fericiți să o facem”, a
afirmat
Nicușor Dan.
„Adevărul”
apelează la un doi cunoscuți analiști, unul militar și unul
politic, pentru a afla ce șanse ar avea România să beneficieze de
trupe aliate mai numeroase, cu precădere soldați americani.
Generalul (r) Virgil Bălăceanu, cel care a reprezentat România la
Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii
Multinaționale din Sud-Estul Europei, și Sergiu Mișcoiu, profesor
de științe politice la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj, respectiv
Universitatea Paris-Est Créteil, au acceptat această provocare.
Scenariul generalului Bălăceanu
Generalul
Virgil Bălăceanu afișează un optimism moderat și spune că
România are argumentele sale.
„România are
șanse, în condițiile în care, și s-a anunțat deja,
contingentul care trebuia să rotească sau să înlocuiască în
sistem rotațional contingentul american, o brigadă din Polonia —
brigada care urmează să fie dislocată, Brigada 2 Blindată din
Divizia 1 Blindată nu va mai ajunge în Polonia. Și atunci am putea
merge pe un scenariu cu o probabilitate, să zicem, destul de
ridicată ca efectivele brigăzii ale Regimentului 2 Blindat,
Regimentul 2 Cavalerie, însă e terminologie istorică, să fie
dislocate în Polonia, iar toate dislocările în Polonia pot să
influențeze și dislocarea în România, pentru că centrul de
greutate al americanului este Polonia. Comandamentul Corpului V
Armată american este în Polonia. Ori de toate forțele americane de
pe granița de est răspunde Comandamentul Corpului V Armată
american, cu elementele înaintate în Polonia. Și atunci, într-un
asemenea scenariu, putem să vorbim de o revenire a unor forțe
americane, că nu mai vorbim acum de o suplimentare”, spune
generalul Bălăceanu.
Generalul Virgil Bălăceanu. FOTO: MApN
Chiar
și așa, România nu ar scăpa de responsabilități. Creșterea
propriilor sale efective militare, coroborată cu politica de
înarmare, inclusiv prin programul SAFE, ar fi la fel de actuale,
crede generalul.
„Aș
remarca, însă, chiar dacă vor veni și alți militari americani în
România, în mod fundamental nu schimbă situația. Și nu se
schimbă pentru că operația de apărare și descurajarea NATO,
punând în aplicare planurile regionale de apărare, nu înseamnă
câteva mii de militari aliați, ci înseamnă zeci și sute de mii.
Lucru pe care îl știe și Federația Rusă. În situații de criză,
trebuie NATO să disloce structurile la nivel de corpuri de armată
care, repet, înseamnă sute de mii”, mai spune generalul.
Asta
înseamnă că, în cazul unui ipotetic atac al Rusiei asupra
României, forțele militare care ar trebui să ducă greul, cel
puțin în prima fază, ar fi cele române. Evident, ulterior ar fi
necesare întăriri, explică generalul.
Sute de mii de soldați pentru apărarea NATO: Realitatea din spatele cifrelor
„Avem
modelul forței NATO, vom vedea dacă rămâne valabil, dar vorbim de
primul val — 100.000, al doilea val — 200.000, al treilea val —
500.000, pe perioade de timp diferite. Aici este forța NATO.
Efectivele și echipamentele aferente și tipul de dislocare. Deci
operația de apărare și descurajare pe flancul estic nu se face cu
batalioanele, nu se face cu brigăzile, nici măcar cu diviziile, ci
cu corpurile de armată. Fie că vorbim de Corpul V Armată american,
fie că vorbim de Corpul XVIII Aeroportat american, fie că vorbim de
cele 10 corpuri ale NATO de reacție rapidă sau multinaționale, cum
este și cel de la Sibiu. Ele sunt substanța dislocării pentru
punerea în aplicare a planelor regionale de apărare și
descurajare”, mai afirmă generalul Bălăceanu.
România,
susține el, ar trebui să convingă inclusiv Franța să disloce permanent în
România o brigadă, după modelul german în țările baltice.
„Dacă
am reuși să convingem Franța să disloce permanent o brigadă, așa
cum dislocă Germania anul viitor o brigadă blindată în Lituania,
ar fi un bun exemplu și pentru alte state. Și atunci nu ar fi imposibil ca și alte state din Europa să decidă să trimită trupe în România, pentru a apăra sudul flancului estic”, crede generalul
Bălăceanu.
În
ce privește o prezență sporită americană, România ar avea o
serie de argumente prin care ar putea solicita acest lucru
Washingtonului. Spre deosebire de alte state europene, România a
sprijinit activ Statele Unite ale Americii și a făcut asta în
permanență, spune generalul Virgil Bălăceanu.
Argumentele de aur ale României: De la baza Deveselu la proiectele energetice
„Putem
să cerem prin faptul că noi am deschis aeroporturile, fie că
vorbim de Kogălniceanu, de Otopeni, de Câmpia Turzii, pentru
aeronavele de realimentare în aer, pe când Polonia, de exemplu, a
refuzat să dea pentru forțele americane din Orientul Mijlociu o
baterie Patriot. Deci noi am avut o deschidere mai mare față de
momentul sensibil, în continuare, al războiului din Orientul
Mijlociu și participarea statelor antrenate. Aș
spune că am făcut mult mai multe pentru americani decât alții.
Mai
avem faptul că am fost primii care am construit zona administrativă
a scutului de la Deveselu. Avem argumentul că vom dezvolta proiecte
energetice împreună cu America”, sunt argumentele enumerate de
generalul Virgil Bălăceanu.
Și
politologul Sergiu Mișcoiu consideră că România este îndreptățită
să primească un sprijin mai important din partea Statelor Unite.
Sergiu Mișcoiu. FOTO: Arhivă personală
„Am
avea și noi argumentele noastre, dacă ar fi să solicităm mai
multe trupe aliate, inclusiv americane. În cazul în care, așa cum
știm, există o protecție mai mare a flancului nordic-baltic și
așa mai departe, și o protecție mai scăzută a flancului sudic,
Marea Neagră este o miză serioasă. Francezii au investit mai mult
decât americanii în acest proiect de consolidare a flancului
sud-estic al NATO, iar germanii, dorind poate să recupereze un
anumit teren, ar putea fi tentați de această variantă. Americanii
ar putea fi tentați să recupereze teren”, spune Mișcoiu.
Există
însă și un contraargument, adaugă Sergiu Mișcoiu. Polonia este
mult mai influentă și știe să-și atingă obiectivele, spre
deosebire de România, susține el.
„Acum,
Polonia are un lobby mult mai puternic în Statele Unite și știm
asta de mult. Geostrategic, poate fi mai interesantă decât România.
Pe de altă parte, dacă există un interes privind o prezență
simbolică, măcar în zona aceasta a Mării Negre, Statele Unite ar
putea să meargă pe o asemenea decizie. Din păcate, fluxul
decizional strategic la Washington este atât de gripat în momentul
de față, încât este foarte greu să determine o strategie pe care
să o poți urmări. Mai degrabă urmărești hazardul evenimențial
care duce la anumite decizii luate uneori pripit”, încheie Sergiu
Mișcoiu.
