Dacă ajungi în Pescara, poți face o plimbare mai lungă pe Costa dei Trabocchi Abruzzo, într-o zi cu soare: de la Marina di San Vito până la Promontorio Dannunziano și înapoi, cu opriri pentru poze și…espresso.
Pescara, obiective turistice în apropiere
Via Verde dei Trabocchi
Îmi plac plimbările, chiar și atunci când fac o drumeție seamănă mai mult cu o plimbare, cu multe opriri pentru fotografii. Weekendul trecut am fost în Abruzzo și am mers pe jos câțiva kilometri pe Via Verde dei Trabocchi, un traseu nou de ciclism și mers pe jos ce înlocuiește o fostă cale ferată.
Via Verde a fost construită în etape, traseul complet fiind inaugurat în 2023, și e o modalitate foarte faină de a petrece un weekend activ acolo.
Am fost de două ori în Italia luna aceasta și de fiecare dată am văzut mulți italieni făcând drumeții, mergând cu bicicleta etc. Am mers pe jos pe Via Verde de la Marina di San Vito până la Promontorio Dannunziano și apoi înapoi, pentru că mi-am dat seama că următoarea stație de tren era foarte departe. Trebuie să treci prin tuneluri acolo; în loc de trenuri, acum sunt doar oameni care merg pe jos sau cu bicicleta. O zi minunată, mi-a plăcut la nebunie!
Ce sunt trabocchi
Trabocchi (singular: trabocco) sunt niște construcții de lemn ridicate direct pe stânci, deasupra mării, specifice coastei Abruzzo. Arată ca niște platforme pe piloni, cu brațe lungi care se întind peste apă, de care atârnă plase mari de pescuit. Mecanismul e simplu: plasele coboară în mare, așteaptă, apoi sunt ridicate cu un sistem de scripeți.
Sunt vechi de câteva sute de ani, construite inițial de familii de pescari care nu aveau barcă sau nu puteau ieși pe mare în zilele cu valuri. Le ridicau pe propriile lor bucăți de coastă, din generație în generație.
Dacă ai văzut seria Tucci in Italy (National Geographic, 2025), are un episod în Abruzzo și printre altele vizitează și un trabocco. Un localnic care era chef într-un astfel de loc explică cum cei care le-au construit au făcut-o pentru că…nu știau să înoate. Erau fermieri, nu pescari adevărați, și asta a fost soluția pe care au găsit-o pentru a face rost de proteine pentru familiile lor.
Ce e frumos la trabocchi e că sunt făcute exclusiv din lemn, fără cuie, prinse cu frânghii, ca să reziste flexibil la furtuni în loc să se rupă rigid.
Astăzi majoritatea sunt transformate în restaurante. Mănânci pe platformă de lemn deasupra mării, peștele e prins chiar acolo. E un pic turistic la vârf de sezon, dar conceptul în sine rămâne intact.
Via Verde le-a salvat de la dispariție, practic. Când calea ferată costieră a fost dezafectată și transformată în pistă de bicicliști și pietoni, trabocchi-urile au devenit atracția principală a traseului, nu doar fundalul lui.
Marina di San Vito
Din Pescara am luat trenul până în San Vito Lanciano – Via Verde dei Trabocchi începe un pic înainte, în Ortona, și se termină în Vasto, dar eu am început traseul în San Vito Lanciano, gara de lângă Via Verde.
Sunt trei trabocchi acolo, doi pe un ponton, așa că e un loc popular pentru o plimbare ca să vezi trabocchi foarte aproape de Pescara.
De la gară am mers pe jos vreo zece minute și gata, eram pe plajă! E un ponton acolo cu doi trabocchi care sunt acum restaurante: Trabocco Vento di Scirocco San Vito Chietino și Trabocco San Giacomo. Dacă vrei să mănânci ceva pe acolo, acelea sunt probabil cele mai scumpe locuri: un meniu era 50-60 euro, localnicii mâncau la niște localuri din sat, trabocchi sunt pentru turiști acum.
Trabocco Punta Fornac
Următorul este Trabocco Punta Fornac, tot restaurant. Pe acesta îl poți admira din ambele părți și poți vedea că traseul Via Verde e pe fosta linie ferată, unele clădiri de acolo au fost probabil halte, acum restaurante.
Al Murè
După Trabocco Punta Fornac e o cafenea pe malul mării, Al Murè, unde m-am oprit și eu pentru un espresso. Are prețuri mai normale decât trabocco și m-am oprit acolo și la întoarcere, pentru că e chiar pe malul mării, cu o vedere frumoasă.
Trabocco Turchino
Trabocco Turchino e cel mai vechi trabocco de pe coastă și singurul aflat în proprietate publică.
Numele vine din literatură, Gabriele d’Annunzio l-a descris în romanul Trionfo della morte (1894), scris chiar acolo, la San Vito. În roman apare traboccantele (omul care lucra pe trabocco), și l-a poreclit Turchino. Numele a rămas. Nu e ceva ales la întâmplare, e o aluzie directă la un personaj d’Annunzian.
Trabocco Turchino a fost reconstruit de mai multe ori. În 2018 a primit 20.077 de voturi în campania FAI I Luoghi del Cuore (Locurile inimii), a ajuns pe locul 1 în Abruzzo și locul 14 național. Pe baza voturilor, a primit o finanțare de 20.000 euro de la FAI și Intesa Sanpaolo și a fost restaurat.
Astăzi e folosit de primăria din San Vito Chietino pentru activități educaționale, evenimente culturale și degustări de produse locale. Se poate vizita cu rezervare.
Treci pe lângă el pe traseu, dar e mai ferit de un promontoriu.
Tuneluri
Via Verde e o fostă cale ferată, așa că drumul trece prin tuneluri prin care pe vremuri treceau trenurile. Acum sunt doar bicicliști și plimbăreți.
Promontorio Dannunziano
După Trabocco Turchino ajungi aproape de Promontorio Dannunziano, promontoriul de deasupra Trabocco Turchino. Se numește așa pentru că Gabriele d’Annunzio a stat și a scris acolo Trionfo della morte în 1894.
D’Annunzio era din Pescara, coasta aceea era teritoriul lui natal, însă se retrăgea în San Vito Chietino. Romanul e în mare parte o meditație despre moarte, erotism și putere, cu fundalul acestei coaste adriatice, pe care o descrie cu o precizie aproape obsesivă: stâncile, trabocco-ul, marea.
Trionfo della morte e și romanul în care apare personajul poreclit Turchino, cel care a dat numele trabocco-ului. D’Annunzio e o figură complicată, politic vorbind, dar ca scriitor și ca om care a știut să locuiască un peisaj și să-l transforme în literatură.
De pe traseul de ciclism e o cărare care urcă dealul și ajungi sus, la Promontorio Dannunziano, pentru o priveliște panoramică. Unii vizitatori merg acolo cu mașina.
Drumul înapoi
De acolo, dacă vrei să continui traseul e o distanță mare până la următoarea gară, așa că am decis să mă întorc. Întâi pe partea superioară a falezei, apoi am coborât iar pe malul mării pe lângă trabocco și am luat trenul tot din San Vito Lanciano.
Pescara
Pescara e cel mai mare oraș din Abruzzo, dar nu cel mai frumos. A fost bombardat masiv în al Doilea Război Mondial și reconstruit repede și fără grație, așa că aspectul lui e predominant modern și anonim. Nu e un oraș în care te plimbi și găsești straturi de istorie vizibilă pe ziduri.
Plaja Pescara e lungă și cu nisip fin. Orașul are un lungomare animat și o viață gastronomică serioasă, centrată pe pește și fructe de mare. Râul Pescara împarte orașul în două: la nord Castellammare Adriatico, care a fost comună separată până în 1927, la sud Pescara veche.
Am mers pe plajă, apoi prin Centro storico care mi s-a părut banal. Sunt câteva locuri de vizitat, precum Corso Umberto I, axa comercială principală, Casa natale di d’Annunzio și piața de pește (Mercato Ittico) de lângă port, dar nu vă așteptați la obiective turistice extraordinare – Pescara e interesantă pentru că e poarta de intrare pentru o regiune superbă, Abruzzo.
Informații practice
Aeroport Pescara
Pescara e și poarta de intrare în regiune: are aeroport propriu (Aeroportul Abruzzo) cu zboruri spre câteva orașe europene, plus gară pe linia adriatică. Ryanair are zboruri directe din București (rută sezonieră), am plătit 33 euro pentru un bilet dus-întors, cu bagaj mic, fără opțiuni extra.
Cazare
Pentru cazare, Pescara are cele mai multe opțiuni și e bine conectată cu trenul la toată coasta. Dacă vrei să stai pe Costa dei Trabocchi, San Vito Chietino și Fossacesia au case de vacanță și B&B-uri mici.
Eu am găsit cazare mai ieftină în Giulianova.
Transport local
Toată coasta e legată de linia feroviară adriatică, cu gări mici la San Vito-Lanciano, Ortona și Vasto. Pentru Via Verde poți închiria bicicletă din mai multe puncte de pe traseu, deci nu ai nevoie de mașină.
Perioada recomandată
Cel mai bine mergi primăvara sau toamna. Vara, trabocchi-restaurante sunt pline și scumpe, iar traseul fără umbră se încinge la prânz.
Buget estimativ
Masa la un trabocco-restaurant pleacă de la 50-60 euro de persoană. Pentru ceva mai accesibil, mănânci în sat, unde mănâncă și localnicii. Trenul pe coastă e ieftin, câțiva euro între gări.
Sfaturi practice
Ia apă cu tine, pe traseu sunt puține puncte. Tunelurile sunt răcoroase și uneori întunecate, deci o lanternă mică ajută. Pantofi de mers, nu sandale.
