Italia plătește de
ani buni zeci de mii de euro pe zi pentru întreținerea superiahtului confiscat
de la miliardarul rus Andrei Melnicenko. Acum, nava evaluată la 600 de milioane
de dolari ar putea aduce o nouă factură de milioane de euro pentru inspecții și
reparații.
Sailing Yacht A, cel mai mare iaht cu pânze din lume. FOTO: AFP
Din 2022, de când
autoritățile italiene au confiscat superiahtul „Sailing Yacht A” al
miliardarului rus Andrei Melnicenko, statul italian achită aproximativ 24.600
de euro pe zi pentru întreținerea navei. Acum, iahtul evaluat la 600 de
milioane de dolari are nevoie de o verificare tehnică obligatorie și de
posibile reparații, care ar putea costa alte milioane de euro.
Practic, de mai bine
de patru ani, una dintre cele mai spectaculoase nave cu vele din lume stă
blocată în portul Trieste, unde Italia o păstrează sub sechestru în urma
sancțiunilor impuse Rusiei după invazia Ucrainei.
Deși nu navighează, „Sailing
Yacht A” nu poate fi lăsat pur și simplu la cheu fără întreținere, iar o navă futuristă
de mari dimensiuni, cum este superiahtul oligarhului rus, are nevoie permanent
de energie, personal specializat, verificări și lucrări de conservare pentru a
nu se degrada.
Potrivit publicației
italiene Il Piccolo, până în ianuarie 2027 iahtul trebuie să treacă printr-o
nouă inspecție pentru reînnoirea certificatului de clasă, un document care
confirmă că nava respectă standardele tehnice și de siguranță necesare pentru a
putea naviga.
Verificarea în sine
nu reprezintă cea mai mare cheltuială, notează presa italiană, dar, în cazul în
care inspectorii descoperă probleme care necesită intervenții majore, costurile
de reparaţii pentru o navă precum „Sailing Yacht A” pot ajunge la milioane de
euro.
Două șantiere navale
se luptă pentru lucrările la iaht
În acest moment, șantierele
navale din Trieste și Genova se luptă pentru obţinerea contractului de milioane
de euro, finanțat de statul italian.
Există, însă, și
posibilitatea ca iahtul să plece din Trieste pentru lucrări în regiunea
Liguria. În acest caz, nava ar putea să nu mai revină în golful unde a fost
ținută din martie 2022.
Pentru autoritățile
italiene, mutarea navei ar reprezenta o decizie importantă, deoarece „Sailing
Yacht A” a devenit deja o prezență cunoscută în portul Trieste, dar și o cheltuială
constantă pentru bugetul public.
Un iaht de 600 de
milioane de dolari nu poate fi abandonat
Reînnoirea
certificatului de clasă nu presupune doar o verificare de rutină sau o
operațiune de cosmetizare. Inspectorii analizează dacă nava mai îndeplinește
cerințele privind siguranța, structura și funcționarea echipamentelor esențiale.
În cazul unei nave
obișnuite, astfel de verificări sunt deja complexe. Pentru „Sailing Yacht A”,
lucrurile sunt mult mai complicate din cauza dimensiunilor și a tehnologiei
folosite.
Iahtul a fost
proiectat de celebrul designer francez Philippe Starck, are o lungime de
aproximativ 143 de metri și un tonaj brut de 12.558 de tone. Nava combină un
sistem de propulsie diesel-electric cu trei catarge uriașe realizate din fibră
de carbon și un sistem automatizat de navigație.
Superiahrul are aproximativ 143 metri lungime. FOTO: AFP
Opulență dusă la extrem: miliardar criticat pentru o practică arogantă pe iahtul său de lux
Spre deosebire de un
iaht clasic cu motor, „Sailing Yacht A” folosește o instalație de navigație
extrem de sofisticată, iar catargele, mecanismele hidraulice, sistemele
automate și structurile care preiau presiunea în timpul navigației necesită
verificări speciale.
În plus, perioada
lungă în care nava a stat „imobilizată” poate crea probleme suplimentare, deoarece,
chiar și atunci când o navă nu navighează, apa sărată poate afecta anumite
componente, iar instalațiile trebuie menținute permanent în stare bună.
Echipajul trebuie să
monitorizeze sistemele electrice, să prevină coroziunea, să verifice motoarele
și să se asigure că echipamentele de siguranță funcționează. Fără aceste
intervenții, o navă de sute de milioane de dolari se poate deteriora rapid.
Inspecția costă sute
de mii de euro, reparațiile pot ajunge la milioane
Factura pentru
verificarea tehnică ar putea fi relativ mică în comparație cu lucrările care ar
putea urma. Pentru o navă de dimensiunea „Sailing Yacht A”, costurile pentru
inspectorii tehnici, documentație și reînnoirea certificatelor ar putea ajunge
la câteva sute de mii de euro.
Estimările pentru o
verificare complexă se situează între 300.000 și 750.000 de euro, însă aceasta
este doar prima etapă.
Dacă inspectorii
identifică probleme la corpul navei, sistemele electrice, propulsie sau
echipamentele de siguranță, costurile cresc ameţitor. Curățarea și tratarea
carenei, repararea unor instalații, lucrările la motoare și înlocuirea unor
componente ar putea costa între 2 și 5 milioane de euro.
Iaztul futurist stă de aproximativ 4 ani în Portul Trieste. FOTO: AFP
În cazul unor
probleme mai serioase, care ar implica intervenții la sistemul de propulsie,
catarge sau efectele produse de anii de staționare, „nota de plată” ar putea
depăși 10 milioane de euro.
Italia a cheltuit
deja zeci de milioane pentru întreținere
Noua factură vine după
ani în care statul italian a plătit pentru păstrarea iahtului în condiții
corespunzătoare. Potrivit sursei citate, întreținerea navei costă aproximativ
24.600 de euro pe zi, adică aproape 9 milioane de euro anual.
În total, unele estimări
indică faptul că Italia a cheltuit deja aproximativ 40 de milioane de euro
pentru conservarea navei, în timp ce alte calcule vorbesc despre o sumă apropiată
de 47 de milioane de dolari. Cheltuielile includ personalul, energia,
serviciile tehnice și toate operațiunile necesare pentru ca nava să rămână
funcțională în perioada în care se află sub sechestru.
Andrei Melnicenko
contestă confiscarea navei
Situația este
complicată și de disputa juridică privind proprietarul iahtului, pentru că
Andrei Melnicenko a contestat în instanță confiscarea navei, evaluată la
aproximativ 600 de milioane de dolari.
Dacă miliardarul rus
va câștiga procesul, el ar putea recupera „Sailing Yacht A”, în timp ce
autoritățile italiene ar putea rămâne cu factura pentru anii în care au
asigurat păstrarea și întreținerea navei, pentru că nu poate fi obligat să
ramburseze autorităților italiene zecile de milioane cheltuite pentru
conservarea acesteia.
