România se numără printre cei mai mari producători de lapte din Uniunea Europeană, însă o mare parte din producția internă rămâne în afara circuitului industrial de procesare. Deși fermele românești produc anual aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte crud, doar o treime ajunge la procesatori, ceea ce obligă industria să completeze necesarul prin importuri și contribuie la un deficit comercial care a ajuns la circa 700 de milioane de euro.
România produce anual aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte crud. Foto DMS
Consiliul Concurenței a lansat miercuri în dezbatere publică un studiu potrivit căruia sectorul laptelui și al produselor lactate din România se confruntă cu dificultăți majore în direcționarea producției către procesarea industrială.
România produce mult lapte, dar colectează puțin pentru procesare
Cu o producție anuală de aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte crud, România ocupă locul 10 în Uniunea Europeană. Cu toate acestea, doar aproximativ o treime din această cantitate este colectată și direcționată către procesarea industrială, ceea ce plasează țara pe locul 17 în UE în ceea ce privește colectarea laptelui.
Potrivit Consiliului Concurenței, această situație reflectă una dintre principalele vulnerabilități ale sectorului: existența unui număr foarte mare de ferme mici, dispersate și cu productivitate redusă.
„Avem resurse importante, dar acestea nu sunt valorificate suficient în circuitul industrial. Avem multe ferme mici, dispersate, cu productivitate redusă și cu o putere limitată de negociere în relația cu procesatorii”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.
Potrivit acestuia, asocierea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative reprezintă una dintre soluțiile necesare pentru creșterea cantității de lapte care ajunge la procesare și pentru reducerea dependenței de importuri.
România are cele mai mici randamente din Uniunea Europeană
Deși deține aproximativ 5% din efectivele de vaci de lapte ale Uniunii Europene, România concentrează aproape 58% din totalul fermelor de lapte din blocul comunitar.
Această situație arată gradul ridicat de fragmentare al sectorului. Aproximativ 75% dintre exploatațiile românești au mai puțin de cinci vaci de lapte, ceea ce limitează mecanizarea, automatizarea și accesul la tehnologiile moderne.
Diferențele față de statele occidentale sunt semnificative. În țări precum Germania, Franța sau Olanda predomină fermele mari, intens tehnologizate și cu productivitate ridicată.
Rezultatul este că România înregistrează cel mai redus randament de lapte pe cap de animal din Uniunea Europeană. O vacă produce în medie 3.580 de kilograme de lapte pe an, comparativ cu media europeană de 8.450 de kilograme.
În același timp, efectivele de bovine au continuat să scadă. Numărul vacilor de lapte s-a redus cu aproximativ 10% în ultimul deceniu, de la 1,19 milioane de capete în 2014 la aproximativ 1,08 milioane în 2024.
Puterea de negociere a fermierilor rămâne redusă
Dimensiunea redusă a fermelor influențează și relația cu procesatorii. Multe exploatații mici depind de un singur centru de colectare sau de un singur procesator, ceea ce le reduce capacitatea de negociere a prețurilor. În schimb, fermele mari au posibilitatea de a negocia condiții mai bune deoarece livrează volume constante și pot asigura aprovizionarea pe termen lung.
Consiliul Concurenței consideră că această fragmentare reprezintă una dintre principalele cauze pentru care cantitatea de lapte colectată industrial rămâne relativ redusă.
Industria este obligată să completeze necesarul prin importuri
Deși procesatorii se aprovizionează în principal de la ferme românești, cantitatea disponibilă nu este suficientă pentru a susține întreaga industrie.
Laptele colectat de procesatori a crescut de la aproximativ 1,135 milioane de tone în 2020 la 1,235 milioane de tone în 2024, însă în 2025 a coborât din nou la circa 1,1 milioane de tone.
În aceste condiții, procesatorii recurg la importuri pentru a acoperi necesarul de materie primă și pentru a răspunde cererii tot mai diversificate de produse lactate.
În 2024, importurile de lapte brut au crescut cu aproape 40%, ritm superior celui al colectării interne. Chiar și așa, în valori absolute, cantitatea suplimentară colectată de la producătorii români a fost mai mare decât creșterea importurilor.
Produsele cu valoare adăugată mare au o pondere redusă
Analiza Consiliului Concurenței arată că industria locală este orientată în principal către produse cu procesare redusă și marje de profit mai mici.
Laptele de consum reprezintă aproximativ 387.000 de tone din producția totală procesată, iar produsele acidulate – iaurt, sana, chefir sau lapte bătut – însumează aproximativ 231.000 de tone. Împreună, acestea depășesc 70% din volumul total procesat.
În schimb, produsele cu valoare adăugată mai ridicată au o pondere mult mai mică. Brânzeturile reprezintă aproximativ 107.000 de tone, smântâna mai puțin de 70.000 de tone, iar producția de unt se situează la aproximativ 12.000 de tone.
Această structură limitează capacitatea sectorului de a genera valoare adăugată și profituri mai mari din aceeași cantitate de materie primă.
Importurile de produse lactate au depășit un miliard de euro
Cererea internă mai mare decât oferta locală se reflectă și în comerțul exterior.
Potrivit studiului, importurile de produse lactate au atins în 2025 valoarea de aproximativ un miliard de euro, în timp ce deficitul comercial s-a ridicat la circa 700 de milioane de euro.
Principalul furnizor extern este Ungaria, care a asigurat între 67% și 78% din cantitățile importate de România în perioada 2014–2025.
Cine domină piața procesării laptelui
Consiliul Concurenței a analizat activitatea a 19 procesatori reprezentativi pentru industrie.
Dintre aceștia, 37% fac parte din grupuri multinaționale, 21% sunt mari procesatori români, iar 42% sunt companii regionale sau locale.
Datele arată că procesatorii multinaționali dispun de capacități medii de procesare de aproximativ 519.000 de litri pe zi, de aproape șapte ori mai mari decât cele ale operatorilor locali, care procesează în medie aproximativ 77.000 de litri zilnic.
În schimb, procesatorii locali utilizează mai eficient capacitățile existente, cu un grad mediu de utilizare de aproximativ 70%, comparativ cu 60% în cazul companiilor multinaționale analizate.
Retailul are o poziție puternică în negocierile cu procesatorii
Studiul evidențiază și poziția dominantă a marilor lanțuri comerciale în relația cu industria de procesare.
Marile rețele de retail beneficiază de o putere de negociere semnificativ mai mare decât magazinele tradiționale, ceea ce se reflectă în nivelul discounturilor solicitate furnizorilor.
Potrivit datelor analizate, discounturile practicate în relația cu marile rețele comerciale sunt cuprinse între 20% și 40%, comparativ cu 0–20% în comerțul tradițional, 0–30% în HoReCa și 10–30% în cazul distribuitorilor.
Cum a evoluat prețul laptelui în ultimii ani
Între 2018 și 2024, prețul laptelui crud la poarta fermei a crescut cu aproximativ 71%, de la 1,4 lei pe litru la 2,4 lei pe litru.
Majorarea a fost influențată de creșterea costurilor de producție, de inflație, precum și de efectele pandemiei și ale războiului din Ucraina asupra piețelor agricole și energetice.
Gigantul european al laptelui investește 1,7 milioane de euro într-o fabrică din Hunedoara
În aceeași perioadă, prețul de vânzare al procesatorilor către retaileri a crescut cu aproximativ 59%, iar prețul mediu la raft al laptelui cu 3,5% grăsime a avansat cu aproximativ 56%.
Analiza Consiliului Concurenței arată că majorările de cost se transmit și se amplifică pe întregul lanț de aprovizionare. Astfel, în intervalul 2018–2024, fiecare creștere cu un leu pe litru a prețului laptelui la poarta fermei a fost asociată cu o majorare de aproximativ 1,73 lei pe litru a prețului de vânzare către retail și de circa 2,5 lei pe litru a prețului final plătit de consumator.
Ce recomandă Consiliul Concurenței
Autoritatea consideră că una dintre principalele soluții pentru dezvoltarea sectorului este asocierea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative care să le permită să livreze volume mai mari și mai constante către procesatori.
De asemenea, studiul recomandă măsuri de sprijin dedicate fermelor mici, inclusiv facilități de creditare pentru gestionarea sezonalității, scheme de susținere a investițiilor și stimulente pentru integrarea producției în circuitul industrial.
Studiul privind sectorul laptelui și al produselor lactate a fost lansat în dezbatere publică, iar Consiliul Concurenței a transmis documentul către organizațiile din domeniu, Ministerul Agriculturii și alte autorități relevante, urmând să fie organizate consultări pe această temă până la finalul lunii iulie.
