Raportul pierderilor umane la război poate indica cine câștigă și cine pierde. De aceea, datele despre cei uciși, răniți, dispăruți sau luați prizonieri în timpul luptelor rămân secrete înainte de sfârșitul confruntării sângeroase, uneori și după. Adevărul e piatră de moară în aritmetica războiului.
Foto: Twitter / X
Din când în când apar
rapoarte în media privind cursul războiului din punctul de vedere al
pierderilor umane.
Așa cum pentru orice
îndeletnicire umană de mai mare anvergură se creează automat tot felul de
structuri care îi fac radiografia, îi analizează evoluția, succesele sau
insuccesele care o însoțesc, tot astfel și războiul, poate chiar mai mult decât
alte domenii, se află sub lupa atenției generale.
Cine câștigă, cine
pierde, cât teritoriu s-a cucerit / pierdut în timpul campaniilor militare, câți
morți sau răniți are fiecare parte, sunt întrebările cele mai des întâlnite,
întrebări la care răspunsurile sunt, însă, cu atât mai corecte și mai exacte cu
cât ne depărtăm de război.
Cât timp, însă, se
poartă luptele, toată lumea numără, adună și calculează, respectând cu
strictețe legile și principiile aritmeticii de război:
1.
pierderile
proprii sunt cu un ordin de mărime mai mici decât ale inamicului;
2.
pierderile
proprii sunt compuse din morți, răniți, dispăruți și prizonieri, pierderile
inamicului sunt doar pierderi, irecuperabile;
3.
pierderile
proprii civile sunt urmare a unor atacuri intenționate, perfide și criminale ale
inamicului;
4.
pierderile
civile din teritoriul inamic sunt incidente izolate și colaterale, atunci când
nu sunt produse chiar de către inamicul nepriceput sau rău intenționat;
5.
cifrele
prezentate de purtătorii proprii de cuvânt sau de către organizațiile care sunt
de partea noastră (oricine ar fi această ”parte”) sunt adevărate, orice altceva
este mincinos și manipulator.
Aritmetica este o
știință exactă, problema e să numere și să adune cine trebuie, când trebuie, ce
trebuie, și să comunice rezultatul cine trebuie… aici intervine o dilemă, dar
despre asta vom mai discuta.
Grafic: https://en.zona.media/article/2026/05/09/losses
Așa cum Institutul
pentru Studiul Războiului și rapoartele sale sunt considerate de o serie de
analiști drept bibliografia obligatorie atunci când vrei să știi cum stă
situația pe frontul din Ucraina, tot astfel analizele privind raportul
pierderilor umane ale celor două părți combatante, emise periodic, realizate de
mai multe organizații independente ruse, printre care Mediazona și Meduza,
precum și de către BBC / serviciul în limba rusă, sunt literă de evanghelie
pentru aceeași serie, majoritară, de analiști ai conflictului din Ucraina.
”Organizații independente”
înseamnă, de fapt, anti-Kremlin, dar cu o abordare mai reținută și, spre
deosebire de alte structuri similare, cele două încearcă menținerea unei linii
de mijloc între cele două variante opuse, ceea ce, desigur, le oferă o mai largă
credibilitate, dar și contestări din ambele direcții.
Cel mai recent raport
analitic pe acest subiect, publicat
la începutul lunii mai, întâmplător în preajma paradei de la Moscova, este în
această linie.
Deși cifrele
pierderilor ruse – analizele Mediazona se ocupă numai de pierderile Rusiei – se
află sub estimările oficiale ucrainene, aproximativ 350.000 de morți după patru
ani de război, ele sunt destul de mari pentru a fi considerate veridice și, în
consecință, au fost prezentate și comentate și în presa ucraineană.
S-a ajuns la acest
număr prin proceduri de calcul indirecte, folosind informații de la Registrul
Succesoral rus, precum și din alte surse.
Au fost confirmate,
astfel, 217.808 nume de militari uciși în acest război, restul de aproximativ 130.000
fiind estimări bazate pe calculul persoanelor decedate și neidentificate sau
dispărute, statut confirmat prin decizii judecătorești.
Teoretic, cifrele par a
fi trecut prin filtre credibile, practic, ele se bazează pe interpretări ale
unor date civile greu de cuantificat la
nivelul spațiului rus.
Dacă mă întrebați pe
mine, raportul e ca un medicament la fabricarea căruia s-au folosit ingrediente
acceptate de majoritatea consumatorilor, o pilulă de statistică bazată mai mult
pe efectul placebo decât pe date reale.
Toată lumea îl ia și se
simte bine, spre deosebire de alte medicamente de acest gen, e mai ușor de
înghițit și, important, nu face rău.
Foto: Twitter / X
Dar discuția despre
pierderile umane ale celor două părți, chiar dacă nu se poate purta pe baza
unor informații verificate, este una care merită avută pentru a înțelege mai
bine ce se întâmplă în realitate de-a lungul fâșiei de confruntare care adună
față în față în față două armate, fiecare apropriindu-se de un milion de
combatanți.
Așa, de departe și la
nivelul unui observator care are la dispoziție doar ce furnizează media, pot fi
făcute câteva observații:
–
multe
evaluări se fac luând ca reper comportamentul Armatei Roșii în cel de-al doilea război
mondial (”valuri umane”, ”niciun pas înapoi”, acceptarea pierderilor uriașe pentru
a se obține victoria), transferând actualei armate ruse – chiar și celei
ucrainene, în fond e aceeași școală de gândire -, acest mod de purtare a
războiului. Realitatea conflictului din Ucraina nu mai permite, însă, acest
lucru. Pentru cine mai cultivă o oarecare obiectivitate;
–
multe
evaluări ale pierderilor sunt urmare a respectării ”legilor aritmeticii de
război” deja amintite. Publicațiile occidentale afirmă că și în momentele cele
mai grele pentru ei, ucrainenii au menținut un raport avantajos privind aceste
pierderi, în timp ce media ruse vor prezenta lucrurile exact în format invers,
oferind ca argument, de exemplu, raportul schimburilor de trupuri ale
combatanților uciși, net favorabil părții ruse;
–
chiar
și cei care știu exact cum stă situația, comandanții de pe front, repetă aceste
cifre, uneori foarte departe de realitate, tocmai pentru că știu că, la război,
adevărul nu face bine la moralul trupelor și al populației.
Datele reale vor fi
cunoscute public după război și nici atunci nu e sigur acest lucru pentru că s-ar
putea ca subiectul privind numărul celor care și-au jertfit viața să rămână
sensibil.
Foto: Twitter / X
Sigur că toți cei care
citesc aceste analize ar dori să afle cifre concrete, nu speculații, și, dacă
se poate, aceste date să confirme ceea ce crede fiecare, conform bulei informaționale
în care se află:
–
cei
care speră în victoria Ucrainei se mulțumesc cu 1,5 milioane, hai 1,3 milioane
de pierderi ruse, dacă se poate irecuperabile;
–
cam
în jurul acelorași statistici se învârt pierderile ucrainene, precum și
așteptările celor care mizează pe spiritul luptător al forțelor Kremlinului;
–
centrele
analitice vestice – de exemplu Center for Strategic and International Studies,
ianuarie 2026 – dau o rată de pierderi de 5 către 2,5 la 1 în favoarea Ucrainei,
e și corect politic, poate fi și adevărat, cine știe…;
–
cei
cu vederi pro – Moscova trimit, cum spuneam, la raportul numărului de cadavre
transferate pe timpul armistițiilor umanitare, uneori de 20, 30 la 1 defavorabile
părții ucrainene.
Transparența pierderilor
de orice natură, umane în primul rând, este însă ultimul lucru pe care și-l
doresc părțile aflate în conflict.
În locul ei este
preferată o cale indirectă, dar de mare efect, pentru satisfacerea curiozității
celor care vor să știe cum merg lucrurile la război.
Fragmente video scurte,
înregistrate de drone și filtrate de către structuri militare speciale, sunt
încărcate pe diferite conturi de pe platformele sociale și preluate, unele la ore
de vârf, de către canalele de televiziune ale părților.
Ele aduc în fața
noastră o realitate crudă a războiului, cea directă, de pe linia frontului, dar
nu numai, în care se moare pe o scenă de noroi și iarbă, cu spectatori nerăbdători
să vadă continuarea, eventual să aplaude și să strige: ”așa-i trebuie
hoholului”!, ”a primit ce-a meritat, muscovitul”.
Foto: Twitter / X
Și moarte vine în toate
ipostazele:
–
la
soldatul care a ieșit imprudent din tranșee și aleargă bezmetic pe câmp,
fugărit de drona neiertătoare, în căutarea unui adăpost;
–
la
echipajul unui transportor care a închis prea târziu oblonul protector al
mașinii de luptă;
–
la
motociclistul care încearcă să depășească în viteză drona urmăritoare, până
când este prins și, în explozia care urmează, părți din trupul lui, amestecate
cu piese mecanice, se pot vedea făcând acolade în aer;
–
din
nou la soldatul care, rănit, a fost izolat de restul camarazilor, e singur într-o
râpă fără nume, privește cum se apropie drona care va pune capăt suferinței
sale, își face semnul crucii și așteaptă;
–
la
grupul de cercetare care se refugiază undeva în pădure fără să știe că de
undeva, de sus, vine peste adăpostul lor, în zbor planat, încărcătura
explozivă;
–
la
punctul de observare instalat în ruinele fragmentate ale unui fost bloc de
locuințe, filmat calm de o dronă observatoare în timp ce clădirea este înghițită
de stomacul de o tonă ale unei bombe ghidate.
Înregistrările nu au,
de cele mai multe ori, sonor, dar sunt, unele, editate cu fond muzical pentru a
fi transformate în clipuri mobilizatoare care ajută la pomparea adrenalinei în organismul
privitorilor.
Trebuie ca și ultimele
clipe de viață să treacă printr-un
aranjament artistic, altfel moartea devine banală și inexpresivă.
În fața ecranului,
statisticile dispar, rămâne doar senzația violentă, animalică a spectatorului pentru
care războiul este doar un joc video.
Iar sângele, o tușă umedă
de culoare, un indicator care arată direcția în care a plecat sufletul soldatului
răstignit pe câmpul din Donbas.
