Mai mulți bani, mai multă responsabilitate și un titlu care, până nu demult, reprezenta principalul semn al reușitei profesionale. Tot mai mulți angajați nu mai sunt însă convinși că merită.
De ce tot mai mulți angajați refuză promovările. Merită să fii șef în 2026? Sursă foto: Shutterstock
Un studiu realizat în Marea Britanie pe 5.000 de salariați arată că doar 15% dintre cei care nu ocupă funcții de conducere consideră atractivă ideea de a deveni manager, în timp ce aproape două treimi spun că nu își doresc un astfel de rol. De ce evită oamenii promovările care odinioară reprezentau obiectivul firesc al unei cariere?
Managerul dintre două lumi
Potrivit studiului realizat de Ipsos Karian and Box pe 5.000 de angajați din organizații mari, 63% dintre cei care nu ocupă funcții de conducere spun că rolul de manager nu le pare atractiv. În plus, două treimi dintre respondenți consideră că responsabilitățile managerilor au crescut semnificativ în ultimii ani.
Jack Evans, director de servicii pentru clienți în cadrul Ipsos Karian and Box, afirmă că organizațiile se confruntă cu o problemă reală.
„Rolul de manager a devenit disfuncțional. Iar companiile au ajuns aici după ani în care au adăugat tot mai multe responsabilități și cerințe, fără să regândească modul în care acest rol poate aduce cea mai mare valoare organizației,” explică el pentru publicația britanică People Management.
Rezultatele nu o surprind nici pe Madi Rădulescu, Master Certified Coach (MCC) și managing partner al MMM Consulting International.
„Se așteaptă de obicei de la manageri câteva lucruri în momentul în care sunt promovați. În primul rând să cunoască bine activitatea, ceea ce de multe ori îi ține într-o capcană a expertului și face ulterior dificilă delegarea anumitor sarcini, deci cresc nivelul de încărcare pentru respectivul manager”, explică ea pentru „Adevărul”.
De altfel, adaugă ea, „se așteaptă de la ei o capacitate de muncă și de a face față efortului pe termen îndelungat, adică nu doar capacitatea de a face față oboselii, dar și de a-și reveni după perioade de oboseală și presiune intensă. Adică se așteaptă reziliență”.
La acestea se adaugă relația cu nivelurile superioare ale organizației.
„Un al treilea lucru care se așteaptă în momentul promovării de la un manager este capacitatea acestuia de a lucra cu ierarhia de la vârful organizației, de a fi capabil să prezinte informații și date într-un format și nivel de detaliu relevant vârfului organizației, ceea ce multora li se pare ceva foarte provocator și abstract”, punctează Madi Rădulescu.
„Mulțumesc, dar nu vreau jobul lui”
Pe Reddit, unde sute de angajați au discutat despre refuzul promovărilor, principalul motiv invocat este pierderea echilibrului dintre viața profesională și cea personală.
Autorul unei postări foarte populare povestește că, după zece ani de carieră, a ajuns la concluzia că nu își dorește să conducă oameni: „Mă uit la ce are de gestionat managerul meu în fiecare zi și-mi spun așa: mulțumesc lui Dumnezeu că nu am jobul lui.”
Mulți participanți la discuție au spus că preferă să devină experți în domeniul lor decât să coordoneze echipe: „În general există două direcții principale într-o carieră. Expertiza profundă: devii persoana la care apelează toată lumea pentru un anumit domeniu. Sau leadershipul și construirea echipelor.”
Alții susțin că promovarea nu este singura cale către venituri mai mari: „Unele companii au directori și vicepreședinți care nu au oameni în subordine. Rolul lor este bazat pe expertiză. Este cu siguranță o cale către venituri ridicate”.
„Regret că am ales drumul managementului”
Printre cele mai apreciate comentarii se află și mărturiile unor oameni care au trecut deja prin experiența managementului.
„Urăsc să fiu manager și regret că am ales acest drum. Rareori mai fac lucrurile care îmi plac în domeniul meu, dar fac o mulțime de lucruri care nu îmi plac. Dacă nu îți dorești acum un astfel de rol, nu îl accepta. Eu regret că am ales managementul și acum nu mai reușesc să ies din el”, recunoaște cineva.
Cash vs card: metoda de plată care îți golește contul mai repede
Un alt utilizator descrie sentimentul de izolare pe care îl aduce poziția.
„Rolul de manager este cel mai singuratic rol pe care l-am avut vreodată. Primești critici din ambele direcții și nu prea ai colegi la același nivel cu care să te descarci. Pur și simplu trebuie să gestionezi totul singur. Strategia este decisă de șeful meu, salariile și politicile sunt stabilite de resurse umane, iar eu doar transmit informațiile în ambele sensuri”, mărturisește acesta. „Îmi place să construiesc o echipă bună și să îi ajut pe oameni să se dezvolte, dar aspectele negative depășesc avantajele în 90% din timp.”
De ce devine managementul mai puțin atractiv
Madi Rădulescu observă că problema nu vine doar din partea angajaților, ci și din transformările organizaționale.
„Există o tendință inversă din partea multor companii, mai ales în companiile mari, care tind să reducă numărul de manageri, mai ales la mijlocul organizației. Asta face ca numărul de manageri într-o organizație să rămână același sau chiar să scadă”, explică ea.
Consecințele sunt evidente. „În final, presiunea și provocările pentru unul dintre managerii care rămâne pe un post în organizație sunt într-adevăr mult mai mari și complexitatea mult mai mare și asta poate să facă neatractivă posibilitatea de a face o carieră managerială”, adaugă aceasta.
Gemma Bullivant, consultant HR, declară pentru People Management că mulți manageri continuă să facă și munca tehnică, pe lângă coordonarea oamenilor.
„Managerii sunt așteptați să fie agili și să preia roluri suplimentare pe măsură ce munca evoluează, ceea ce înseamnă că au de gestionat mult mai multe lucruri decât în trecut”, susține ea.
Succesul profesional nu mai înseamnă doar promovare
Dar, poate că cea mai importantă schimbare este, însă, modul în care oamenii definesc succesul.
„Dacă mă gândesc la felul în care definim succesul profesional, acesta a suferit schimbări în ultimii ani. Anii pandemiei au schimbat valorile noastre în legătură cu munca și relația noastră cu efortul, iar oamenii au descoperit o nouă relație cu confortul”, opinează Madi Rădulescu.
Ea consideră că promovarea pe verticală nu mai este singura formă de evoluție profesională. „Succesul profesional nu mai este neapărat definit doar de validarea socială a unui post cu nume de manager sau de director și nici de mașina impresionantă de firmă pe care ai putea să o conduci, ci, poate, mai degrabă de oportunitățile de învățare sau prezența ta în anumite proiecte care sunt ambițioase”, este de părere specialista.
Ea vorbește despre un fenomen tot mai prezent în organizațiile mari.
„Se dezvoltă acest criteriu de carieră laterală, în care succesul profesional nu înseamnă doar urcatul pe scara ierarhică, ci înseamnă creșterea valorii tale profesionale prin dobândirea de noi abilități sau prin înțelegerea mai complexă a business-ului”, completează Madi Rădulescu.
Pentru mulți angajați, întrebarea nu mai este dacă vor să fie șefi, ci dacă funcția de conducere reprezintă cu adevărat cea mai bună formă de dezvoltare profesională. Iar răspunsul care pare din ce în ce mai întâlnit este că: nu neapărat.
