Salutare tuturor! E 2026 și, mai nou, toată lumea face câte o mașină electrică sau măcar plug-in. Și uite că vine Mazda cu un SUV nou-nouț, cu motor de doi litri și jumătate atmosferic — fără turbină, fără priză, fără diesel — care consumă șapte litri și jumătate și stă fix în clasa F de emisii. Pare o nebunie, până când vă spun că motorul e pornit și nu se aude. Așa că hai să vorbim despre noul Mazda CX-5, da, o mașină pe benzină, și mai ales despre întrebarea pe care n-o pune nimeni de-adevăratelea: de ce ți-ai mai cumpăra așa ceva în 2026?
Mașina care a ținut Mazda în viață
CX-5 e modelul care a ținut Mazda în viață până acum. Asta e generația a treia și e cea mai importantă dintre toate, pentru că vine într-un moment în care toată industria se uită urât la motoarele pe benzină și cu silă la cele pe diesel. Noi am condus versiunea de vârf, Homura: tracțiune integrală, roșie, Soul Red Crystal, cu plafon panoramic. Și aici apare primul șoc — mașina așa cum o vezi pleacă de la 43.790 de euro, iar exemplarul testat, în echipare de top, urcă spre 47.000 de euro. Țineți minte cifra asta. Peste 47.000 de euro pentru un SUV pe benzină atmosferică în 2026.
Design: Kodo, curat, fără să strige
Estetic, Mazda nu strigă în niciun fel și păstrează filozofia lor Kodo: linii curate, capotă lungă, senzația că mașina stă foarte bine pe roți. E solidă, arată chiar mai mult a SUV decât înainte și e un pic mai mare — nu știu de ce trebuia. În spate au scos sigla clasică și au pus pur și simplu „Mazda” cu litere, plus stopuri noi LED. Noutatea din gamă e un navy blue, pentru prima dată pe un Mazda, deși pe roșu tot cel mai bine arată. Pe Homura totul e negru — praguri, jante pe 18 și 19, ornamente — și capătă un aer agresiv, dar elegant. La capitolul „cum arată” n-am ce să-i reproșez. E o Mazda frumoasă, punct. Numai că frumusețea nu plătește facturile.
Interior clasic Mazda, gândit pentru familie
Înăuntru e clasic Mazda: materiale alese cu bun-simț, piele perforată pe Homura, butoane la îndemână, plafon panoramic cu trapă care lasă mult mai multă lumină. Japonezii numesc stilul ăsta „ma”, un gol gândit ca să te simți pe chill. Ușile se deschid mai larg, e un spațiu bun de patru-plus-unu pentru o familie, iar portbagajul are aproape 600 de litri și ajunge la 2.000 dacă rabatezi scaunele. Au pus preșuri din cauciuc, cutie suplimentară de bagaje, subwoofer Bose, cârlige de tractare și o priză de 12V care dă 120 de wați. Pentru o familie cu toate jucăriile și bagajele de vacanță e mai mult decât suficient.
Marele compromis: clima a ajuns pe touchscreen
Și aici trebuie să fiu sincer. Mazda, brandul care ani de zile a apărat butoanele fizice și nici măcar nu te lăsa să atingi ecranul în mers, a mutat clima pe touchscreen. Nu mai poți schimba climatizarea decât de pe ecran. Ei zic că e „human centric”, centrat pe om — dar pentru mine e exact invers, e un pas înapoi. Butoanele de climă se foloseau pe pipăite, fără să-ți iei ochii de la drum; acum trebuie să te uiți la un ecran ca într-o electrică americană. Pentru un brand obsedat de siguranță, e o contradicție în termeni. Vestea bună e că softul e bun, suportă acum și Google — Maps, Play, Assistant — și primește update-uri OTA. Eu zic că o să bage chiar și Gemini la un moment dat. În sfârșit, Mazda a venit mai aproape cu zece ani de prezent.
Sub capotă: 141 de cai, mild hybrid și „Jinba Ittai”
Sub capotă e un singur motor: 2.5 benzină atmosferic, fără turbină, super bine echilibrat, 141 de cai, cu un mild hybrid de 24V care nu pornește niciodată mașina singur — doar recuperează la frânare și ajută la plecarea de pe loc. 266 Nm, suta în vreo nouă secunde și ceva, viteză maximă limitată la 185. Hai să fim sinceri, nu e o mașină rapidă, dar e una calmă, care nu trebuie să fugă. Numai că aici Mazda chiar are un as: filozofia lor „Jinba Ittai”, relația aia dintre cal și călăreț. Mulți fac cai-putere, puțini fac senzație — și Mazda încă face senzație. Au și frână prin cablu, brake by wire, în premieră aici, cu revenire la frâna mecanică dacă pică electronica. La condus nu simți nimic ciudat.
Consum, taxe și clasa F: partea incomodă
Oficial, WLTP zice 7,5 litri, adică fix clasa F de emisii. În realitate, un atmosferic de 2.5 într-un SUV de aproape o tonă șapte va merge în oraș undeva pe la 9-10 litri cu aer condiționat, și mai blând pe autostradă. Nu e un dezastru, dar nici o performanță. Și clasa F înseamnă taxe mai mari și o valoare reziduală mai fragilă în timp — o vinzi mai prost peste ani. Asta e realitatea cifrelor. Plinul sub 100 de euro nu se mai poate, iar diesel-ul, motorul pentru care jumătate din europeni cumpărau CX-5, a dispărut complet. Sincer, cred că au renunțat la el la momentul potrivit: în România importăm motorină foarte scumpă în 2026 și nu se va mai ieftini.
De ce ai cumpăra-o totuși în 2026
Și aici e frumusețea poveștii: CX-5-ul ăsta e foarte probabil ultimul tren pentru cine iubește o mașină termică — benzină, atmosferic, fără turbo mare. O să țină mult, e genul de mașină care peste cinci ani nu se mai face. Nu e pentru mine, e pentru puriști, pentru cei care vor neapărat benzină, simplu, fără priză. Dacă tu ești omul ăla, ia-o fără remușcări: e o mașină cinstită așa cum e. Nu e ieftină, dar e cinstită. Și să punem și cifrele tranziției pe masă: în Europa, CX-5 vindea vreo 96.000 de bucăți în 2018, iar acum e pe la 18.000. Asta e realitatea schimbării dintre generații — și a presiunii chinezilor.
Alternativele: așteaptă hibridul sau treci direct pe electric
Dacă nu ești fanul benzinei, ai două variante. Una: aștepți. Mazda a confirmat că hibridul adevărat, full hybrid cu noul SkyActiv-Z, vine de anul viitor. Doi, și aici devin subiectiv: te uiți la Mazda 6e, electrica pe care am testat-o și care mi-a plăcut — tracțiune spate, încărcare rapidă pe varianta standard, și pleacă de la 43.500 de euro. CX-5 Homura pleacă de la 43.800. Cam aceiași bani. Deci, la buget egal, alegi între un SUV pe benzină din 2026 și o berlină electrică pe care o încarci acasă sau oriunde. E o frumoasă dilemă, nu?
Verdictul meu
Recunosc, mă enervează un pic SUV-izarea asta. Un Mazda 6 bine făcut cu motorul ăsta ar fi fost o mașină superbă — dar uite, încă un SUV, pentru că un crossover se vinde mai scump pe aceeași platformă, cu marjă mai mare. Eu conduc deja o electrică și îmi încarc acasă din panouri, așa că pentru mine 47.000 de euro pe un SUV care bea 7-8-9 litri e cam mult; aș fi luat un șase. Dar nu toți suntem la fel: în România lui 2026 sunt mulți oameni la bloc care nu pot încărca acasă, iar pentru ei o mașină pe benzină, simplă, fiabilă, care tractează două tone și are tracțiune integrală adevărată, are sens. Verdictul meu: Mazda CX-5 e o mașină bună, frumoasă, bine făcută, plăcută la condus și ceva mai deșteaptă la capitolul tech. E ultimul tren bun pentru cine iubește benzina pură. Dacă ești omul ăla, ăsta e cadoul potrivit înainte ca lumea să se schimbe complet. Voi ce ați alege — ultima benzină cumsecade sau direct un șase la aceiași bani? Scrieți-mi în comentarii. Like, share, subscribe și să vă fie numai bine!
