Uniunea Europeană introduce, începând cu
19 iulie 2026, una dintre cele mai stricte măsuri de până acum
împotriva risipei din industria modei. Marile companii de
îmbrăcăminte și încălțăminte nu vor mai avea voie să
distrugă produsele nevândute, fiind obligate să recurgă la
soluții precum reutilizarea, donarea, repararea sau reciclarea
acestora.
Din 19 iulie, marile branduri nu vor mai putea distruge hainele. Foto arhivă
Măsura face parte dintr-un pachet legislativ mai amplu
privind economia circulară și vizează reducerea impactului
ambiental al unuia dintre cele mai poluante sectoare economice din
Europa.
Bruxelles-ul estimează că până la 9% din textilele nevândute
sunt eliminate înainte de a fi folosite vreodată, generând
milioane de tone de emisii de carbon și alimentând una dintre cele
mai criticate forme de risipă din economia modernă.
Decizia vine după ani de dezbateri privind practicile marilor
retaileri, care au fost acuzați că preferă să elimine produse noi
și perfect utilizabile în loc să le vândă la preț redus, să le
doneze sau să le introducă în programe de reciclare.
Pentru autoritățile europene, problema nu este doar una morală,
ci și una economică și de mediu. Într-o perioadă în care
resursele naturale devin tot mai scumpe, iar reducerea emisiilor de
carbon reprezintă o prioritate strategică, distrugerea unor produse
care nu au fost utilizate niciodată este considerată incompatibilă
cu obiectivele climatice ale Uniunii.
O industrie uriașă, cu un impact major asupra
mediului
Sectorul textil este unul dintre cele mai importante segmente
economice ale Europei, dar și unul dintre cele mai poluante.
Potrivit Agenției Europene de Mediu, consumul de textile din
Uniunea Europeană se află printre principalii factori care
contribuie la utilizarea intensivă a materiilor prime, a apei și a
terenurilor. Industria textilă generează cantități semnificative
de emisii de gaze cu efect de seră și produce volume uriașe de
deșeuri.
În ultimii 20 de ani, modelul de consum s-a schimbat radical.
Europenii cumpără mai multe haine decât în trecut, însă le
păstrează pentru perioade mai scurte. Fenomenul este asociat cu
dezvoltarea modelului „fast fashion”, bazat pe colecții
numeroase, schimbări rapide de tendințe și prețuri accesibile.
În acest context, volumele de produse care rămân nevândute au
crescut constant. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, între 4%
și 9% dintre textilele introduse pe piața europeană ajung să fie
distruse fără să fie utilizate vreodată.
Executivul european estimează că această practică generează
anual aproximativ 5,6 milioane de tone de emisii de dioxid de carbon,
echivalentul emisiilor nete produse într-un an de o țară precum
Suedia.
De ce distrugeau companiile produse noi
Pentru mulți consumatori, ideea că haine sau pantofi noi sunt
distruși poate părea greu de înțeles. În realitate, practica are
explicații economice.
În cazul brandurilor premium și de lux, reducerea masivă a
prețurilor poate afecta imaginea de exclusivitate a produselor.
Unele companii au preferat să elimine surplusurile de stoc decât să
riște deprecierea percepției asupra mărcii.
În alte situații, costurile asociate depozitării, transportului
și gestionării produselor nevândute au fost considerate mai mari
decât costurile eliminării acestora.
De asemenea, dezvoltarea comerțului online a contribuit la
amplificarea fenomenului. Ratele ridicate de retur au dus la
acumularea unor cantități importante de produse care necesitau
verificări, reambalare și reintegrare în circuitul comercial.
Pentru anumite companii, eliminarea acestora a fost considerată o
soluție mai simplă și mai ieftină.
Cazurile care au provocat scandaluri
internaționale
Problema a intrat în atenția publicului după mai multe
controverse care au implicat branduri cunoscute.
În 2018, Burberry
a fost criticată după ce a dezvăluit că a distrus produse în
valoare de aproximativ 28 de milioane de lire sterline într-un
singur an. Informația a provocat reacții puternice din partea
investitorilor, a organizațiilor de mediu și a consumatorilor.
Compania a susținut atunci că procesul respecta normele de mediu
și că o parte dintre materiale erau recuperate, însă scandalul a
fost suficient de mare încât grupul să anunțe ulterior renunțarea
la această practică.
Cazul a devenit un simbol al exceselor din industria modei și a
contribuit la creșterea presiunii pentru introducerea unor reguli
mai stricte la nivel european.
Organizațiile de mediu au argumentat că distrugerea produselor
nevândute nu reprezintă un fenomen izolat, ci o practică întâlnită
în diferite segmente ale industriei, de la fast fashion până la
brandurile de lux.
Ce prevede noua legislație europeană
Regulile adoptate de Comisia Europeană interzic marilor companii
să distrugă articole vestimentare, accesorii și încălțăminte
rămase nevândute.
În locul eliminării, firmele vor trebui să identifice
alternative precum reutilizarea, revânzarea, donarea, repararea,
recondiționarea sau reciclarea produselor.
În plus, companiile vor fi obligate să ofere informații
detaliate despre volumele de produse nevândute și despre modul în
care acestea sunt gestionate. Autoritățile europene speră că
această transparență va reduce tentația de a produce excesiv și
va încuraja modele de afaceri mai eficiente.
Interdicția se aplică în prima fază marilor companii, în timp
ce firmele mici și microîntreprinderile beneficiază de derogări.
Pentru întreprinderile mijlocii sunt prevăzute perioade de
tranziție mai lungi.
Există situații în care distrugerea rămâne
permisă
Legislația nu interzice distrugerea în orice circumstanță.
Companiile vor putea elimina produse atunci când acestea sunt
deteriorate, contaminate, prezintă riscuri pentru sănătate și
siguranță sau nu mai pot fi utilizate ori reparate.
Excepțiile se aplică și în cazul unor produse care încalcă
drepturi de proprietate intelectuală sau care nu respectă anumite
cerințe legale.
În astfel de situații, firmele vor trebui să demonstreze
motivele pentru care au recurs la distrugere și să păstreze
documentația justificativă pentru o perioadă de cinci ani.
Costuri noi pentru retaileri și producători
Noua legislație va obliga companiile să investească în sisteme
mai eficiente de gestionare a stocurilor.
Retailerii vor avea nevoie de soluții logistice pentru
colectarea, sortarea și redirecționarea produselor care nu se vând.
De asemenea, vor trebui să dezvolte parteneriate cu organizații
caritabile, firme de reciclare și platforme de revânzare.
Analiștii estimează că pe termen scurt aceste schimbări vor
genera costuri suplimentare. Pe termen lung însă, presiunea de a
evita acumularea surplusurilor ar putea determina companiile să își
îmbunătățească prognozele de vânzări și să reducă
supraproducția.
Practic, firmele vor fi stimulate să producă mai aproape de
nivelul real al cererii, reducând risipa încă din etapa de
fabricație.
Experții spun că adevărata problemă este
supraproducția
Mulți specialiști în sustenabilitate salută măsura, dar
avertizează că aceasta nu rezolvă problema fundamentală a
industriei.
Potrivit analizelor Agenției Europene de Mediu, distrugerea
produselor reprezintă doar efectul final al unui model economic
construit pe producție excesivă și consum accelerat.
„Distrugerea textilelor nevândute este simptomul unui sistem
care produce mai mult decât poate absorbi piața”, arată
instituția într-o analiză dedicată economiei circulare.
Experții consideră că reducerea risipei va depinde nu doar de
interzicerea distrugerii produselor, ci și de capacitatea
companiilor de a fabrica volume mai apropiate de cererea reală și
de a prelungi durata de viață a articolelor vestimentare.
Colectarea deșeurilor textile, obligatorie de la 1 ianuarie. Cum arată recipientele de reciclare
Ce înseamnă schimbarea pentru consumatori
Pentru cumpărători, efectele nu vor fi imediat vizibile.
Totuși, pe termen lung, noile reguli ar putea duce la apariția
unui număr mai mare de programe de revânzare, outlet-uri și
servicii de recondiționare. Produsele care în trecut ar fi fost
eliminate ar putea ajunge mai des pe piața secundară.
În același timp, presiunea asupra companiilor de a reduce
stocurile excedentare ar putea încuraja o planificare mai atentă a
producției și o utilizare mai eficientă a resurselor.
Pentru Bruxelles, obiectivul final este clar: transformarea
industriei textile dintr-un model bazat pe consum rapid și risipă
într-unul construit pe reutilizare, durabilitate și economie
circulară.
Interzicerea distrugerii hainelor și încălțămintei nevândute
reprezintă doar primul pas. Pentru industria modei, mesajul este
însă fără echivoc: produsele noi nu mai pot fi tratate ca deșeuri
doar pentru că nu și-au găsit cumpărători.
Pentru Uniunea Europeană, obiectivul final este reducerea risipei
și transformarea industriei textile într-un sector mai sustenabil,
bazat pe reutilizare, durabilitate și economie circulară.
