Pe măsură ce piața se umple, fie de marfă autohtonă, fie de marfă de import, iar prețurile scad amețitor, făcându-i pe producători să-și arunce recolta, legumicultorii își aduc aminte de mai vechile promisiuni ale guvernanților care ar fi trebuit să-i scape de grija desfacerii și să pună ordine în piață.
E nevoie de reguli în sectorul de producere-comercializare legume, cer producătorii FOTO: arhiva A.N
„Unde sunt depozitele promise prin casa Unirea?”, întreabă un producător de legume din Olt care a trăit, în doar câteva zile, dezamăgire după dezamăgire. Cea mai mare amărăciune a sa este că, deși producătorii au capacitatea să pună pe piață cantități din ce în ce mai mari de produse, și-au modernizat fermele, comerțul este în continuare ca în secolul trecut, iar asta nu-i ajută nici pe consumatori care cumpără la prețuri uneori uriașe.
„Eu pentru asta pledez pe unde mă duc, pentru comerțul civilizat. Vrem o țară ca afară? Bun! Haideți să facem, o țară ca afară, curată. Dar noi nu avem legi pentru a face comerț civilizat, statul nuface lucrul ăsta, nu dă legi în favoarea comerțului civilizat, dă legi în favoarea șmecherilor”, acuză Nunescu.
Cu patru ani în urmă a înființat, alături de alți patru legumicultori, o cooperativă în județul Olt, cu gândul că ceea ce li s-a spus, anume că în anii următori asocierea va fi atuul pentru a accede la fonduri de modernizare a fermei, va deveni realitate. Aristel Nunescu spune că a vândut, în acești ani, aproximativ 50% din legumele produse prin cooperativă. Nu toți fondatorii au procedat însă la fel, dintr-un motiv simplu: nu au simțit avantajele de care li s-a vorbit.
„Așa am fost eu, credul. Am crezut că viitorul ăsta este, de asociere în cooperative. O fondez, după patru ani de zile – am lucrat cu acte, cu totul în regulă, inclusiv această cooperativă a noastră a luat o țeapa de la un depozit care a intrat în faliment -, și luna trecută îmi vine notificare de la ANAF că mă bagă în inactivitate pentru reînnoirea mandatelor administratorilor, cenzorilor și sediului social. Și că trebuie să refac mandatele. Mă duc să stau de vorbă, eu, în calitate de director al cooperativei, la președintele cooperativei și-i spun – domnule, uite care e treaba. Și-mi spune – am uitat să-ți spun, dar eu PFA-ul cu care am deschis cooperativa l-am radiat, l-am închis. Și-i spun – e grav, trebuie să-l înlocuim. Mai merg la unul dintre membri și-mi spune – păi nici eu nu mai vreau. Astăzi, acum două-trei ore, mă sună de la ANAF o doamnă și-mi spune că începând de astăzi cooperativa este inactivă datorită faptului că în cele 30 de zile de când a fost emisă notificarea nu am reînnoit mandatele și că ne bagă inactivi”, a relatat producătorul de legume din Vădăstrița, județul Olt.
S-a trezit, spune, că pe lângă cei doi și un al treilea membru fondator stă acum în cumpănă dacă să meargă înainte sau nu. Legumicultorul spune că nu poate nici să închidă cooperativa. „Ca s-o închid nu mai pot. Eu trebuie să fac cooperativa din nou activă, dar cu cine o fac? Mi se cere și ne dăm de ceasul morții de unde mai găsim doi oameni să vedem cum facem ca ceilalți trei să dăm o hotărâre ca să… Cum schimbi tu membrii când ei nu mai sunt deja? Nu mai vor să mai participe. Ce facem? Îi constrângem, îi băgăm în pușcărie? (…) Pur și simplu au văzut că nu sunt alte beneficii, că nu au nimic palpabil. Că românul nostru așa este, când e să-i dai, toți vin înainte, când e să susțină el, toți încep să se tragă în spate”, constată fermierul.
Pe membri nu-i interesa neapărat facilitatea de a nu plăti impozite. Au acceptat în schimb asocierea în cooperativă pentru că la acel moment existau zvonuri că „toate fondurile care vor veni nu se vor mai da pe persoane, pe II-uri, pe PFA-uri, pe CNP-uri, ci toate toate măsurile care se vor aloca din 2023-2024 vor veni pe cooperative”. „Am zis să facem. După aceea statul bineînțeles că a lăsat ca dacă vrei să faci parte din cooperativă, să faci, dacă nu, nu, ei tot dau fonduri. Și am rămas cu ea. Am sperat că în viitor vom ajunge undeva cu aceste cooperative. Și, de fapt, nimic”, a mai precizat Nunescu.
În toți acești ani nu au mai adus alți membri pentru că ar fi fost destul de mare birocrația. Pe deasupra, i-ar fi și costat cooptarea de noi membri și modificarea statutului. Membri asociați care au venit și au livrat marfă prin cooperativă au mai avut, ducând împreună legume către un lanț cunoscut de supermarketuri. Cooperativa este chiar furnizor pentru respectivul lanț, iar acum au și din acest motiv o mare problemă. „Noi, ca furnizori, n-o să mai putem furniza. Avem analizele venite de o săptămână și ceva și noi nu am mai putut să facem livrări prin cooperativă și asta are alte implicații. Am luptat atât ca să bag această cooperativă ca furnizor al produselor pentru lanțul de magazine ca acum să pierd acest statut”, a mai spus Nunescu.
tomate-rosii-in-lada-carton-foto-aristel-nunescu
Fermierul acuză o birocrație excesivă din partea statului care „nu face altceva decât să ne încurce pe cei care vrem să muncim cinstit și corect”. „Nu avem niciun fel de susținere din partea ministerului, a sindicatelor”, a mai subliniat fermierul.
Să lucrezi prin cooperativă implică din start un cost de 3% pentru întreținerea cooperativei: contabil, programe de facturare, case de marcat, comisioane bancare etc.. „Oamenii pentru care motiv să dea ei 3% din vânzările lor? Nu au văzut niciun beneficiu. Că prețul a fost același. Dacă în primul și al doilea an era o oarecare diferență între prețul de la hipermarket și prețul de la piață, era1 leu – 1,5 lei – 2 lei mai mare, de doi ani prețurile sunt aliniate la nivelul pieței. Aici era treaba statului să vină să spună să livrezi prin cooperativă”, insistă fermierul.
„Ce facem, ținem marfa în supraproducție pe șanțuri?!”
Producătorul care militează pentru ordine în sectorul de producere și valorificare a legumelor spune că a cerut de ani de zile ca programul „Tomata” fie să schimbe regulile, fie să se desființeze cu totul: „Să dispară Tomata total. Să se dea subvenția pe kilogramul livrat”. De ce? Pentru că producătorul este impulsionat doar să producă, nu și să-și valorifice marfa. Dacă, în schimb, statul ar subvenționa cantitățile livrate, lucrurile s-ar schimba cu totul. „Atunci fiscalizezi marfa, o înregistrezi, ai garanția că cine aduce marfa acolo este controlat și analizat ce face în fermă. Dar nu, nu, noi lăsăm ca toată lumea să producă pe unde poate și cât poate. Iese cu marfa la șanț, vinde cât vrea și cum vrea. Ce ai, bă, tu cu mine, ce, nu ți-e ție bine? Asta face statul. Statul nu face o politică reală pentru producător și pentru consumator”, insistă fermierul.
Producătorii ar trebui să-și livreze marfa prin depozite, crede Nunescu FOTO:. arhiva A. Nunescu
Deși poate părea fără importanță, ar trebui să ne intereseze, susține fermierul, și cum se produce, dar și cum se ambalează, cum ajunge marfa la tarabă. „Vrem o țară ca afară, dar nu vrem să facem nimic pentru ea. Nu vrem să venim cu măsuri concrete”, susține Aristel Nunescu.
Așa cum s-a putut finanța ani la rând construirea de solarii, ar fi timpul ca decidenții să se întrebe ce fac de acum producătorii cu marfa. „Unde se va duce marfa asta, ce facem cu ea? Au dat Măsura 6.1, Măsura 6.3, măsuri de tot felul, au făcut oamenii solarii, dar nimeni nu a spus că nu sunt centre de colectare să poată fi luată marfa. Ce facem, ținem marfa în supraproducție pe șanțuri?!”, întreabă legumicultorul.
Producătorii cu suprafețe mici și producții ireale care au umplut piața
În sectorul de producere și comercializare a legumelor se perpetuează anomalii de tot felul. Și micii producători ar trebui obligați, este de părere fermierul, să-și comercializeze în altfel de condiții producția. „Pe mine, ca și mare producător, mă pureci, dar pe ăla cu 5-10 ari (n. red. – 500 – 1.000 m.p.), nu. Cum vinde el, din 5 ari, un an de zile cu masă închiriată la Sibiu, la Mediaș? Sau la Rahova? Sau la Obor? Din 5-10 ari, tot anul? Cum puteți să gândiți că un producător adevărat poate să-ți facă patru munci: să producă, să transporte, să vândă și să facă și contabilitate?”, insistă fermierul să explice de ce e nevoie de reguli noi.
Este necesară o separare a lucrurilor, mai spune legumicultorul. „Cine produce – produce, iar cine vinde – vinde. Tu, când te autorizezi, te autorizezi doar ca producător, nu și ca vânzător. Dacă vrea maică-ta să vândă, să se ducă la piață, să se facă ea vânzătoare. Tu produci. Și în momentul când produci marfa, unde o duci? În centrul de colectare, nu că ies eu cu ea la șanț, la piață, la Pucheni. Păi, băi, prostule, producătorule, de aia ai ajuns să-ți dai marfa pe nimic, pentru că vă duceți 100 de inși cu două tone de marfă la o piață locală și câți cumpărători sunt? Sunt vreo 7-8-10 comercianți. (…) Ei să vină să ia din centrul de colectare. Să vorbească nu cu 100 de persoane, ci cu un singur om. Din 100 de producători suntem 101 vânzători, când noi am putea să fim 100 de producători și un singur vânzător”, mai precizează Aristel Nunescu.
Statul ar putea, dacă se face ordine în sectorul de colectare marfă, inclusiv să controleze mai ușor cât este adaosul comercial și de ce cumpărătorul final ajunge să achite mai mult decât dublu față de cât primește producătorul.
Raport: Pesticide peste limită la mai multe fructe și legume în 2025. Ce produse au fost afectate
Lipsa regulilor îi face pe de o parte pe comercianți să speculeze munca producătorilor și să-și pună adaos nesimțit, iar pe producătorii care știu că ei sunt cei care câștigă cel mai puțin să încerce să-l tragă pe sfoară pe comerciant. Primul își permite, din prețul mare cu care vinde produsul, să suporte și eventualele pierderi generate de marfa de proastă calitate ascunsă printre marfa bună, la livrare, însă cel care în cele din urmă pierde este consumatorul, care nu poate să mănânce o roșie ieftină, atrage atenția legumicultorul.
Fermierul dă un exemplu concret. Cu tomatele de dimensiuni sub cele cerute de hipermarket a mers la piață la Amărăști. „Am băgat-o în 5 lei. Lumea s-a bucurat, dar ceilalți producători știți ce-au spus? Că mi-am bătut joc de piață pentru că am băgat prețul ăsta. Da, dar trebuie să poată și consumatorul final să cumpere. Eu susțin în continuare că noi, producătorii, nu ar trebui să fim pe piață. Eu sunt de acord ca noi să producem și atât. E treaba celorlalți să vândă, a statului să-i monitorizeze cu cât au cumpărat-o și cu cât o vând, iar noi să spunem cu cât producem roșia cu costuri de încălzire și cu cât cea fără încălzire, care este prețul care să ne asigure și profit, iar prețul să nu mai urce la 9 lei chiar dacă o produci cu 2 lei. Că toată vara nu cred că va scădea roșia bună la cântar sub 10 lei, dar comerciantul o va lua cu 2-3 lei de la șanț. Statul aici ar trebui să intervină, în politicile acestea”, a mai arătat Nunescu.
