Marea Neagră rămâne unul dintre principalele teatre de confruntare geopolitică între Federația Rusă și Occident. Înainte de declanșarea invaziei pe scară largă în Ucraina, Moscova reușise să obțină avantaje strategice semnificative în acest bazin, creând o provocare directă la adresa securității europene atât pe flancul estic, cât și pe cel sudic. Mai mult, Flota Rusă de la Marea Neagră a servit drept bază logistică și strategică pentru proiectarea forței ruse dincolo de această regiune.
Valeri Zalujnii, fostul șef al armatei ucrainene/FOTO:Profimedia
Analiza aparține fostului comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, actualul ambasador la Londra, Valeri Zalujnîi. Într-un material semnat pentru agenția Interfax-Ucraina, generalul evidențiază șase amenințări fundamentale care pot destabiliza definitiv securitatea la Marea Neagră, indicând faptul că miza principală o reprezintă contracararea hegemoniei ruse.
1. Absența unei strategii coerente a NATO în regiune
Zalujnîi atrage atenția că Alianța Nord-Atlantică tinde să trateze în continuare Marea Neagră ca pe un „lac rusesc”, permițând tacit Moscovei să își extindă capacitățile militare. În timp ce NATO a promovat o politică bazată pe cooperare și dialog, Kremlinul a privit alianța militară ca pe principala amenințare la adresa securității sale naționale. Această abordare i-a oferit Rusiei mână liberă pentru expansionism în Caucazul de Nord, Ucraina și Republica Moldova. Fostul comandant este convins că Moscova va profita de orice dezechilibru pentru a-și reinstaura influența în regiune.
2. Ineficiența strategiilor Uniunii Europene
Deși anul trecut Uniunea Europeană a prezentat o strategie dedicată Mării Negre, cu obiective ambițioase, Zalujnîi consideră că în realitate acest document, la fel ca și „Cartea Albă 2030”, reprezintă doar o declarație de intenție neaplicabilă. Această lipsă de fermitate nu face decât să încurajeze acțiunile agresive ale Rusiei. Ambasadorul subliniază că până în prezent nu s-a materializat nici măcar ideea înființării unui Centru de Securitate Maritimă la Marea Neagră.
Fără un organism dotat cu autoritate reală și mecanisme de reacție rapidă, hotărârea afișată politic rămâne lipsită de substanță. Moscova speculează faptul că UE susține extinderea către statele riverane și intensificarea comerțului cu Africa și Orientul Mijlociu, dar nu deține o strategie militară clară pentru a-și proteja aceste interese comerciale și de securitate.
3. Riscul redeschiderii Strâmtorii Bosfor pentru navele de război rusești
Decizia Turciei de a bloca tranzitul navelor militare prin Bosfor în timpul războiului a limitat capacitatea Moscovei de a-și întări flota și de a lansa atacuri masive. Totuși, în eventualitatea unui acord de încetare a focului, cel mai mare risc este ca Rusia să condiționeze negocierile de redeschiderea strâmtorilor pentru marina sa militară. În absența unei strategii clare a NATO și UE, redeschiderea Bosforului ar permite Kremlinului să își refacă potențialul militar naval și să se pregătească pentru o nouă etapă a conflictului, sufocând totodată rutele comerciale vitale pentru stabilitatea economică a Ucrainei.
Între escaladare și capitulare: cele patru scenarii care i-au mai rămas lui Putin
4. Creșterea subtilă a influenței Chinei
Extinderea prezenței Beijingului în regiune constituie o provocare pe termen lung. Deși statele riverane primesc favorabil investițiile chineze datorită atractivității lor economice, Zalujnîi avertizează că această dependență poate genera o nouă configurație geopolitică. Acest fenomen ar putea duce la pierderea controlului asupra infrastructurii critice și la slăbirea legăturilor cu aliații și instituțiile occidentale tradiționale.
5. Dorința Rusiei de dominație absolută
Hegemonia pe care Moscova încearcă să o impună reprezintă principalul factor de destabilizare regională. Marea Neagră este trambulina prin care Rusia își proiectează ambițiile globale. Amenințarea majoră constă în capacitatea Kremlinului de a interveni în afacerile interne ale statelor din bazinul pontic, adesea prin metode hibride și acțiuni disimulate, pentru a modela arhitectura de securitate în favoarea sa.
6. Democratizarea tehnologiilor militare și proliferarea dronelor
Securitatea actuală nu este provocată doar de evoluția armamentului convențional, ci și de faptul că tehnologii avansate devin accesibile unor grupări insurgente sau structuri criminale.
„Dacă rutele maritime, prin care se transportă aproximativ 90% din mărfurile globale, și infrastructura portuară rămân pilonii economiei mondiale, siguranța lor este o prioritate strategică”, punctează Zalujnîi.
Utilizarea dronelor maritime și aeriene ieftine poate provoca distrugeri masive în spații maritime compacte și în zonele de coastă, eficiența sistemelor robotizate putând depăși pe cea a unei flote clasice.
La începutul invaziei din 2022, Flota Rusă a blocat portul Odesa, paralizând exporturile de cereale ucrainene. Răspunsul Kievului a venit prin utilizarea asimetrică a dronelor maritime autohtone. Aceste vehicule fără pilot au vizat direct navele Flotei Ruse, reușind să distrugă sau să avarieze o cincime din efectivele acesteia și forțând Moscova să își retragă navele din Crimeea spre porturi mai sigure din estul Mării Negre. Concluzia generalului Zalujnîi rămâne fermă: stabilitatea pe termen lung va depinde exclusiv de crearea unui contraponderi reale capabile să împiedice dictatul militar al Rusiei în regiune.
