O inițiativa legislativă prevede dreptul garantat la un însoțitor ales în timpul travaliului și al nașterii, în orice maternitate din România. Proiectul de lege mai aduce în discuție un punct important: necesitatea asigurării intimității în timpul travaliului. Măsurile stârnesc entuziasm în rândul femeilor din România, care își doresc ca într-unul dintre cele mai sensibile și importante momente să aibă pe cineva drag alături și să se simtă respectate.
FOTO Pexels
Ce prevede proiectul de lege
Potrivit propunerii legislative a senatoarei USR Ruxandra Cibu Deaconu vor fi introduse prevederi explicite în legea drepturilor pacientului astfel încât travaliul și nașterea – momente de vulnerabilitate fizică și psihică excepțională – să fie însoțite de garanții clare privind drepturile pacientei.
Unul dintre articolele-cheie prevede:
„Femeia însărcinată are dreptul la respectarea demnității, intimității și vieții private pe tot parcursul sarcinii, travaliului, nașterii și până la externare.”
Un alt articol garantează dreptul la un însoțitor, în cazul în care viitoare mamă își dorește acest lucru:
„Femeia însărcinată are dreptul de a fi însoțită, la cerere, de o persoană aleasă de aceasta, pe tot parcursul travaliului, nașterii și transferului intrainstituțional.”
Exercitarea acestui drept se va face, precizează proiectul, „cu respectarea normelor de igienă, epidemiologice și de siguranță medicală”.
Înainte de elaborarea proiectului, senatoarea USR Ruxandra Cibu Deaconu a organizat o dezbatere pe tema violenței obstetrice, în care au fost aduse în discuție unele dintre cele mai controversate practici din maternități: de la lipsa intimității în saloanele comune de travaliu la comportamentul uneori nepotrivit al personalului față de paciente.
„Este timpul să eliminăm din maternități toate practicile considerate nedemne pentru femei, în secolul în care trăim. Din păcate, România se numără printre ultimele țări europene care nu garantează explicit drepturile femeilor pe perioada nașterii. Este trist, dar odată cu adoptarea acestui proiect de lege vom pune viața și demnitatea viitoarelor mame pe primul loc”, a declarat senatoarea.
Aceasta atrage atenția și asupra unui paradox juridic actual: în lipsa unui cadru normativ explicit, unitățile sanitare cu profil matern pot impune, prin regulamente interne, restricții absolute privind prezența însoțitorului și pot desfășura travaliul în saloane comune, fără separare auditivă sau vizuală adecvată
Dreptul la însoțitor în sala de nașteri este deja recunoscut și reglementat în numeroase state membre ale Uniunii Europene.
“Se poate să fie lege de azi?”
Reacțiile femeilor la anunțul depunerii proiectului au fost imediate și covârșitoare. Sute de comentarii, mărturii personale și mesaje de susținere au apărut la postarea de pe Facebook a senatoarei.
„Este cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla. Am născut în România doi copii. A fost groaznic fără nimeni alături. M-am simțit atât de singură”, scrie o femeie.
O alta explică de ce teama de a naște singură a împins-o spre o cezariană la privat:
„Se tot discută de ceva vreme de numărul crescut de cezariene în România, iar ăsta nu este decât un efect al lipsei de intimitate, de respect și de demnitate de care ne privează spitalele din România. Mi-a fost extrem de frică de faptul că voi fi singură la naștere, înconjurată de niște străini, majoritatea asistente prost dispuse și răutăcioase și care îți răpesc și ultima fărâmă de demnitate în niște momente deja grele, dar extrem de importante pentru fiecare femeie. Dacă aș fi avut acces la un sistem cum vorbiți dumneavoastră, aș fi mers să nasc natural la un spital de stat fără teamă, fără atât de multă anxietate”.
În continuare, spune aceeași femeie:
“Mi-a zis bunica de 86 de ani ceva și m-a pus foarte mult pe gânduri: până și eu am născut cu mai multe persoane apropiate lângă mine (mama, sora, moașa aleasă de ea).”
Urgența resimțită de mame este grăitoare: „Se poate de azi? Se poate să fie lege de azi? Am 38 de săptămâni și îmi vreau soțul lângă mine în travaliu și la naștere”, a comentat o viitoare mamă.
,,Este cea mai bună știre din ultima perioadă! Doar mamele înțeleg!”,
,,Demnitatea, intimitatea și sprijinul emoțional în timpul nașterii nu ar trebui să depindă nici de noroc, nici de venitul pe care îl are o femeie, ci să fie un drept garantat pentru fiecare mamă”,
,,Este mare nevoie de o schimbare în ceea ce privește nașterea in Romania. (…). Nașterea, de orice fel, nu trebuie să fie o traumă sau ceva de speriat”, au scris alte femei.
„Mult timp le-a luat să se gândească la acest proiect”
Contrastul cu experiențele din alte state europene este vizibil în reacțiile româncelor stabilite în din diaspora sau ale celor care au născut în străinătate.
„Am născut în Belgia — soțul a putut să stea cu mine. Au fost mult mai ușoare travaliul și nașterea“, povestește o femeie. O alta descrie experiența din Canada: „Am născut de două ori în Canada, ambele dăți prin cezariană — una de urgență, iar alta programată din cauza posturii copilului. Soțul a fost cu mine tot timpul. Mai mult decât atât, la prima naștere, un asistent ne-a făcut poze în sala de operație, iar la a doua cezariană, soțul a filmat cu acordul medicului. După, am stat în cameră privată, copilul nu a fost luat de lângă noi deloc”, spune o femeie.
Din Italia, Spania sau Marea Britanie, vocile sunt la fel de clare:
„Am născut în Italia amândoi copilașii mei și am avut alături pe soțul meu. Și la noi în România ar fi bine să fie posibil acest lucru!”;
„Am născut în Spania acum 21 de ani și partenerul meu a fost lângă mine tot timpul. Mult timp le-a luat să se gândească la acest proiect!”;
„Eu am născut doi copii în UK, soțul a fost în permanență lângă mine, lucru care pentru mine a contat enorm și mi-a dat putere. În multe țări din UE, legile dau dreptul unei persoane apropiate de a asista la naștere. Doar la noi nu se poate.”
Ce trebuie să stabilească un cuplu înainte să vină copilul, ca să nu ajungă la divorț
Perspectiva psihologului
Dincolo de mărturii, există și o explicație științifică solidă pentru ceea ce simt femeile. Am discutat cu Dorina Stamate, psiholog și psihoterapeut, despre impactul experienței travaliului și nașterii.
Adevărul: Cât de important din punct de vedere psihologic este pentru o femeie să poată avea pe cineva cunoscut în momente atât de sensibile și vulnerabile precum travaliul, nașterea și în primele ore de după?
Dorina Stamate: Din punct de vedere psihologic, aceste momente ale nașterii reprezintă o perioadă de vulnerabilitate maximă, unde suportul emoțional oferit de cineva cunoscut reduce riscul apariției sentimentului de abandon. Un însoțitor ales oferă validare, încurajări și o prezență continuă pe care personalul medical, oricât de empatic, nu o poate asigura mereu din cauza sarcinilor tehnice. Această susținere timpurie funcționează ca un scut împotriva traumatizării, oferind mamei încrederea necesară pentru a-și asuma noul rol și pentru a procesa nașterea ca pe un eveniment pozitiv și împlinitor.
Dorina Stamate, psihoterapeut
Adevărul: În momentul de față, încă sunt spitale unde travaliul are loc în saloane comune, fără separare vizuală sau auditivă. Ce impact poate avea o astfel de experiență?
Dorina Stamate: Expunerea într-un spațiu comun în timpul travaliului anulează sentimentul de siguranță și intimitate, elemente vitale pentru procesul nașterii.
Din punct de vedere psihologic, lipsa separării vizuale și auditive declanșează un răspuns de «hipervigilență», în care mama devine extrem de conștientă de privirile sau suferința celor din jur, în loc să se concentreze pe propriul corp.
Mai mult, asistarea involuntară la durerea sau procedurile altor paciente fără niciun paravan de protecție poate genera un traumatism secundar și o stare de anxietate crescută. Intimitatea nu este doar un confort, ci o nevoie psihologică de bază care permite femeii să se exprime liber, să plângă sau să se miște fără teama de a fi judecată.
Adevărul: Lipsa controlului sau a consimțământului în maternitate poate produce anxietate sau depresie postpartum?
Dorina Stamate: Legătura dintre aceste experiențe negative și depresia postpartum este una directă și documentată științific. O naștere trăită ca o agresiune sau ca o situație în care vocea mamei nu a contat poate altera modul în care aceasta se raportează la propriul copil și la propria capacitate de a îngriji.
Sentimentele de furie, vinovăție sau tristețe profundă apărute din cauza lipsei de respect pentru demnitatea personală pot bloca bucuria primelor momente împreună, făcând mult mai dificilă recuperarea emoțională și adaptarea la noul rol de părinte.
Adevărul: Sunt tați care se tem totuși să participe la naștere, mai ales dacă este vorba despre naștere naturală. Cum influențează prezența partenerului relația de cuplu după naștere?
Dorina Stamate: Participarea partenerului la naștere poate deveni un pilon de susținere extraordinar pentru relația de cuplu, transformând un act medical într-o experiență de atașament profund între părinți.
Atunci când bărbatul alege să fie prezent, el devine martor la puterea și vulnerabilitatea partenerei sale, ceea ce generează adesea un sentiment de admirație și respect profund care consolidează legătura emoțională. Această împărțire a unui moment de o intensitate maximă reduce sentimentul de izolare pe care multe femei îl simt după naștere și creează un limbaj comun de înțelegere și susținere reciprocă pentru provocările ce vor urma.
Pe de altă parte, este esențial ca prezența sa să fie o alegere asumată și nu o obligație, pentru a evita creșterea anxietății în sala de nașteri. Atunci când partenerul este pregătit emoțional, implicarea sa activă, chiar și prin gesturi mici precum ținutul de mână, facilitează o tranziție mai lină către rolul de tată și crește gradul de satisfacție în cuplu.
Adevărul: Poate fi mai indicat ca însoțitorul să fie o femeie (mama, sora, o prietenă apropiată)?
Dorina Stamate: Alegerea unei persoane de sex feminin pentru a fi alături la naștere are rădăcini adânci în istoria noastră emoțională și socială, oferind adesea un tip de susținere intuitivă și foarte liniștitoare. Mama, sora sau o prietenă apropiată pot oferi o empatie bazată pe o înțelegere profundă a corpului feminin, ceea ce reduce senzația de jenă și permite o relaxare mai rapidă. Această conexiune feminină creează un spațiu de siguranță unde comunicarea este mai fluidă, iar prezența cuiva care a trecut poate prin experiențe similare îi oferă viitoarei mame confirmarea că este puternică și că tot ceea ce simte este normal.
Totuși, cel mai important factor rămâne gradul de siguranță și confort pe care acea persoană îl inspiră, indiferent de gen. Pentru unele femei, sora sau mama pot aduce un plus de calm prin experiența lor de viață, în timp ce pentru altele, partenerul este singura persoană în fața căreia se pot deschide complet.
Nu există un răspuns universal valabil (partenerul sau mama/sora), deoarece alegerea depinde în totalitate de dinamica relațiilor tale și de persoana în prezența căreia te simți cel mai în siguranță să fii vulnerabilă. Dacă soțul este ancora ta emoțională și cel cu care împărtășești cele mai intime temeri, prezența lui poate întări incredibil legătura voastră de cuplu și îl ajută să se conecteze instantaneu cu bebelușul. Pe de altă parte, dacă el este o persoană foarte anxioasă care s-ar putea speria de intensitatea momentului, prezența lui ar putea, în mod paradoxal, să îți crească ție nivelul de stres.
Adevărul: Dincolo de cine poate sta alături de gravidă, cât de important este pentru sănătatea mintală ca femeia să simtă că are control în timpul nașterii, că poate alege și că este respectată?
Dorina Stamate: Sentimentul de control și autonomie în timpul nașterii este, probabil, cel mai puternic factor de protecție împotriva traumei psihice pe termen lung. Atunci când o femeie simte că părerea ei contează, că este informată și că alegerile îi sunt respectate, ea își păstrează integritatea psihică chiar și în situații medicale dificile sau neprevăzute. Această participare activă previne senzația de „victimizare” și ajută mama să integreze experiența nașterii ca pe o reușită personală, ceea ce pune bazele unei încrederi solide în forțele proprii pentru etapa solicitantă de creștere a copilului.
În schimb, atunci când respectul și demnitatea lipsesc, impactul asupra sănătății mintale poate fi devastator, ducând la o înstrăinare față de propriul corp și la dificultăți de atașament. Respectarea dorințelor mamei și a intimității sale nu este un simplu detaliu de confort, ci o necesitate fundamentală pentru a preveni rănile emoționale adânci. O naștere în care femeia a fost tratată cu blândețe și a avut control asupra procesului devine o sursă de putere interioară, oferindu-i un start sănătos și echilibrat în viața de părinte.
