Societățile balcanice antice, cu o vechime de 7.000 de ani, nu erau doar maeștri aurari și meșteșugari, ci și pionieri în gestionarea riscurilor de mediu. O nouă cercetare publicată în revista „Archaeological and Anthropological Sciences” arată că culturile din Epoca Cuprului, care trăiau între Munții Carpați și fluviul Dunărea, își amplasau satele în mod strategic pentru a evita inundațiile devastatoare, transmite revista Pnas.org.
Geograful Alfred Vespremeanu-Stroe de la Universitatea din București a descoperit acest model în timpul cercetărilor efectuate în Valea Călmățui. Deși aceste popoare agrare sunt renumite pentru bijuteriile elaborate din aur și topoarele găsite în morminte precum Necropola de la Varna, modelele lor de așezare dezvăluie o înțelegere sofisticată a hidrologiei. Analiza arată că aceste comunități au evitat râurile mari, predispuse la acumularea rapidă de sedimente și la inundații frecvente alimentate de topirea zăpezilor de primăvară și de creșterea nivelului mării. În schimb, au preferat văile din jurul râurilor mai mici.
„În lumea arheologiei, aceste culturi din Epoca Cuprului sunt bine cunoscute. Dar nimeni nu s-a gândit, până acum, că nu erau doar pricepuți în arte, ci aveau și cunoștințe solide despre mediu”, a spus Vespremeanu-Stroe.
Echipa de cercetare a folosit datarea cu radiocarbon și analiza carotelor de sedimente pentru a reconstitui mediile antice. Datele lor au arătat că râurile mari acumulau jumătate de metru de sedimente pe secol, în timp ce cursurile de apă mai mici și mai stabile acumulau doar o fracțiune din această cantitate. Datele privind așezările au confirmat acest lucru: mai puțin de 10% din insulele disponibile în apropierea râurilor majore erau locuite, comparativ cu până la 70% în apropierea celor mai mici.
Deși studiul oferă o privire detaliată asupra modului în care aceste societăți au prosperat, unii experți, precum David Anthony de la Hartwick College, consideră că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă schimbările de mediu au cauzat și abandonarea eventuală a regiunii în urmă cu 4.000 de ani.
Vespremeanu-Stroe observă că aceste strategii antice oferă o lecție care dă de gândit pentru orașele moderne ce se confruntă cu creșterea nivelului mării din cauza schimbărilor climatice. El avertizează că ritmurile contemporane de creștere a nivelului apei ar putea ajunge în curând la cele din Epoca Cuprului, amenințând orașele din delte și infrastructura modernă.
„Se pare că vom ajunge la ritmul lor în câteva decenii”, a spus Vespremeanu-Stroe, adăugând că unele așezări moderne s-ar putea confrunta în cele din urmă cu relocarea, la fel cum au făcut-o odată predecesorii lor preistorici.
Te-ar putea interesa și: Megastructura veche de 6.200 de ani „care nu ar trebui să fie acolo”, descoperită de arheologi în România
