Andy Hertz, românul care a dezvoltat „Mutat la țară – viața fără ceas”, una dintre cele mai mari comunități dedicate promovării unui stil de viață simplu și apropiat de natură, a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul” despre românii care aleg să lase orașele pentru viața la sat și provocările ei.
Andy Hertz a reușit să strângă o comunitate online numeroasă. Foto: Facebook
Andy Hertz (40 de ani) este inițiatorul comunității online „Mutat la țară – viața fără ceas”, cu aproape 400.000 de urmăritori pe Facebook, și unul dintre românii care promovează cel mai activ revenirea la sat și un stil de viață mai simplu, ca alternativă la agitația marilor orașe.
Originar din Săvârșin, el a lucrat timp de șase ani la Londra, însă, în 2016, a renunțat la viața din capitala britanică și s-a mutat într-un cătun al comunei Buceș, din Munții Apuseni. Experiența sa l-a ajutat să scrie și o carte dedicată traiului la țară și să dezvolte o comunitate online care a crescut exponențial în ultimii ani și care cuprinde oameni interesați de renovarea caselor vechi, grădinărit, meșteșuguri și un mod de viață mai apropiat de natură.
Într-un interviu pentru „Adevărul”, Andy Hertz a vorbit despre începuturile proiectului, despre românii tot mai interesați să se mute la sat și despre iluziile și dezamăgirile pe care le pot avea cei care visează la o viață lipsită de griji. El a explicat rolul comunității online, în care membrii își oferă sfaturi practice și ajung să colaboreze, dar și felul în care aceasta a dus la apariția festivalului „Mutat la Țară Fest”, un eveniment dedicat întâlnirilor, atelierelor și produselor locale și tradiționale.
Adevarul: Cum a început proiectul „Mutat la țară – viața fără ceas”?
Andy Hertz: La întoarcerea din Londra, în 2016, am cunoscut niște tineri mutați cu chirie în Apuseni. Așa mi-am dat seama că satul nu este doar pentru ferme și agricultură, ci poți fi și IT-ist, artist, medic, șofer pe microbuzul școlar sau mecanic auto și să locuiești la țară. Acum știu că sunt cel puțin câteva sute de mii de oameni în țara aceasta care s-ar putea muta la țară și nu s-au gândit încă la asta. Dar, când se vor gândi, o vor face.
Întregul context face acum din sat un mediu nu doar firesc de trai, ci mult mai bun decât era în urmă cu zeci de ani, când satul era plin de noroi, cu WC-ul în fundul curții. Acum, la țară ai internet, asfalt, apă caldă, motocoasă, mașină și multe, multe altele. Eu trăiesc mai bine la sat decât am trăit vreodată la oraș.
Tradiții păstrate. Foto: Andy Hertz. Facebook
Nu este un refugiu, ci o alternativă pentru foarte mulți oameni. Nu este locul unde să vii doar pentru relaxare (viața este definită ca materie în mișcare), însă ai parte de mai mult aer curat, spațiu, natură, liniște și, dacă vrei, hrană curată.
Când v-ați dat seama că pagina online a devenit o comunitate?
Mi-am dat seama că, de fapt, e o mișcare atunci când a început să crească foarte repede și oamenii întrebau, postau. Eram 10, după aceea 20, după aceea 50, după aceea 300, după aceea 2.000 și tot așa. Când oamenii postau, întrebau și se ajutau, iar noi am ajuns să mergem la clacă la cineva, cumva vă dați seama că deja ne știam unii pe alții pe nume, deși eram câteva mii, pentru că oamenii se ajutau prin răspunsuri.
Andy Hertz și proiectul său. Foto: Andy Hertz. Facebook
Unii întrebau cum să curețe fântâna, cum să curețe hornul, iar ceilalți îi ajutau. Pe urmă se chemau: hai la mine, hai dincolo. Au început și să colaboreze cumva și, bineînțeles, nu îi poți verifica pe toți. Dar am făcut și grupul „Mutat la Țară Dating”, unde sunt câteva mii, vreo 6.000 de oameni singuri care postează că își caută pe cineva.
Ce îi unește pe oamenii care aleg viața la sat?
Aici e foarte greu să răspund, pentru că sunt atât de diferiți și atât de diverși, încât pot să spun simplu că îi unește viața mai curată, mai liniștită și mai firească. Însă sunt foarte diverși. Pot să vă dau exemplul unor prieteni: unii sunt medici, fac gărzi în oraș, dar locuiesc într-un sat de pe deal și fac naveta.
Imagine din timpul unei festival. Foto: Andy Hertz. Facebook
Altul, revenit din Spania, lucrează în IT și locuiește tot la țară, în județul Hunedoara, într-un sat destul de departe de oraș, și își duce zilnic fata la școală, la Deva. Alții lucrează de acasă, alții fac turism, alții se ocupă de grădinărit. Uite cum e Anca Ursu. Nu știu dacă au luat fonduri europene, dar au niște solarii foarte mari și trăiesc din asta. Vând de la răsaduri și semințe până la legume, iar apoi borcane, murături și dulcețuri.
Care sunt cele mai mari iluzii și dificultăți ale celor care vor să se mute la țară?
Păi, ale tuturor nu știu, dar sunt câțiva visători care cred că, dacă vin la țară, o să trăiască ca bunica, nu o să mai trebuiască să meargă la lucru, nu o să mai fie prea stresați și o să stea în iarbă. Acestea sunt niște cazuri mai rare. Oamenii, în general, știu că e de lucru, că sunt lucruri de reparat, că sunt costuri și că trebuie să muncești oriunde te duci: și la sat, și la oraș.
Așa că, să știți, când vii la sat, cumva simți ce trebuie să faci și simți că poți să faci. Pentru că nu e ca și cum te duci într-un laborator de fizică nucleară și trebuie să faci acolo materie neagră sau antimaterie. Vii la țară, unde trebuie să cosești iarba, unde trebuie să plantezi o roșie, dacă vrei să mănânci o roșie curată, unde trebuie să dai mâncare unui câine și să mai repari câte ceva la casă. Și, cu cât vrei mai mult, cu atât poți să faci mai mult.
Nici eu nu am știut, până să locuiesc la sat, cum se pune gresia sau cum se montează un robinet ori o baterie de apă, pentru că nu mai făcusem asta niciodată, sincer, până să vin la sat.
Viața la țară. Foto: Andy Hertz. Facebook
Viața în satele uitate din Munții Zarandului. „Întreg ținutul era cutreierat de cete de haiduci”
Am făcut câteva băi la mine și nu mai făcusem niciodată băi înainte de asta. Nici nu lucrasem vreodată la ceva asemănător: să montez o centrală, calorifere, toalete sau robinete. Așa că învățăm. Ține de om cât este de deschis spre nou, ca să trăim oriunde mergem în lume și să ne descurcăm acolo unde suntem. Dificultăți sunt peste tot, oriunde te duci.
Sigur, unii cred că vor trăi ca bunicii noștri, dar își dau seama repede că au mai multe nevoi, iar nevoile lor costă. Dintr-o grădină și o vacă de muls nu le poți acoperi. Dar aceștia sunt puțini.
Majoritatea oamenilor sunt maturi și înțeleg că, oriunde te-ai muta (la sat, la oraș sau în altă țară) este de lucru, este nevoie de efort și nu trăim în rai, ci viața este cu bune și cu rele deopotrivă.
Cât de mult contează comunitatea online pentru cei mutați la țară?
Vedeți că fiecare este la un alt nivel. Cineva care vine astăzi către sat găsește comunitatea. Dar să știți că nu toți cei care se mută la țară sunt în comunitatea „Mutat la Țară”. Unii află de noi după ce locuiesc deja la țară de câțiva ani. Sau cunoaștem noi pe cineva care intră în grup, pentru că știe de la noi despre el, iar apoi află de noi.
Produse tradiționale. Foto: Andy Hertz. Facebook
Mediul online contează mult, pentru că acum poți comunica orice cu ceilalți. Îți apare în grădină nu știu ce dăunător, poți să intri și să-i întrebi pe ceilalți cum au procedat. Sigur că acum găsim de toate pe internet.
Toate răspunsurile sunt undeva pe Google, dar altfel este când cineva a mai făcut un lucru, a mai trecut prin asta și ți-l explică. Când, la celălalt capăt al firului, este un om care a mai trecut prin așa ceva.
Cum a apărut ideea festivalului „Mutat la Țară Fest”, pornind de la comunitatea online?
Festivalul are, în 2026, două ediții: prima, în 6–7 iunie, la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, iar următoarea, în 18–19 iulie, la Vinerea, în Alba. Festivalul are o idee simplă: viața la țară poate fi o alegere reală. Mai apropiată de natură și de oameni. Mai apropiată de noi înșine. „Mutat la Țară Fest” prezintă satul ca pe un spațiu viu, cu oameni care construiesc, cultivă, repară, creează și aleg să trăiască altfel.
Festival deidcat vieții la țară. Foto: Andy Hertz. Facebook
Ideea festivalului a apărut pentru că ne doream un eveniment curat, unde să putem să facem lucruri împreună și să realizăm lucruri autentice cu mâinile noastre.
Nu să cânte copiii la o tastatură pe telefon, ci să pună mâna pe un instrument și să cânte la o chitară adevărată. Cam acesta este normalul. Dacă îi cumperi copilului o chitară micuță, de jucărie, ea nu cântă. Efectiv, nu este chitară. Unii părinți cumpără poate o chitară de plastic pentru a satisface nevoia copilului de ceva nou, dar, după două zile, chitara aceea ajunge aruncată. La festivalul nostru găsești lucruri autentice, pe care poți să pui mâna, și poți să lucrezi câte ceva: de la șlefuit și pictură până la cusut și olărit. Mai ales pentru copiii din oraș, care nu văd adesea așa ceva. Bineînțeles că nici la sat nu olărim toată ziua, dar suntem mai legați de lucrurile acestea, vrând-nevrând.
Pentru copiii din oraș, mai ales, asemenea activități sunt foarte apreciate. Ideea a apărut ca o necesitate, pentru că am fost la foarte multe târguri și evenimente din țară unde găseam mai multe chinezării decât produse românești, produse din sate, produse locale sau mâncare tradițională. Adică mi se pare ciudat să mă duc la un eveniment câmpenesc, de exemplu la ziua unei comune, și să mănânc acolo pizza sau nu știu ce preparat italian. Nu că aș fi eu cel mai naționalist, dar cumva mă gândesc că, într-un asemenea târg, trebuie să descoperim produsele din zonă și oamenii din zonă care încă mai fac lucruri cu mâinile lor, dar care sunt tot mai rari.
Ce aduce festivalul în plus față de comunitatea online?
Întâlniri directe, ateliere, schimb de experiență. Exact asta aduce. Este nevoia de a ne cunoaște în realitate, de a ne vedea, de a ne strânge mâinile și de a ne bucura împreună de zile în care satul este, cumva, laitmotivul întâlnirii noastre și al tuturor lucrurilor pe care le facem acolo.
De ce ați extins festivalul în mai multe locuri și ce comunități încercați să aduceți împreună?
L-am extins pentru că oamenilor le este greu, mai ales când au copii, să străbată țara. E foarte greu pentru o familie cu doi copii să vină de la Iași la Timișoara. Și atunci ne-am dorit să ajungem în mai multe locuri. Doar că este foarte greu să facem asta dintr-odată. Sperăm ca, în viitor, să avem mai multe ediții pe an. O să vedem cum vom putea. La anul sperăm să facem măcar trei.
Ce găsesc oamenii la un astfel de eveniment?
Spre exemplu, la ediția „Mutat la Țară Fest”, care va avea loc la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, vom avea un producător din zona Clujului, cu niște țesături foarte frumoase, dar și mulți alți meșteri care vor face ateliere. Ei vor aduce cu ei priceperea și răbdarea de a ne arăta frumusețea lucrurilor simple, semințe românești, obiecte artizanale, produse locale și mâncare „ca la bunici”, gusturi care ne aduc aminte de copilărie.
Imaginea 1/12:
Imagini de la festival Sursa Andy Hertz Facebook, pagina personală 3 jpg
Vom avea zeci de ateliere. Vom avea animăluțe, vom avea chiar și câini pentru adopție. Vom avea măgăruși, ponei, oi, rățuște și găini, ca să le vadă lumea, într-o expoziție. Vom avea borcane cu zacuscă și alte produse tradiționale. Vom face zacuscă acolo, pe loc. Cine vrea poate să ajute. Vor fi ateliere de macrame, de făcut săpun și de lemnărit.
O să fie și ziduri de lemn pentru tencuit cu lut. Vom avea un cerc de la Caminota, cu arhitecți și meșteri, specialiști care vor veni să discute, iar oricine poate să-i întrebe despre renovarea corectă a caselor și despre restaurarea lor într-un mod sănătos. Și multe altele: muzică live, mâncare, de la ciorbe și tocănițe până la sarmale, gulașuri și tot felul de plăcinte tradiționale pe care le poți găsi la sat, în general.
Programul artistic va fi susținut de Trei Parale, Ada Milea, Marta, Ana și Beck, artiști care aduc povești, umor, rădăcini și muzică menită să încânte. Vor fi cântece care îi adună pe oameni și dau festivalului ritmul său natural. Oricine simte că își dorește să se apropie de natură, de viața la țară, de lucrurile făcute mai în tihnă, chiar și numai pentru două zile, este așteptat cu drag.
