Noua minge oficială Trionda, utilizată la Cupa Mondială 2026, a fost supusă unor teste riguroase în tuneluri aerodinamice și analizată prin scanări cu laser de către o echipă internațională de oameni de știință. Cercetătorii au încercat să determine dacă modificările de design structural vor influența dinamica zborului pe terenul de joc în timpul turneului final, transmite Mediafax.
Meciul de deschidere dintre Mexic și Africa de Sud a marcat prima utilizare oficială a balonului Trionda într-o competiție de acest nivel. Evoluția mingii a fost monitorizată atent de experți din Statele Unite, Coreea de Sud și Japonia, care au studiat proprietățile fizice ale obiectului de joc timp de câteva luni înainte de debutul turneului, potrivit publicației Science Focus.
John Eric Goff, profesor de fizică la Universitatea Puget Sound din statul Washington, a declarat că modificările aduse modelului Trionda sunt extrem de subtile. Scopul principal al designerilor a fost ca noul format să nu modifice percepția sau reacțiile jucătorilor pe teren, în ciuda schimbărilor vizuale evidente. Echipa coordonată de Goff a examinat performanțele aerodinamice ale baloanelor folosite la ultimele patru ediții ale Cupei Mondiale, constatând că majoritatea s-au comportat predictibil, cu o singură excepție majoră.
Lecția Jabulani și noua tehnologie aerodinamică
Modelul Jabulani, utilizat la ediția din 2010 din Africa de Sud, a rămas în istoria fotbalului din cauza traiectoriilor sale imprevizibile. Goff a explicat că suprafața acelei mingi era mult prea netedă, ceea ce determina decelerări bruște și devieri haotice în aer. Problema principală a fost cauzată de structura formată din doar opt panouri, numărul redus de cusături generând un flux de aer asimetric în momentele în care mingea se deplasa fără o mișcare de rotație suficientă.
Deși noua minge Trionda are o configurație și mai radicală, fiind compusă din doar patru panouri, inginerii au reușit să evite erorile din trecut. Prin intermediul scanărilor cu laser, cercetătorii au descoperit că modelul actual folosește cusături considerabil mai lungi, mai adânci și mai late comparativ cu cele ale modelului din 2010.
Aceste elemente de legătură, combinate cu o serie de caneluri și o microtextură aplicată pe suprafața materialului, au rolul de a stabiliza turbulențele din jurul balonului, asigurând o simetrie optimă și o traiectorie mult mai stabilă în aer.
Cu toate acestea, testele efectuate în tunelul aerodinamic au scos la iveală și un efect secundar specific la viteze mari. Profesorul Goff a subliniat că rugozitatea accentuată a suprafeței va genera o rezistență la înaintare mai mare în momentul șuturilor puternice. Ca urmare, loviturile de colț și fazele fixe executate pe distanțe lungi, în special cele fără efect, ar putea avea o rază de acțiune ușor redusă față de turneele precedente.
