După prăbușirea regimului comunist din 1989, tinerii români au preluat inițiativa în sectorul telecomunicațiilor și au construit rețele improvizate la nivel de cartier, ceea ce a pus bazele economiei digitale moderne a țării, potrivit „The Documentary Podcast” de la BBC.
În perioada comunistă, mass-media de stat era strict controlată și oferea doar două ore de programe zilnic. Revoluția din 1989 a generat o nevoie urgentă de informație și de conectare cu exteriorul. Odată cu accesibilizarea calculatoarelor personale în anii ’90, tinerii au început să își conecteze echipamentele prin cabluri de rețea locală pentru a juca jocuri și pentru a partaja fișiere între blocurile din București.
Abonamentele comerciale aveau costuri ridicate, ajungând la 200–300 de dolari pe lună într-o perioadă marcată de o inflație puternică. Pentru a depăși acest obstacol, adolescenții pasionați de tehnologie și-au unit resursele și au achiziționat conexiuni individuale pe care le-au distribuit ulterior în întregi blocuri de locuințe prin infrastructuri improvizate.
Tinerii au tras cabluri între clădiri de 10 etaje și au apelat adesea la metode improvizate pentru a traversa străzile.
Roxana Ardeleanu, una dintre primele persoane care au construit astfel de rețele, își amintește că foloseau un cartof prin care treceau cablul, pe care îl aruncau apoi spre a doua clădire în speranța că va ajunge la țintă.
Lupta cu autoritățile și modernizarea infrastructurii
Aceste operațiuni conduse de tineri s-au extins rapid, au funcționat într-o zonă gri din punct de vedere al reglementărilor și au rămas fără o supraveghere oficială. Inițiatorii rețelelor intrau frecvent în conflict cu administratorii de clădiri care refuzau găurirea pereților, situație care îi determina pe organizatori să întindă cablurile direct de la o fereastră la alta.
Până în anul 2006, în București funcționau aproximativ 1.400 de rețele de cartier independente. Pe măsură ce concurența s-a intensificat, operatorii au modernizat sistemele prin trecerea de la cablurile de cupru la fibra optică.
Această tranziție a oferit gospodăriilor din România acces la viteze de internet superioare celor din majoritatea țărilor din Europa de Vest, la prețuri lunare reduse.
Înainte de aderarea țării la Uniunea Europeană în 2007, autoritățile municipale au început demersurile pentru introducerea în subteran a rețelei haotice de cabluri aeriene. Costurile generate de noile reglementări și consolidarea pieței au determinat majoritatea operatorilor independenți să își vândă afacerile către marile companii de telecomunicații, care dețin în prezent aproximativ 98% din piață.
Deși astăzi au mai rămas mai puțin de 300 de furnizori mici, mișcarea populară din acea perioadă a transformat România într-un hub tehnologic european important.
Te-ar putea interesa și: Raport: România, campioană la internet de mare viteză, dar codașă în UE la educație digitală și siguranța online a copiilor
