Vreme de mai bine de un deceniu, Samsung a susținut cu o încăpățânare de neclintit că OLED-ul… este o idee proastă. Iar aceasta nu era doar o opinie, ci o veritabilă doctrină, repetată la fiecare în conferință de presă și insinuată în toate comparațiile pe care le făceau. Tehnologia Samsung QLED reprezenta viitorul, iar OLED-ul nu era decât o modă trecătoare ce avea să fie dată uitării mai devreme sau mai târziu. Apoi, în noiembrie 2021, Samsung Display, divizia de producție a conglomeratului a început să fabrice ecrane QD-OLED. În ianuarie 2022 au apărut și primele televizoare dotate cu această tehnologie de ecran, iar în luna iunie a aceluiași an, Samsung Display a anunțat încetarea definitivă a producției de ecrane… LCD!
Patru ani mai târziu, în anul curent 2026, noua gamă de TV-uri Samsung cuprinde patru serii OLED, trei serii MicroRGB, două serii Neo QLED 4K, o serie 8K, două linii de TV-uri din seria The Frame și The Frame Pro, și în final o linie Mini-LED ultra-ieftină. Este o ofertă vastă, ambițioasă și cum voi argumenta în cele ce urmează, pe alocuri disperată. Disperată pentru că în timp ce Samsung îți explică cum e treaba cu MicroRGB-ul, TCL și Hisense îi mănâncă piața de la mijloc, iar LG, cu OLED-urile sale îmbunătățite pe tehnologie Tandem, îi atacă high-end-ul.
Samsung încă este numărul unu mondial pe televizoare, poziție pe care o deține de 20 de ani, dar în noiembrie anul trecut, TCL a ajuns la doar UN singur punct procentual diferență și le sufla în ceafă. Iar asta explică multe dintre deciziile ciudate din gama 2026 a celor de la Samsung. Dar astea sunt considerații strategice, și vom reveni la ele după ce vom trece rapid prin toate modelele proaspăt lansate.
Am fost zilele trecute la Frankfurt în Germany să le văd cu ochii mei pe toate, am trecut și printr-o grevă Lufthansa, nici Germania nu mai e ce era odată, iar la întoarcere a trebuit să zbor până la Istanbul, trecând pe deasupra Bucureștiului, ca să am de unde mă întoarce. Dar asta-i mai puțin important, haideți să vedem cum sunt TV-urile, adică motivul pentru care am bătut atât drum.
Să începem zic cu vedeta, pentru că vedeta este și sursa majorității ambiguităților de marketing din acest an.
MicroRGB este tehnologia pe care Samsung o pune în vârful piramidei sale LCD, undeva peste Neo QLED și cel puțin pe picior de egalitate OLED, sau mai bine zis lateral față de OLED, într-un spațiu conceptual pe care marketing-ul îl numește „ultra-premium”, și pe care inginerii îl numesc în mod realist „tot un backlight, dar mai bun”. Iată ce este și cum funcționează: în loc ca un televizorul ala LCD să aibă o retro-iluminare albastra sau alba, care apoi să treacă printr-un filtru de culoare și printr-un strat de Quantum Dots pentru a produce culorile finale, MicroRGB înlocuiește acel backlight cu LED-uri individuale roșii, verzi și albastre, fiecare mai mici de 100 de micrometri, controlate independent. Filtrul de culoare dispare, deci nu mai exista o strangulare optică și ai sursa de lumină deja colorată după nevoi. Rezultatul, certificat VDE, este o acoperire de 100% a gammut-ului BT.2020, standardul extins de culoare care până acum a fost o promisiune a OLED-urilor și Mini-LED-urilor de top.
Atenție însă, deși MicroRGB este clar mai bun decât orice Mini-LED, NU este Micro-LED-ul pe care îl așteptam de ani de zile. Tehnologia Micro-LED este auto-emisiva, la fel ca OLED-ul, adică fiecare pixel își generează propria lumină, fără backlight, în timp ce MicroRGB Samsung rămâne tot o tehnologie LCD, cu cristale lichide, și tocmai de aceea, încă păstrează destule dintre neajunsurile LCD-urilor. Este intr-adevăr un backlight foarte deștept, dar la finalul zilei este aceeași Mărie de tehnologie care nu s-a schimbat în mod fundamental de trei decenii încoace. Asta nu înseamnă că MicroRGB nu este impresionant. Este! Anul trecut când au anunțat-o, Samsung au scos un singur model, MR95F de 115 inch la aproape 30.000 de euro, ca să testeze apele. Dar în 2026, gata cu preturile pentru early adopters și cumpărători înstăriți, iar gama se extinde agresiv cu trei serii.
Și începem cu R95H, modelul flagship, disponibil la 65, 75, 85 și un spectaculos 130 de inch, varianta care la CES 2026 a fost anunțata cu design Timeless Frame, adică ecranul este suspendat într-o ramă metalică rectangulară. R95H are și tratament Glare Free, suportă cutia aia wireless One Connect, care transmite video, audio și date prin Wi-Fi 7 către televizor ca să-ți poți ascunde toate cablurile într-un dulap, și rulează noul AI Engine Pro, procesorul de top al celor de la Samsung pe 2026.
Imediat sub se găsește R85H, seria mai accesibilă, deși asta este un eufemism, pentru ca începe de la 1.850 de euro pentru 55 de inch, și continua cu 65, 75, 85 și 100 de inch. Este televizorul care înlocuiește fostul flagship Neo QLED QN90F.
Observați subtilitatea: Samsung nu lansează un QN90H, seria QN90 este pur și simplu discontinued, iar R85H îi preia locul în structura de prețuri. Este o mișcare elegantă de rebranding: în loc să admită că Mini-LED-ul de top nu mai poate concura cu ce scot chinezii, Samsung schimbă numele și vinde același segment ca fiind o categorie „nouă” și „superioară”. Și MR95F de 115 inch din 2025 rămâne în ofertă la prețul inițial, pentru acei utilizatori care au spre 30.000 de euro de tocat pe un televizor și locuiesc în case foarte mari, adică de bogați.
Toată gama MicroRGB suportă noul format HDR10+ Advanced, răspunsul Samsung la Dolby Vision 2, pe care, fidel tradiției, Samsung refuză să-l suporte. Ceea ce însemna că dacă ai un Blu-Ray Player 4K cu Dolby Vision, TV-ul tău Samsung îți arăta doar HDR10. Acest război religios între cele două formate se da pe banii reali ai utilizatorilor, pentru că filmele distribuite prin serviciile de streaming gen Netflix, Disney+ sau HBO Max se vad mai corect pe un televizor care suportă Dolby Vision. Samsung însă a decis că licențierea Dolby Vision nu se merita din motive… pe care nu le dezvăluie public. Bine, argumentul lor este ca HDR10+ este „la fel de bun”. Dar noi putem specula adevăratele motive, și uite, am să încerc măcar să înțeleg care ar putea fi acestea. Unul ar putea fi… banii, pe principiul always follow the money.
Dolby Vision este un format proprietar al Dolby Laboratories, și fiecare televizor care pe care se implementează acest standard, vine la pachet și cu o taxă de licențiere de aproximativ 2-3 dolari. La un volum de peste 40 de milioane de televizoare pe an, Samsung ar trebui să plătească în jur de 80-120 de milioane de dolari anual unui concurent indirect. HDR10+, pe care Samsung l-a dezvoltat impună cu Amazon și 20th Century Fox în 2017, este complet gratuit.
Apoi avem independența strategică. Samsung încearcă să controleze tot lanțul de aprovizionare, de la panouri fabricate în propria lor entitate Samsung Display, și până la procesoare, sistem de operare, iată, Tizen, nu Google TV, asistent vocal, Bixby, ecosistem smart home, SmartThings, iar acum și format audio propriu numit Eclipsa, dezvoltat împreună cu Google ca rival pentru Dolby Atmos. Acceptarea Dolby Vision ar însemna să lase o companie externă în lanțul asta critic.
Conceptul „not invented here” ridicat la rang de strategie. Samsung nu a refuzat pur și simplu Dolby Vision, ci a creat un standard concurent tocmai pentru a-l submina.
HDR10+ Advanced, lansat anul asta, este poziționat în mod explicit ca rival pentru Dolby Vision 2. Este o campanie care s-a întins pe 10 ani de a construi un ecosistem alternativ.
Argumentul tehnic, dar care e mai mult un paravan. Da, cele două formate sunt similare pe hârtie, ambele folosesc metadate dinamice. Dar Dolby Vision are adopție mult mai largă în industrie: aproape toate titlurile premium de pe Netflix, Disney+, Apple TV+ și sau Blu-Ray-uri suportă Dolby Vision, HDR10+ e mult urmă. Deci în practică, pentru consumatorul obișnuit, Dolby Vision este superior prin simplul fapt că este mult mai răspândit. Și ultimul argument este că povestea asta cu HDR și HDR+… încă tine.
Majoritatea cumpărătorilor habar n-au ce este Dolby Vision sau pur și simplu nu le pasă, iar Samsung este lider mondial la vânzări de TV-uri de 20 de ani. Calculul lor este că pierderile din segmentul de entuziaști sunt mai mici decât taxele de licențiere economisite. Dar LG, TCL, Hisense, oferă Dolby Vision full pe TV-urile lor, chiar și pe alea ieftine, deci Samsung rămâne tot mai izolat. În concluzie, Samsung refuză cu obstinație Dolby Vision pentru că îi costa bani mulți anual, i-ar face dependenți de un competitor indirect și ar contrazice o investiție de un deceniu într-un standard propriu. Și în aceasta lumina, argumentele lor tehnice par doar o justificare a unei decizii pur comerciale și strategice. Dar așa cum au cedat în cele din urmă la OLED după zece ani de negare, ne arată ca orice dogmatism are un termen de expirare. Și ca de obicei, or să vina să ne spună, așa cum fac acum și cu OLED-urile, ca de fapt nu a fost niciodată altfel, este doar în mintea noastră.
Dar să lăsăm din nou de-o parte discuțiile despre strategii și grande planuri, și să revenim la meandrele concretului, adică gama de televizoare pe 2026. În vârful lanțului trofic se afla S95H și S99H, adică modelele OLED.
Flagship-ul Samsung din 2026, vândut în Statele Unite ca S95H și în Europa ca S99H, din motive pe care doar departamentul lor de marketing le înțelege, și care apropo, din cate mi-au zic în Romania se va găsi și ca S95H, deci ca în State, este cea mai interesantă lansare OLED a lor de la OLED încoace, adică din 2022 când au lansat S95B. S95H nu pentru că schimbă jocul, dar schimbă discursul. Samsung l-a numit FloatLayer: are o ramă metalică groasă care înconjoară panoul și îl proiectează cu un centimetru în afara carcasei, ca pe un tablou.
Ani de zile industria s-a chinuit să facă televizoarele invizibile, cu rame cât mai subțiri, linii cât mai curate, până la dispariția completă a oricărui detaliu care ar aminti de hardware. Samsung S95H merge în direcția opusă: îți pune rama în față, îți arată că este un obiect, ba chiar îți spune să te uiți la el și când e stins.
Pentru prima dată pe un OLED Samsung există și acces la Art Store, o galerie virtuala cu peste 5.000 de opere de artă, o caracteristică pe care Samsung a inventat-o pentru The Frame, televizorul lor tablou care s-a dovedit neașteptat de profitabil. Este o strategie evidentă de hibridizare: dacă succesul The Frame s-a bazat pe transformarea televizorului în mobilier, de ce să nu faci asta și cu flagship-urile?
Pe parte tehnică, S95/99H este ceea ce trebuie să fie un flagship în 2026. Panou QD-OLED de generație noua la diagonale de 55, 65 și 77 de inch, iar la 83 de inch, probabil din motive de supply chain, S95H se folosește de un panou Tandem WOLED provenit de la LG Display.
Ce ironie istorica: Samsung vinde acum un televizor OLED, și încă flagship și cel mai mare OLED al lor, cu un panou produs chiar de rivalul pe care l-a denigrat ani de zile. Samsung promite o luminozitate maximă de până la 3.000 de niți, cu 35% mai mare decât la predecesorul S95F. Și am văzut pe net măsurători care au atins și 4.500 de niți în modul Standard pe modelul de 65 de inch, ceea ce sugerează că fie preset-ul respectiv de imagine este dopat cu saturație, fie panoul chiar face ce zice Samsung. Ratele de refresh merg până la un impresionant 165 Hz, cu suport NVIDIA G-Sync și AMD FreeSync Premium Pro.
Există patru porturi HDMI 2.1, iar cutia Wireless One Connect este opțională și separată. Asta mi se pare o decizie importantă: în generațiile anterioare, One Connect venea inclusă; acum, dacă vrei setup fără cabluri, plătești în plus.
Există și un nou model de 48 de inch în familia OLED de la Samsung, iar asta este o dimensiune complet nouă și totodată cea mai importantă veste pentru consumatorul obișnuit din toată gama lor pe 2026, fiind cel mai accesibil OLED Samsung ever. Dar și asta vine tot un panou WOLED de la LG, limitat la 120 Hz, fără Glare Free și fără prea multe artificii, dar este totuși un OLED, adică are negrul infinit și contrastul perfect care definesc aceasta tehnologie.
Dar am zis mai înainte ca Samsung au anul asta nu două, ci trei serii OLED. Intre teatrala S95H și pragmatica S85H stă S90H, care pentru prima oară primește și ea tratament Glare Free și un panou îmbunătățit cu 15% mai luminos, la 165 Hz.
Și în final, pe S85H, Samsung a mutat toate dimensiunile pe panouri WOLED tradiționale, păstrând panourile QD-OLED de producție proprie doar pe seriile superioare. Este o decizie care spune mai mult decât pare. Samsung Display, producătorul de panouri, a anunțat deja că își reorientează producția QD-OLED de la TV-uri înspre monitoare, unde marjele sunt mai mari. Deci Samsung Electronics are mai puține panouri la dispoziție, așa că le rezervă pentru produsele mai scumpe.
Iar în final, haideti să vedem ce s-a ales de Neo QLED anul asta, adică tehnologia care până nu demult a fost pilonul central al ofertei coreenilor. Seria asta s-a rupt în 2026 în două bucăți: în partea superioara este QN80H, cu panouri Mini-LED la 144 Hz, procesor NQ4 AI Gen2, disponibil de la 55 la 100 de inch și suport pentru HDR10+ Advanced. Iar mai jos regăsim QN70H, cu panouri 4K la 60 Hz, dar care simulează 120Hz printr-o tehnologie numita Dual Line Gate și urca chiar până la 288 prin dual mode refresh rate, frecvente obținute prin reducerea rezoluției la Full HD, adică fix ceea ce fac și TCL pe multe dintre modelele lor.
Seria QN70H acoperă toate diagonalele între 43 și 85 de inch și este probabil cea mai importantă ofertă gaming casual din gama Samsung, deși trucul cu DLG și Dual Mode Refresh Rate, adică să sacrifici rezoluția pentru a mari frecventa, este genul de compromis pe care brandurile premium nu obișnuiau să-l facă altădată. QN90 nu mai există, pentru R85H îi ia locul. La fel, QN8-8K, adică modelele 8K mai ieftine sunt la fel de dispărute precum dinozaurii și singurul 8K Samsung rămas în 2026 în line-up-ul Samsung este QN990H-ul prezentat la CES, flagship-ul cu HDR10+ Advanced și care se pare ca va veni în doar două diagonale pentru bogați și foarte bogați, de 85 și 98 de inch. Și Samsung pare să fi realizat ceea ce restul industriei a acceptat de mult: 8K pe diagonalele rezonabile NU are un public, iar conținutul 8K continua să fie cvasi-inexistent. Iar în final, în linia inferioară stau seriile Mini-LED M70H și M80H, adică cea ce înainte se numea simplu „QLED” sau „Mini-LED Crystal UHD”, adică niște serie întreagă de TV-uri fără pretenții, pe care le vinzi pentru volum de piață fără să pretinzi că ești inovator.
Dar dacă există o linie Samsung care a depășit toate așteptare în ultimii ani, aia este The Frame. Televizorul-tablou, lansat inițial ca un experiment de design, a devenit între timp, unul dintre cele mai imitate produse din industrie. Hisense are CanvasTV, LG are Gallery TV, TCL are A440 Pro Nxtvision, ba chiar insusi S95H, flagship-ul OLED de la Samsung, împrumută acum rama și Art Store-ul de la The Frame.
Este, fără îndoială cea mai influentă decizie de design pe care Samsung a luat-o în ultima decadă. În 2026, linia se reorganizează: The Frame Standard cu cutie One Connect externă acoperă doar dimensiunile de 43 și 50 de inch; pentru diagonalele mai mari Samsung au renuntat la One Connect și integrează totul în televizor. Iar The Frame Pro, care folosește acum un panou Neo QLED pentru o calitate superioară a imaginii, se extinde până la 85 de inch și primește si un nou model de 55.
Eliminarea cutiei One Connect pentru dimensiunile mai mari este probabil inca un semn al presiunii asupra marjei de profit. One Connect era scump de produs și complica logistica. În același timp, TCL vine cu A440 Pro Nxtvision, care folosește un panou Mini-LED complet, nu edge-lit ca Frame Pro-ul Samsung, și care promite să bată Frame Pro exact la calitatea imaginii. Cu alte cuvinte, Samsung inca domină comercial categoria pe care a inventat-o, dar nu o mai domină tehnologic. Iar aici este punctul in care trebuie să schimbăm registrul discutiei, pentru că nicio gamă de televizoare nu există in mod izolat.
Samsung impinge noua tehnologie MicroRGB in mod extrem de agresiv pentru că Hisense a lansat anul trecut RGB MiniLED și a vândut televizoare de 100 și 116 inch pe tot parcursul lui 2025. Apoi Samsung pune S95H într-o ramă teatrală pentru că LG a lansat Wallpaper W6 și C6H cu noile panouri Primary RGB Tandem 2.0. Apoi Samsung reduce amprenta pe 8K pentru că nimeni nu cumpără asa ceva.
Hai să luăm concurența pe rând. TCL este în 2026 cea mai mare amenințare la adresa Samsung. Au scos anul acesta X11L SQD-Mini LED, pe care vi l-am aratat si noi chiar acum cateva saptamani, un TV care nu folosește RGB Mini-LED, ci quantum dots de 5 nanometri combinate cu un filtru nou. TCL susține 10.000 de niți luminozitate și 20.000 de zone de dimming, cu acoperire 100% BT.2020, aceleași cifre pe care le avansează si Samsung pentru MicroRGB, dar este mai ieftin, mai luminos pe hârtie, și vine cu Dolby Vision 2. TCL argumentează că SQD este superior RGB Mini-LED-ului pentru că e mai subțire și mai ieftin de produs. Este exact genul de argument pe care îl dă un outsider ambițios atunci când vrea să redefinească limbajul industriei.
Dar marea lovitură a celor de la TCL pe 2026 nu este tehnică, ci strategică. Pe 20 ianuarie TCL si Sony au anunțat un parteneriat, pe 31 martie acordurile finale au fost semnate. TCL va deține 51% din noua entitate numită Bravia Inc., care va începe operațiunile intr-un an de acum incolo.
Sony va face ce știe sa facă mai bine, adică procesoare, calibrare, acuratețe, iar TCL vine cu ce are: panouri proprii prin CSOT, scară globală, lanț de aprovizionare integrat. Nu este o achiziție clasică, pentru ca Sony nu iese din afacere, ci un transfer al controlului majoritar. Brand-urile „Sony” și „BRAVIA” rămân, inginerii rămân. Dar deciziile strategice legata panouri, costuri și distribuție vor fi acum la TCL.
Pentru Samsung, asta înseamnă că rivalul care controlează deja lanțul de aprovizionare LCD al industriei, adica CSOT, fabrica Samsung Display din Suzhou cumpărată în 2021 de TCL, acum și fabrica Sony EMCS din Malaezia, va avea în plus si un brand premium de lux la dispoziție. Este o coaliție care, dacă autoritatile de reglementare o aprobă, va fi una dintre cele mai mare reasezari ale industriei TV din istorie.
De cealalta parte, pe OLED, LG tine anul asta prețurile neschimbate desi aduce o generație nouă si superioara de panou. Este exact tipul de disciplină de preț pe care Samsung nu prea o mai practică. Suplimentar, LG a împărțit seria C în două versiuni: C6 standard cu WOLED obișnuit, și C6H cu panou Primary RGB Tandem 2.0, același ca pe G6, la 77 și 83 de inch. Este o fragmentare pe care entuziaștii o apreciază: platesti mai puțin pentru un seria C de 65 de inch, sau mai mult pentru o tehnologie de varf la o diagonală mare.
Bun, iar acum, dupa ce contextualizat putin lucrurile, haideti sa ne intoarcem la Samsung. Dacă vrei un OLED de top, flagship-ul lor S95/99H este fara doar si poate cel mai matur și mai bine gândit TV pe care l-au făcut vreodată.
FloatLayer ar putea o decizie de design controversată, dar e o decizie. Majoritatea TV-urilor flagship sunt invizibile din cauza fricii de a lua o astfel de poziție si din aceasta perspectiva, S95H este mai curajos decât LG G6, care rămâne fidel minimalismului discret.
Apoi dacă vrei un OLED la preț rezonabil, S85H de 48 de inch este fără discutie una dintre cele mai bune oferte de pe piață. Este un OLED la 120 Hz, cu procesor NQ4 AI Gen2 și actualizari de sistem de operare de șapte ani, ca la telefoane. Si e un produs care acum cinci ani nu exista la niciun preț. Dacă vrei MicroRGB, R95H la 65 sau 75 de inch este un produs care care chiar are sens. E o demonstrație tehnologică serioasă, cu avantaje reale față de Mini-LED. Decizia depinde doar de cameră: incapere luminoasă, MicroRGB, cameră mai întunecată sau mixtă, OLED. Iar pentru tot restul, inca exista NeoQLED.
Dar dacă te uiți la gama de TV-uri Samsung pe 2026 ca la un întreg, ceea ce vezi nu mai este doar despre încrederea neclintită acordată unui lider incontestabil. Vezi si un pic de reorganizare defensivă a unui brand care înțelege că o dominație de două decenii nu este perpetuă. TCL îi ajunge din urmă la volume, Hisense îi ataca in zona mid-range cu prețuri agresive, iar LG îi presează la vârf cu OLED-uri îmbunătățite la prețuri neschimbate. Samsung răspunde făcând ceea ce știe cel mai bine: lansează produse multe si creează tehnologii si categorii noi, încearcand sa-si păstreze poziția si marja.
Oferta Samsung TV 2026 nu e rea deloc, ba dimpotrivă, este una dintre cele mai complete game pe care Samsung le-a construit vreodată. Pentru consumator asta este o veste excelentă: concurența coboară prețurile, accelerează inovația și forțează brandurile să-și justifice pozițiile premium. Probabil mulți dintre voi vor cumpăra un TV Samsung în 2026, si alături de voi, mulți alții pe planetă o vor face. Dar parcă alegerea nu mai este la fel de simplă ca altădată si bătălia între producători parcă nu a mai fost atât de strânsă de multă vreme încoace.
