În istoria recentă a umanității au fost înregistrate mai multe erori judiciare grave. Oameni complet nevinovați și-au pierdut viața sau au stat ani de zile după gratii pentru infracțiuni grave pe care nu le-au comis. Trei dintre aceste erori judiciare sunt absolut cutremurătoare.
George Steeney un băiat de 14 ani executat după o eroare judiciară FOTO wikipedia
Într-o societate modernă, sistemul judiciar are o importanță fundamentală. Acesta garantează respectarea și protejarea drepturilor fundamentale, precum și menținerea ordinii sociale. El funcționează ca un arbitru imparțial, esențial pentru funcționarea statului de drept. Monitorizează respectarea legislației și pedepsește încălcările, prevenind anarhia. În plus, asigură dreptatea și protecția egală în fața legii, indiferent de statutul social. Nu în ultimul rând, oferă un cadru legal și pașnic pentru rezolvarea disputelor dintre persoane, companii sau instituții. Pe scurt, sistemul judiciar a fost mereu speranța oamenilor de a li se face dreptate.
Justiția, însă, nu a reușit mereu să facă dreptate. Nici măcar în secolul XX, atunci când statele civilizate beneficiau de sisteme judiciare moderne, asemănătoare cu cele de astăzi. Au fost cazuri de oameni nedreptățiți cumplit chiar de cei care trebuiau să-i protejeze sau să le facă dreptate. Este vorba despre erorile judiciare, acele greșeli grave de procedură sau de evaluare a probelor comise de judecători și procurori. În urma acestor greșeli, destui oameni au ajuns să fie condamnați pe nedrept. Unii dintre ei au fost condamnați la moarte, deși erau nevinovați. Câteva erori judiciare au zguduit efectiv opinia publică în secolul XX și au scandalizat o societate întreagă.
Nedreptatea secolului: un copil plângând, ucis pe scaunul electric
Pe data de 16 iunie 1944, un copil afro-american de numai 14 ani, cântărind doar aproximativ 41 kg, a fost executat pe scaunul electric în Columbia, Carolina de Sud. Purta numele de George Stinney Jr., iar unii martori spun că acesta a fost ucis în timp ce plângea pe scaunul electric. Uciderea lui George Stinney Jr. este considerată una dintre cele mai cumplite erori judiciare din istoria secolului XX. Cum de a ajuns un copil de 14 ani să fie omorât pe un scaun electric și unde a fost eroarea judiciară?
Ei bine, povestea nenorocirii lui George Stinney începe cu trei luni înaintea execuției. George locuia într-un mic oraș muncitoresc, numit Alcolu, South Carolina, Statele Unite. Tatăl său muncea la fabrica de cherestea din localitate, iar familia locuia într-o casă modestă de serviciu, pusă la dispoziție de companie. Cartierul în care locuia familia Stinney era locuit doar de afro-americani, pentru că era încă o perioadă a segregării și rasismului, mai ales în zonele sudice ale Statelor Unite.
De altfel, George învăța la o școală separată, doar pentru afro-americani, și nici nu avea voie să urce în autobuzul albilor. Orașul, în general, era împărțit în zona afro-americanilor și cea a albilor, despărțite printr-o linie de cale ferată. Pe 23 martie 1944, însă, două fete albe, Betty June Binnicker și Mary Emma Thames, de 8 și, respectiv, 10 ani, au fost date dispărute. Inclusiv tatăl lui George a participat la căutarea fetelor. La un moment dat, în zona afro-americană a orașului Alcolu au fost descoperite cadavrele celor două fete dispărute. Conform anchetei, acestea au fost ucise cu brutalitate, având craniul sfărâmat. Ultima dată, cele două fete au fost văzute mergând cu bicicletele în căutare de flori. George Stinney a mărturisit cu seninătate că le-a văzut pe cele două fete și că ele l-au întrebat pe el și pe sora lui unde găsesc un anumit tip de floare, după care au plecat. Așa a ajuns poliția la George Stinney Jr.
George Stineey dus în camer morții FOTO wikipedia
Băiatul a fost imediat arestat, fiindcă a fost ultimul om care le-a văzut pe fete. În ziua imediat următoare, șeriful a anunțat că băiatul de 14 ani a mărturisit că le-a ucis pe fete cu o bucată de fier pe care ulterior ar fi ascuns-o. Dar nimeni nu l-a auzit sau văzut pe George Stinney mărturisind crima. Nici măcar nu a existat vreo declarație scrisă sau măcar consemnată în scris de șerif și semnată (pentru că George era alfabetizat și mergea la școală) de cel acuzat. Doar vorbele șerifului și ale ajutoarelor sale. Mai mult decât atât, copilul afro-american a fost transferat la o închisoare din alt stat, pentru a nu fi linșat de populația albă din Alcolu. Tatăl său a fost concediat, iar familia a fost lăsată fără locuință. Au fost efectiv alungați din stat.
„Nu-mi pot imagina o nedreptate mai mare”
După o lună, George Stinney Jr. a fost judecat într-un proces considerat, ulterior, profund nedrept. Niciun afro-american nu a fost admis în sala de judecată, iar avocatul lui George, desemnat din oficiu, nu a chemat niciun martor în apărare. Deși George avea un alibi. Sora mai mică a lui George a fost toată ziua cu acesta. De altfel, a fost văzut și de alți frați, acasă, pe tot parcursul zilei. Acuzarea a prezentat drept singura probă mărturia șerifului referitoare la presupusa confesiune a lui George. Un juriu format exclusiv din persoane albe a deliberat doar 10 minute înainte de a-l declara vinovat de omor, iar judecătorul l-a condamnat imediat la moarte. În ciuda apelurilor formulate de organizații pentru drepturile afro-americanilor, guvernatorul Olin Johnston a refuzat să intervină.
O româncă a ajuns la închisoare în Spania din cauza unei erori judiciare
George Stinney Jr. a fost executat după numai trei luni de la presupusa faptă. Nu a existat nicio confesiune publică a faptelor. În plus, după cercetări ulterioare, s-a ajuns la concluzia că exista un alt suspect.
Șaptezeci de ani mai târziu, un judecător din Carolina de Sud a organizat o audiere de două zile, în cadrul căreia au depus mărturie trei dintre frații supraviețuitori ai lui George, membri ai echipei de căutare și mai mulți experți. „Nu-mi pot imagina o nedreptate mai mare decât încălcarea drepturilor constituționale ale unei persoane, încălcare care, în acest caz, mi-a fost dovedită”, preciza judecătoarea Carmen Tevis Mullen în 2014. Instanța a anulat condamnarea, constatând că George Stinney fusese lipsit în mod fundamental de dreptul la un proces echitabil.
Una dintre cele mai tragice și tulburătoare erori judiciare ale secolului
De-a lungul anilor au existat, fără îndoială, numeroase erori judiciare în sistemul de justiție. Însă puține au fost la fel de tragice și tulburătoare precum condamnarea galezului Timothy Evans, executat în martie 1950 pentru o crimă pe care nu a comis-o. Procesul și condamnarea lui Evans seamănă întrucâtva cu cele ale lui George Stinney, în sensul că Evans ar fi fost un individ desconsiderat de polițiști și de sistemul judiciar din cauza faptului că era sărac și avea o capacitate intelectuală redusă.
Povestea sa dramatică începe pe 30 noiembrie 1949, atunci când Timothy Evans s-a prezentat la secția de poliție din Merthyr Tydfil (un orășel din Țara Galilor) și a declarat că vecinul său, John Christie, acceptase să o ajute pe soția sa, Beryl, să avorteze. Beryl murise, însă, în timpul procedurii. De asemenea, Evans le-a spus polițiștilor că fiica lor, Geraldine, de numai doi ani și jumătate, fusese încredințată unei persoane pentru îngrijire, însă Christie refuza să-i spună unde se afla și nu îi permitea să o vadă.
Trebuie să precizăm faptul că Timothy Evans era născut în Merthyr Tydfil, dar locuia, de fapt, în Londra, pe la 10 Rillington Place, în apropiere de Ladbroke Grove, într-un bloc cu multe apartamente, în general date spre închiriere. Era un loc unde trăiau, în general, persoane nevoiașe. Nu se știe de ce Evans a preferat să meargă tocmai la secția de poliție din orașul său natal pentru a raporta un deces bizar din Londra. Poate și fiindcă Evans a avut o copilărie dificilă. A trăit într-o familie monoparentală, s-a dezvoltat mai lent decât alți copii și suferea de o leziune tuberculoasă la piciorul drept, care îl împiedica să facă munci grele. De altfel, a lipsit mult de la școală și, la finalizarea cursurilor, era aproape analfabet și abia putea să citească sau să-și scrie numele.
A reușit însă să învețe o meserie. Era zugrav și decorator. S-a căsătorit în 1947 cu Beryl Thorley. În câteva luni, aceasta a rămas însărcinată, iar la 10 octombrie 1948 s-a născut fiica lor, Geraldine Evans. La scurt timp după căsătorie, tinerii s-au mutat într-un apartament situat la ultimul etaj al imobilului de la 10 Rillington Place, în apropiere de Ladbroke Grove, la Londra. La parter locuiau John Christie și soția sa, Ethel.
Timothy Evans FOTO wikipedia
În 1949, Beryl a rămas însărcinată pentru a doua oară. Dar cuplul era atât de împovărat de sărăcie, încât a decis să recurgă la un avort. Așa au ajuns la John Christie. Avortul era ilegal în Anglia acelor vremuri, iar procedura a avut loc în secret, în apartamentul lui John Christie. Evans se pare că nu a participat. Cert este că, inițial, Timothy Evans a dat o declarație mincinoasă. A spus polițiștilor că el i-a dat soției o substanță pentru a provoca avortul și că aceasta a murit. Totul pentru a-l proteja pe vecinul său, dat fiind că acesta risca pușcăria, avortul fiind ilegal. Ulterior, a spus că și-a trimis soția la Christie pentru a face avortul.
În urma unei percheziții la 10 Rillington Place, polițiștii au descoperit trupul lui Beryl învelit într-o pânză, ascuns în spălătoria din curtea casei. Lângă ea se afla și trupul fiicei lor, Geraldine. Ambele fuseseră strangulate. Evans a fost arestat.
„Cazul Evans a zdruncinat încrederea publicului în pedeapsa cu moartea”
Ulterior s-a descoperit că mare parte din mărturia lui Evans, prin care își recunoștea crima, a fost dictată de anchetatori și, practic, nu existau dovezi criminalistice care să-l acuze pe Evans. Mai mult decât atât, la proces, Timothy Evans a declarat de mai multe ori că este nevinovat și că cel care i-a ucis soția a fost John Christie, vecinul său. Era însă un om cu posibilități intelectuale reduse și, pe deasupra, cu o situație materială precară. Nu a fost luat în seamă.
Procesul a început la 11 ianuarie 1950. Evans a fost judecat pentru uciderea fetiței sale, Geraldine. Procesul a durat doar trei zile. Evans a fost condamnat la moarte prin spânzurare după o deliberare de numai 40 de minute. Timothy Evans a fost spânzurat la 9 martie 1950. „Dacă a existat vreodată un om spânzurat pentru o crimă pe care nu a comis-o, acela a fost Timothy Evans”, preciza și Ludovic Kennedy în tulburătoarea sa carte, 10 Rillington Place.
Culmea, trei ani mai târziu, poliția britanică descoperea la 10 Rillington Place mai multe cadavre de femei. Cel puțin șase dintre trupuri erau ascunse sub podele și în spălătorie. Toate erau victimele lui Christie. John Christie și-a mărturisit crimele, inclusiv uciderea lui Beryl și Geraldine. Timothy Evans era nevinovat și a fost omorât degeaba. În octombrie 1966, Timothy Evans a primit o grațiere regală postumă.
Cazul lui Timothy Evans a fost unul dintre cele care au contribuit, în timp, la abolirea pedepsei cu moartea în Marea Britanie. „Cazul Evans a zdruncinat încrederea publicului în pedeapsa cu moartea”, preciza același Ludovic Kennedy.
