Legea decarbonizării este unul dintre cele mai importante acte
normative adoptate în ultimii ani în domeniul energiei. Deși este
invocată frecvent în dezbaterile despre producția de
electricitate, investițiile în energie regenerabilă sau relația
României cu Uniunea Europeană, puțini români știu ce prevede,
concret, această lege și de ce are un impact atât de mare asupra
economiei și securității energetice a țării.
Legea decarbonizării are un impact atât de mare asupra economiei și securității energetice a țării
Legea stabilește calendarul prin care România renunță
treptat la producerea energiei electrice din cărbune și înlocuiește
această capacitate cu surse mai puțin poluante. Miza este dublă:
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și modernizarea
sistemului energetic național.
De ce a fost adoptată legea
România, la fel ca toate statele membre ale Uniunii Europene,
și-a asumat obiectivul de a reduce emisiile de carbon și de a
contribui la atingerea neutralității climatice până în 2050.
Pentru atingerea acestor obiective, statele europene trebuie să
reducă treptat utilizarea combustibililor fosili, în special a
cărbunelui, care este cea mai poluantă sursă de producere a
energiei electrice.
Legea decarbonizării transpune aceste angajamente în legislația
națională și stabilește etapele prin care centralele pe lignit și
huilă vor fi retrase din exploatare, iar minele de cărbune vor fi
închise treptat.
Adoptarea legii a reprezentat, totodată, una dintre reformele
asumate de România în cadrul Planului Național de Redresare și
Reziliență (PNRR), fiind legată de accesarea unor fonduri europene
importante.
Ce înseamnă, concret, decarbonizarea
Decarbonizarea nu înseamnă că România renunță la producerea
energiei, ci că încearcă să o producă folosind tehnologii cu
emisii mai reduse de dioxid de carbon.
În locul centralelor pe cărbune, strategia energetică prevede
dezvoltarea unor noi capacități de producție bazate pe:
- energie solară;
- energie eoliană;
- gaze naturale, considerate o soluție de tranziție;
- energie nucleară;
- sisteme de stocare cu baterii și alte tehnologii care pot
echilibra rețeaua.
În paralel, sunt necesare investiții în modernizarea rețelelor
electrice, astfel încât acestea să poată integra un număr tot
mai mare de producători din surse regenerabile.
De ce cărbunele este în centrul acestei reforme
Timp de zeci de ani, cărbunele a fost unul dintre pilonii
sistemului energetic românesc. Complexul Energetic Oltenia și
exploatările miniere din Valea Jiului au asigurat o parte importantă
din producția națională de energie electrică și au susținut
economia unor regiuni întregi.
Problema este că producerea energiei din cărbune generează
cantități mari de dioxid de carbon și implică costuri tot mai
ridicate din cauza certificatelor europene de emisii. Aceste
certificate trebuie cumpărate de producătorii care emit CO₂, iar
prețul lor a crescut semnificativ în ultimii ani.
În consecință, energia produsă din cărbune devine din ce în
ce mai scumpă, iar multe centrale au nevoie de investiții
consistente pentru a respecta normele de mediu.
Ce beneficii poate aduce legea
Susținătorii decarbonizării spun că această tranziție este
necesară atât pentru protejarea mediului, cât și pentru
modernizarea economiei.
Printre principalele beneficii se numără reducerea emisiilor de
gaze cu efect de seră și îmbunătățirea calității aerului, în
special în zonele unde funcționează mari centrale pe cărbune.
În același timp, tranziția energetică atrage investiții
importante în proiecte de energie regenerabilă, infrastructură
electrică și tehnologii de stocare.
În ultimii ani, România a cunoscut o dezvoltare accelerată a
proiectelor fotovoltaice și eoliene, iar investitorii au anunțat
proiecte de miliarde de euro în acest sector.
Pe termen lung, autoritățile estimează că un sistem energetic
mai diversificat și bazat pe surse regenerabile poate reduce
dependența de combustibilii fosili și poate crește independența
energetică a țării.
Ce pot face românii în cazul unui blackout energetic și ce ar trebui să conțină Kit-ul de urgență
De ce este legea controversată
În ciuda avantajelor, legea decarbonizării este una dintre cele
mai dezbătute reforme din sectorul energetic.
Una dintre principalele critici este că România riscă să
închidă prea repede capacitățile pe cărbune înainte ca noile
centrale și proiecte regenerabile să fie suficiente pentru a
acoperi consumul național.
Spre deosebire de centralele clasice, energia solară și cea
eoliană depind de condițiile meteorologice. Atunci când nu bate
vântul sau cerul este acoperit, producția poate scădea
semnificativ, ceea ce face necesare capacități de rezervă și
sisteme de stocare performante.
Specialiștii avertizează că ritmul închiderii centralelor
trebuie sincronizat cu punerea în funcțiune a noilor investiții,
astfel încât România să nu ajungă în situația de a importa
cantități mari de energie electrică.
Impactul asupra regiunilor miniere
Legea are și un impact social important.
În județele Gorj, Hunedoara și în alte zone unde mineritul și
producția de energie pe bază de cărbune au reprezentat
principalele activități economice, mii de locuri de muncă depind
direct sau indirect de acest sector.
De aceea, procesul de decarbonizare este însoțit de programe de
reconversie profesională și de investiții finanțate inclusiv prin
Fondul pentru o Tranziție Justă al Uniunii Europene.
Scopul este ca regiunile afectate să atragă noi investiții și
să creeze locuri de muncă în alte domenii, reducând impactul
economic al închiderii minelor și centralelor.
Ce înseamnă pentru consumatori
Pentru populație, efectele legii nu se traduc printr-o obligație
directă, însă influențează evoluția pieței energiei.
Pe măsură ce investițiile în energie regenerabilă cresc, apar
tot mai multe proiecte fotovoltaice, eoliene și sisteme de stocare,
iar interesul pentru instalarea panourilor fotovoltaice la nivelul
gospodăriilor continuă să se extindă.
În același timp, modernizarea rețelelor electrice și
dezvoltarea unor noi capacități de producție sunt considerate
esențiale pentru menținerea unui sistem energetic stabil și pentru
limitarea fluctuațiilor de preț pe termen lung.
O reformă care va influența economia pentru
decenii
Legea decarbonizării este mai mult decât un act normativ privind
energia. Ea stabilește direcția în care se va dezvolta sistemul
energetic românesc în următoarele decenii și influențează
investiții de miliarde de euro, piața muncii, dezvoltarea
industriei și relația României cu Uniunea Europeană.
Succesul acestei tranziții va depinde de capacitatea
autorităților și a companiilor de a construi rapid noi capacități
de producție, de a moderniza infrastructura energetică și de a
găsi un echilibru între obiectivele de mediu și nevoia unei
alimentări sigure cu energie.
În cele din urmă, miza nu este doar renunțarea la cărbune, ci
construirea unui sistem energetic capabil să răspundă cererii tot
mai mari de electricitate, să reducă emisiile și să ofere
României o mai mare independență energetică într-un context
european și internațional aflat într-o continuă schimbare.
Camera Deputaților a adoptat miercuri, 5 august, legea decarbonizării sectorului energetic. Proiectul a fost aprobat cu 180 de voturi „pentru”, nouă „împotrivă” și 27 de abțineri, în timp ce 80 de deputați nu și-au exprimat votul.
Ministrul interimar al Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Dragoş Pîslaru, a afirmat miercuri, 5 august, că amendamentele adoptate în Senat la legislaţia privind decarbonizarea pot determina Comisia Europeană să considere că România a revenit asupra unei reforme deja îndeplinite prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), ceea ce ar putea conduce la redeschiderea Cererii de plată nr. 2 şi la blocarea depunerii următoarelor cereri de plată.
„Comisia Europeană, după o modificare din decembrie, a spus că există riscul acesta de reversibilitate, aşa se numeşte, când întorci o reformă. Deci noi am făcut o reformă, am încasat banii în 2022, când am adoptat calendarul, iar acum, practic, prin acest amendament, încălcăm calendarul respectiv. Asta înseamnă, pe de o parte, că se redeschide Cererea de plată nr. 2, adică ni se iau înapoi banii care ne-au fost daţi”, a explicat Pîslaru.
