Chiar
că e ceva care depășește nivelul unei știri de scandal.
Jens
Spahn, personajul în centrul scandalului care ar putea să fie înscris la loc de
frunte în manualele de guvernanță politică, homosexual conservator cu
perspective până acum care îi deschideau calea spre funcția de Cancelar, fost
ministru al sănătății a anunțat că demisionează din toate funcțiile sale în
urma scandalului de mari proporții declanșat de nașterea fiului său născut de o
mamă purtătoare în SUA.
Foto: Spahn (dreapta) împreună cu soțul său Daniel Funke
În
mesajul transmis Cancelarului Merz, scrie că : „în aceste ultime zile, am
înțeles că fericirea mea personală care constă în a fonda o familie alături de
soțul meu și să devin părinte, este ceva incompatibil cu funcția mea politică”.
La nivel legal, nimic nu interzice nici menajul homosexual. Dar, în
Germania, există o interdicție ca cineva să apeleze la procedeul „mamei purtătoare”,
iar unul dintre partizanii liniei politice de susținere ferventă a acestei
interdicții (inclusiv prin poziția partidului adoptată în februarie acest an)
au fost tocmai cei din CDU pe care, până acum, îi reprezenta Spahn în Bundestag.
În
rezoluția din luna februarie, cei din CDU spuneau în mod clar că „în lumina
problemelor etice, legale și practice legate de procedeul mamei purtătoare,
partidul CDU din Germania reafirmă cererea sa ca procedeul acesta – inclusiv
bazat pe motivații altruiste- să rămână interzis în Germania pentru a se evita
abuzurile, exploatarea și riscurile de sănătate”.
Asta
la partid, poate și la ei una se zice, alta fac aleșii în practica de fiecare
zi, pe un model care nouă ne este atât de familiar? Poate, pentru că
politicianul Spahn, acum descoperitor al valențelor vieții de familie alături
de soțul său, s-a pronunțat public în termeni foarte severi împotriva
principiului „mamelor purtătoare”. Iată ce spunea, ca un adevărat conservator
creștin: „În calitate de bărbat homosexual și de creștin, personal găsesc că
este extrem de dificil să te împaci cu ideea unui „pântece de închiriat”,
subliniind mai apoi faptul că procedeul respectiv „este deosebit de problematic
în sensul identității copilului”.
Problema
reală nu mai este acum Jens Spahn și nici măcar duplicitatea extremă a
politicianului conservator. Asta este partea cea mai nevinovată a scandalului,
aparent rezolvat prin forțarea demisiei respectivului lider politic și
retragerea în brațele soțului său pentru a crește astfel copilul cu care s-au
întors din SUA.
Chestiunea
fundamentală este, din nou și din nou, valoarea identității și convingerilor
creștine pe care se bazează în mod foarte explicit doctrina partidului german
și care motivează multe dintre politicile sale și alegerile unor lideri chemați
acum să schimbe vechea echipă de conducere.
Desigur,
dincolo de asta, la nivelul întregii societăți europene și cu deosebire al cele
occidentale, pe fond, apar explicații pentru o problemă urgent de rezolvat,
refuzul tinerilor de a credita partidele politice tradiționale cu urmări așteptate
curând și traduse în alegeri politice dintre cele mai neașteptate, favorizând
pozițiile extreme.
Acesta
este contextul în care cazul Spahn este chiar unul-școală, relevant pentru
urmările pe care încep să le aibă diversele legislații în domeniul de care
discutăm azi, niciodată armonizate și, în consecință, devenite bombe politice
cu explozie întârziată.
