Criza politică începe, încet dar sigur, să se transforme într-o criză economică. Statul se împrumută cu dobânzi de nivel „junk”, leul s-a prăbușit joi mai abrupt decât în momentul în care Călin Georgescu a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale, iar o perioadă prelungită fără un guvern cu puteri depline riscă să producă prejudicii greu de reparat în anii următori.
FOTO: Inquam Photos
România traversează un moment critic, în care instabilitatea de la nivel înalt adaugă o presiune uriașă pe umerii cetățenilor și ai antreprenorilor. Inflația a ajuns la 9,9% în luna martie 2026, un record la nivelul Uniunii Europene. În paralel, costurile la care statul se împrumută au urcat brusc la 7,4%, iar cursul valutar a depășit 5,2 lei pentru un euro pe piața interbancară. Fără o direcție clară și fără un executiv capabil să ia decizii, agențiile de rating și instituțiile financiare internaționale privesc cu neîncredere spre piața locală, iar nota de plată a acestui blocaj riscă să devină insuportabilă pentru bugetul de stat.
Fără o direcție clară, asumată public, și fără un executiv capabil să ia decizii ferme, agențiile internaționale de rating și marile instituții financiare privesc România cu tot mai mare neîncredere.
„Noi, în situația actuală, aveam un contract de finanțare cu Comisia Europeană și cu băncile internaționale și agențiile de rating, bazat pe niște măsuri obligatorii pe care trebuia să le luăm. Eram în quasi-faliment din momentul când am atins aproape zece procente deficit. Era un fel de acord FMI, dar mult mai light, semnat și agreat cu toate entitățile care finanțează România. În momentul acesta, acest contract a fost rupt de noi, noi depindem de banii lor. Practic, nu mai avem nicio finanțare reală pentru România: banii nu mai intră, ci ies”, a explicat economistul Andrei Caramitru pentru „Adevărul”.
Mai departe, economistul atrage atenția asupra necesarului uriaș de capital pe care statul trebuie să îl atragă constant doar pentru a se menține pe linia de plutire, pentru a plăti obligațiile curente și pentru a evita colapsul.
„Avem 200 de miliarde investite în titluri de stat plus 100 și ceva de miliarde depozite, 300 de miliarde de lei lichizi. Jumătate din titlurile de stat în lei sunt deținute de investitori internaționali. Dacă aceștia decid că nu vor să mai fie expuși în lei, povestea se termină rapid. Nici n-avem suficienți euro în România ca să poți muta leii în euro. Rezerva statului e de 60 de miliarde, când ai 300 de miliarde lichidități care se pot mișca”, a detaliat specialistul.
Singura alternativă la un guvern cu o agendă clară de reforme este intervenția de urgență a instituțiilor financiare internaționale. Aceste instituții vor cere cu siguranță măsuri de austeritate drastice, mult mai severe decât ajustările discutate inițial.
„Până nu rezolvi mult mai agresiv decât ce s-a discutat problema deficitului, probabil că vorbim de sute de mii de oameni care își vor pierde locul de muncă, zeci de mii de firme care se vor închide, exact cum s-a întâmplat în 2008. Nu putem spune că nu va fi îngrozitor de dur când dă faliment statul. Va fi o ajustare brutală prin piețe și prin Fondul Monetar Internațional, nu că ei sunt răi, ci noi mergem la ei pentru că avem nevoie de bani, pentru că suntem în groapă”, subliniază el.
Avertismente ale mediului de afaceri
Patronatele și marile confederații de afaceri din România confirmă severitatea situației descrise de analiști și aduc în prim-plan cifre, dar și perspective cel puțin la fel de îngrijorătoare. Organizațiile reprezentative consideră că lipsa de acțiune concretă și haosul permanent de pe scena publică se traduc în pierderi financiare grele pentru absolut toate companiile, de la mici ateliere până la mari corporații.
Reprezentanții Confederației Patronale Concordia estimează costuri directe și măsurabile uriașe dacă instabilitatea politică se permanentizează, iar guvernanții nu găsesc o cale de compromis și dialog. O ratare a planului de reducere a deficitului bugetar ar duce, în mod inevitabil, la pierderea ratingului de țară recomandat pentru investiții. Acest scenariu negru, prin care a trecut deja statul vecin Ungaria, ar genera cheltuieli suplimentare cu dobânzile de peste o sută de miliarde de lei până în anul 2030. Acești bani vor trebui recuperați într-un fel de la cetățeni și de la companii, fie printr-o creștere a taxei pe valoarea adăugată cu trei puncte procentuale, fie prin majorarea bruscă a tuturor celorlalte impozite. Este o mișcare pe care economia reală pur și simplu nu și-o permite în acest moment de maximă fragilitate.
„În primul rând, instabilitatea politică are un cost economic direct și măsurabil. Se vede în dobânzile la care se împrumută statul, în cursul de schimb, în ratele la credite și în fondurile PNRR, pe care România riscă să nu le mai acceseze. România plătește deja o penalizare zilnică pentru instabilitatea și suprapunerea de crize pe care le parcurge. Dobânzile la care se împrumută statul au crescut brusc, cu aproape un punct procentual față de nivelul din februarie, de la 6,4%, la 7,31%. Dacă instabilitatea persistă, aceste creșteri se pot adânci și mai mult, ceea ce înseamnă costuri mai mari pentru companii și rate lunare mai ridicate pentru populație. Dacă această criză compromite reducerea deficitului bugetar, România riscă să piardă ratingul de țară investment grade. Ungaria a trecut prin acest scenariu și a plătit cu o creștere de 3 puncte procentuale a costurilor de finanțare. Aplicat României, un astfel de scenariu ar genera cheltuieli suplimentare cu dobânzile de +4 miliarde lei în 2026, +12 miliarde în 2027, +22 miliarde în 2028, +30 miliarde în 2029 și +33 miliarde în 2030, adică peste 100 de miliarde de lei în cinci ani”, a transmis Confederația patronală Concordia.
Pe aceeași linie de alarmă maximă, Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin aduce în discuție modul în care criza macroeconomică lovește direct la nivelul de bază al societății și la nivelul afacerilor mici. Președinta Cristina Chiriac menționează că economia reprezintă însăși respirația unei țări, iar statul are obligația fundamentală să nu mai complice inutil existența și demersurile celor care investesc și muncesc cinstit. Presiunea cumulată din costurile scăpate total de sub control la energie, carburanți și din scăderea accentuată a puterii de cumpărare lovește frontal antreprenorii. Aceștia reprezintă forța motrice a economiei naționale și principalul angajator la nivel de țară.
„Așa se construiește presiunea asupra economiei reale: nu printr-un singur șoc, ci prin suprapunerea unor costuri care se transmit dintr-o verigă în alta. Energia mai scumpă sau mai greu de anticipat ridică prețul producției și al funcționării de zi cu zi. Combustibilul amplifică această presiune prin transport, distribuție și logistică, adică prin tot ceea ce face ca un produs să ajungă de la producător la consumator. Firmele ajung astfel prinse între două constrângeri: fie transferă o parte din costuri în prețuri, alimentând inflația, fie le absorb în marje tot mai mici, reducându-și capacitatea de investiție, angajare și dezvoltare. În același timp, gospodăriile reacționează rațional: când prețurile cresc mai repede decât veniturile, consumul se restrânge, iar cumpărătorul devine mai atent, mai selectiv, mai defensiv”, avertizează confederația.
