Poate că a sosit momentul ca Europa să discute cu Putin,
întrucât, neputând câștiga acest război, el îl pierde, iar întreg continentul,
inclusiv Rusia, ar avea tot interesul să împiedice ca acesta să se lanseze
într-o fugă înainte.
Vladimir Putin FOTO Shutterstock
A vorbi cu el i-ar permite să-i arate că încă mai poate ieși
din această situație fără a-și pierde prestigiul, întrucât, în primul rând,
Ucraina nu va adera la NATO, deoarece Statele Unite s-ar opune acestui lucru și
Alianța Atlantică se află în declin; în al doilea rând, Ucraina se poate
descurca fără trupe europene pe teritoriul său, deoarece urmează să adere la
Uniunea Europeană, a cărei protecție îi va fi astfel asigurată; și, în al
treilea rând, Rusia poate încheia un armistițiu pe actuala linie de front,
continuând totuși să susțină că întreg Donbassul îi aparține.
Atât Rusia, cât și Ucraina ar putea semna un armistițiu la
fel de durabil ca cel dintre cele două Corei, menținând totuși, de formă, că
teritoriul lor este parțial ocupat prin forță. Acest lucru ar fi cu atât mai
fezabil cu cât Vladimir Putin ar avea totul de câștigat dacă ar opri pierderile
proclamându-și victoria și, indiferent de succesele pe care le înregistrează,
și Ucraina are nevoie să înceteze să mai piardă oameni și să se reconstruiască.
De aceea, Volodymyr Zelenski îndeamnă Europa să o ajute să
inițieze negocieri directe cu Kremlinul, iar mai multe dintre cele 27 de state
membre consideră că este cu adevărat momentul să se facă acest lucru înainte ca
Donald Trump să încerce din nou să negocieze un acord cu Vladimir Putin pe
seama Ucrainei și a Uniunii.
Argumentele lor sunt solide și plauzibile, dar mulți alți
europeni susțin că președintele rus pare să creadă în continuare în
posibilitatea de a pune mâna pe întreg Donbassul prin forță sau diplomație și
că rămâne convins că europenii vor prefera întotdeauna să se supună decât să
riște un război. Prin dorința de a deschide chiar acum discuții cu Kremlinul,
Uniunea ar risca, în opinia lor, să-l întărească pe Vladimir Putin în
convingerea că ar fi mai mult sau mai puțin dispusă să renunțe la Ucraina, așa cum
a vrut să o facă Donald Trump. Mai întâi, se spune în special la Paris, Londra
și Berlin, trebuie să-i ajutăm pe ucraineni să-și intensifice demonstrațiile de
forță, pentru a-i face pe liderii ruși – și, mai ales, pe cel mai important
dintre ei – să se gândească bine, și abia apoi să propunem să se lucreze la un
compromis.
Deocamdată,
această a doua analiză prevalează. Nici chiar Donald Trump nu s-a opus acestei
abordări atunci când a acceptat, în cadrul G7, să vândă ucrainienilor licențe
pentru fabricarea de arme americane, grație cărora aceștia vor putea să le țină
piept rușilor, protejându-se de atacurile acestora.
Sprijinul militar
și financiar al Europei le-a permis ucrainienilor să stabilească un raport de
forțe care a determinat o schimbare de atitudine din partea Casei Albe. Uniunea
s-a impus aici ca un actor esențial pe scena politică internațională, iar toți
cei care continuă să creadă că Europa nu mai există ar trebui să-și revizuiască
percepția.
La fel ca
americanii, rușii vor trebui să se adapteze la această schimbare de situație.
Vor trebui să o facă chiar mai repede și mai profund, deoarece Rusia nu se mai
confruntă acum cu Statele Unite, ci cu Europa și frontul său comun. Uniunea
Europeană și Marea Britanie, pe de o parte, Federația Rusă, pe de altă parte:
nu mai sunt cele două blocuri ale Războiului Rece care se înfruntă, nici
occidentalii împotriva rușilor, ci două Europe – Europa democratică și cea care
încă se luptă atât de mult să rupă cu dictatura.
Mai mult decât un
război, în Ucraina se duce o bătălie politică. Oligarhia se confruntă acolo cu
democrația și, înainte chiar de a discuta sau nu cu Vladimir Putin,
democrațiile europene ar trebui, așadar, să se adreseze direct rușilor. Fără
întârziere, trebuie să le spunem că avem de construit împreună un continent al
păcii și al prosperității și că doar președintele lor ne împiedică pe noi și pe
ei să facem acest lucru.
