Ce faci când copilul tău vine acasă plângând, spune că este agresat la școală, iar profesorii și conducerea instituției par să nu ia măsuri? De la sesizări oficiale și discuții cu directorii până la schimbarea școlii, apelul la avocați sau chiar mutarea copilului în alt sistem de învățământ, sute de părinți au povestit pe Quora ce au făcut atunci când au simțit că instituțiile care ar fi trebuit să îi protejeze pe cei mici nu au intervenit. Specialiștii avertizează însă că problema nu este doar agresiunea în sine, ci și efectele emoționale pe care le poate avea lipsa de reacție a adulților.
Sursă foto: Shutterstock
„Copilul poate învăța că nu este suficient de important pentru a fi protejat”
Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, explică pentru „Adevărul” că efectele bullying-ului sunt amplificate atunci când adulții responsabili nu intervin eficient.
„Atunci când un copil este agresat în mod repetat la școală iar adulții responsabili de protecția lui nu intervin eficient impactul psihologic poate fi profund și de lungă durată. Dincolo de incidentele punctuale copilul poate învăța o lecție dureroasă: că suferința sa nu este văzută, că nu este protejat și că ajutorul promis de adulți poate să nu vină atunci când are cea mai mare nevoie de el”, detaliază ea.
Potrivit specialistei, agresiunile repetate pot duce la anxietate, depresie, scăderea stimei de sine, dificultăți școlare și retragere socială. În unele situații, copiii pot dezvolta simptome asociate traumei psihologice, precum hipervigilența, tulburările de somn, teama constantă sau evitarea contextelor asociate agresiunii.
Mai mult, spune psihoterapeutul, trauma nu este produsă doar de comportamentul agresorilor, ci și de sentimentul de neputință pe care îl poate trăi copilul atunci când cere ajutor și nu îl primește.
„Mesajul implicit pe care îl poate interioriza este că nu este suficient de important pentru a fi protejat”, subliniază aceasta.
Când profesorii nu reacționează, părinții caută singuri soluții
Pe Quora (platforma de întrebări și răspunsuri), întrebarea „Copilul meu este victima bullying-ului, iar profesorii nu fac nimic. Ce ar trebui să fac?” a adunat sute de răspunsuri.
De pildă, un părinte a povestit că fiul său era agresat de mai mulți colegi, iar profesorii nu reușeau să oprească situația. În cele din urmă, a decis să contacteze direct mama a doi dintre băieții implicați. Femeia le-a cerut explicații propriilor copii și i-a avertizat că vor exista consecințe serioase dacă se confirmă implicarea lor. Potrivit relatării, bullying-ul s-a oprit aproape imediat, iar ani mai târziu, copiii chiar s-au împrietenit.
Nu toate experiențele au avut însă un final atât de simplu.
O utilizatoare a povestit că a fost victima bullying-ului între clasele a V-a și a X-a. Colegele îi aruncau cărțile pe geam, o loveau cu sticle și o insultau constant. Astăzi, spune ea, încă se confruntă cu probleme de încredere în cei din jur și stimă de sine scăzută, pe care le pune pe seama acelor ani.
Aceasta consideră că părinții trebuie să afle rapid ce tip de bullying are loc, unde se produce și ce proceduri există în școală pentru gestionarea situației. În opinia sa, intervenția timpurie este esențială pentru a preveni efectele emoționale pe termen lung.
De la sesizări oficiale la amenințarea cu presa
Mulți părinți spun că au fost nevoiți să insiste luni întregi pentru a obține o reacție din partea conducerii școlii.
Un utilizator a povestit că a trimis o scrisoare oficială directorului, cadrelor didactice, părinților copiilor implicați și membrilor consiliului de administrație. În document erau descrise incidentele și era solicitată intervenția imediată a instituției. Potrivit acestuia, crearea unei documentații complete și a unui istoric al reclamațiilor a schimbat modul în care școala a tratat cazul.
De asemenea, o bunică a relatat că nepoata sa era agresată constant de un grup de fete. După mai multe întâlniri cu profesorii și conducerea școlii, fără rezultate concrete, a decis să contacteze presa locală. Potrivit acesteia, simpla menționare a unui posibil articol despre lipsa de reacție a școlii a dus la măsuri rapide: copilul a fost mutat într-o altă clasă, iar agresorii au început să primească sancțiuni disciplinare.
Schimbarea școlii, o soluție luată în calcul de unele familii
Există și părinți care au ajuns la concluzia că mediul școlar devenise total nepotrivit pentru copil.
O mamă a povestit că și-a retras fiica din școală după ce a aflat că adolescenta era victima bullying-ului atât din partea colegilor, cât și a unui fost iubit. Potrivit acesteia, fata dezvoltase simptome depresive și comportamente de autovătămare. După trecerea la homeschooling, starea emoțională a adolescentei s-a îmbunătățit semnificativ în doar câteva săptămâni.
Laura Găvan subliniază că schimbarea școlii poate fi analizată în anumite situații, împreună cu familia și specialiștii, atunci când aceasta reprezintă o opțiune necesară pentru siguranța și bunăstarea copilului.
Ce pot face părinții
Psihoterapeutul atrage atenția că primul pas este ca cel mic să simtă că este ascultat și crezut.
„Atunci când un copil este victima bullyingului primul pas este să fie ascultat cu răbdare și fără judecată astfel încât să simtă că are un spațiu sigur în care poate vorbi despre ceea ce trăiește”, susține ea.
„Femeia” perfectă din telefonul adolescenților. De ce se refugiază tinerii în relații virtuale
Specialista recomandă validarea emoțiilor copilului și transmiterea clară a mesajului că nu este vinovat pentru comportamentul agresorilor. De asemenea, părinții pot documenta incidentele, pot nota datele și circumstanțele în care acestea au avut loc și pot solicita măsuri concrete din partea școlii.
Sprijinul unui psiholog sau al unui consilier școlar poate fi de asemenea important, mai ales atunci când apar semne de anxietate, retragere socială, tulburări de somn sau alte dificultăți emoționale.
Bullying-ul nu este o etapă normală a copilăriei
Laura Găvan consideră că responsabilitatea nu ar trebui să cadă exclusiv pe umerii familiei.
Potrivit acesteia, prevenirea bullying-ului necesită politici clare, proceduri de intervenție și formarea continuă a personalului școlar. Școlile care promovează o cultură a respectului și a siguranței emoționale reușesc să reducă semnificativ frecvența comportamentelor agresive.
„Bullyingul nu este o etapă normală a copilăriei și nici un simplu conflict între copii. Este o experiență care poate lăsa urme emoționale persistente mai ales atunci când este ignorată,” subliniază ea.
Din perspectivă psihologică, concluzionează specialista, una dintre cele mai eficiente strategii rămâne intervenția timpurie, combinată cu educația copiilor, a părinților și a profesorilor și cu construirea unui mediu în care fiecare elev să se simtă ascultat, protejat și valorizat.
