Turcoaz, albastru, alb. Ar putea fi steagul Caraibelor, mai ales pe o insulă ca Barbados, în vacanță. Toată insula e înconjurată de plaje cu nisip alb, așa că le zărești în toată frumusețea lor încă de sus, din avion.
Barbados stă în estul Caraibelor, puțin mai departe de restul insulelor, și lucrul ăsta se simte în multe feluri.
Câteva lucruri pe care trebuie să le știi despre Barbados
Barbados, vacanță? Insula nu seamănă cu nicio altă insulă din Caraibe, și asta nu e un compliment vag. Spre deosebire de aproape toate celelalte insule, Barbados n-a trecut niciodată din mână în mână între puteri coloniale. A fost exclusiv britanică de la 1627 până la independența din 1966, și asta se vede în arhitectură, în comportament, în ritmul de zi cu zi.
Insulei i s-a spus mult timp Little England și, deși localnicii au o relație complicată cu eticheta asta, ceva din ea a rămas: există o (dez)ordine pe care n-o găsești în insulele franceze sau olandeze vecine.
Bajanii (așa își spun localnicii) sunt foarte mândri de identitatea lor, distinct barbadiană, nu „caraibeană” în general. Numele insulei vine din portugheză. Navigatorii au văzut niște smochini cu rădăcini lungi care atârnau ca niște bărbi. Au numit insula Os Barbados, adică cei bărboși.
Insula e republică din 2021 (regele a fost înlocuit cu un președinte ales, Sandra Mason, prima din istoria insulei), cu Rihanna declarată oficial Erou Național în aceeași ceremonie. Barbados e o insulă mică, dar cu o conștiință de sine bine definită.
Locuri de vizitat în Barbados
De la aeroport am luat un microbuz până la cazare, unde am dat peste o problemă peste care n-am putut trece. Mi-am schimbat cazarea într-o decizie de moment și, pentru că eram deja în Bridgetown, am apucat să și vizitez câteva locuri pe drum. Dar să le iau pe rând.
Centrul istoric din Bridgetown
Centrul istoric e listat UNESCO, are un Parlament din 1639 (unul dintre cele mai vechi din Commonwealth) și o piață numită azi National Heroes Square, fostă Trafalgar Square. Acolo a stat mult timp o statuie a lui Nelson, ridicată cu vreo trei decenii înaintea celei din Londra. Statuia a fost mutată în 2020 la muzeul insulei, așa că n-o mai găsești în piață.
În cartierul Garrison ai un hipodrom funcțional din secolul XVIII, iar pe lângă catedrală am tot trecut, dar n-am avut timp să intru.
Cu toate astea, Bridgetown mi-a lăsat impresia unei urbe provinciale. Adevăratul centru e pe câteva străzi cu magazine ieftine pe care se vând de toate, de la fructe la chinezării.
Nu e neapărat un oraș nesigur, dar peste tot vezi oameni care o lălăie pe afară, și mi s-a părut un loc în care unii localnici sunt cam beți sau fără un job. Am stat exact în zona asta, iar proprietarul hotelului a insistat mult să încui ușa când plec.
Rihanna Drive
Strada pe care a copilărit Rihanna în Bridgetown se numește acum Rihanna Drive și e atracție turistică. E un cartier modest, cu case sărace și azi, locuințe mici, colorate, dar simpatice. Casa Rihannei e vopsită proaspăt, are un semn în față lângă care se pozează turiștii, iar pe strada îngustă, cu un cimitir în capăt, sunt câteva locuri în care poți să iei prânzul.
O privesc altfel pe Rihanna după ce am văzut locul copilăriei: o căsuță mică pe o stradă mică, cu un viitor micuț din care ea a reușit să facă ceva mare.
George Washington House
Bridgetown nu are foarte multe locuri istorice, dar George Washington House e unul dintre cele elegante, care merită vizitate.
Viitorul președinte american a ajuns în Barbados cu fratele lui vitreg, bolnav de tuberculoză, în speranța că se va vindeca într-un climat tropical. Au stat acolo vreo șase săptămâni, timp în care George a luat variolă. Variola luată în Barbados i-a dat lui Washington imunitate pe viață, lucru care se spune că i-a prins bine mai târziu, în război, când boala făcea ravagii în armată.
Fratele, în schimb, nu s-a vindecat. A murit la scurt timp după întoarcerea acasă.
Vila, care fusese închiriată pentru câteva luni și atât, e acum muzeu, cu o grădină drăguță, un fel de tunel îngust și o cafenea cochetă, The Coffee Barbados Café, amenajată în vechiul grajd din anii 1830. E genul de loc pe care nu prea îl vezi în Bridgetownul adevărat.
Lucruri utile: biletul de intrare costă 15 USD.
Drill Hall Beach
De la George Washington House am coborât pe jos până pe plajă. Nu era ceva remarcabil, erau hoteluri pe malul mării, cu turiști americani care par să fie majoritari pe insulă. Apa e însă perfectă în Barbados, și ca temperatură, și ca nuanță, cu nisip fin pe fundul apei.
Sea Breeze Beach
Mă duceam spre o altă plajă și m-am trezit spunându-i șoferului: „Stop here!” Un kilometru de plajă cu nisip fin alb și nimeni în afară de doi surferi și doi localnici. Ireal de pustiu într-un loc atât de frumos. Sea Breeze Beach se numește. E plin de plaje în Barbados, fără exagerare.
Am găsit un palmier și am stat acolo vreo două ore, uitându-mă la avioane cum aterizau. Plaja e pe drumul spre aeroport.
Surfer’s Café
De pe plajă m-am oprit într-un bar cu vedere frumoasă, Surfer’s Café, undeva spre Oistins. A fost ultima mea zi în Barbados.
Alte locuri de vizitat pe insulă
Dacă ai mai mult timp, mai sunt locuri de explorat. Coasta de vest e liniștită și scumpă, coasta de est e sălbatică și mai interesantă.
St. Nicholas Abbey. Plantație de trestie de zahăr ridicată în jurul anului 1658, cu o casă jacobiană impecabilă (una dintre puținele de acest fel din emisfera vestică), o distilerie de rom funcțională și un film de arhivă din anii 1930 care arată insula așa cum era.
Animal Flower Cave. La capătul nordic al insulei. Grote de calcar la nivelul mării, cu bazine naturale. Accesul se face printr-o scară săpată în stâncă.
Bathsheba. Coasta de est, Atlanticul. Stânci imense de corali ieșite din apă, valuri mari și curenți, nu e de făcut baie. E și un loc de surf cunoscut, Soup Bowl.
Oistins. Vineri și sâmbătă seara, Fish Fry. Nu e o atracție făcută artificial pentru turiști, e pur și simplu ce fac barbadienii în weekend. E după Surfer’s Café, din fotografii.
Gun Hill Signal Station. Colină în interiorul insulei, cu vedere panoramică și un leu alb sculptat în coastă, semn vechi de stație de semnalizare.
Welchman Hall Gully. Ravină naturală cu vegetație tropicală densă și maimuțe verzi care umblă libere.
Hunte’s Garden. Grădina unui singur om, Anthony Hunte, care a transformat o adâncitură naturală în ceva ciudat și foarte personal.
Harrison’s Cave. Peșteri de calcar cu stalactite, lacuri subterane și cascade. Turistică, se vizitează cu un trenuleț.
Distilerii de rom: Mount Gay și Foursquare. Mount Gay se prezintă drept cel mai vechi brand de rom documentat din lume, cu acte din 1703.
Experiențe
Mâncare
Prin zona centrală sunt un fel de cantine cu împinge tava, cu mâncare bună, dar chiar și acolo mi s-a părut scumpă mâncarea. Barbados nu e ieftin, în general.
Dacă vrei să mănânci ca localnicii, fără să plătești prețuri de hotel, merită să cauți câteva lucruri. Felul național e cou-cou cu pește zburător, dar peste tot găsești și fish cakes, macaroni pie și cutters, sandvișuri cu pâine sărată.
De băut, rom punch, bere Banks sau un Mount Gay. Pentru pește proaspăt și ieftin, Oistins vinerea seara e alegerea evidentă, iar Cuz’s Fish Shack, de lângă Pebbles Beach, e cunoscut pentru sandvișurile lui cu pește. Pentru o masă bajană clasică în Bridgetown, lumea recomandă Mustor’s, iar pentru un bufet tradițional, mai turistic, Brown Sugar.
Barbados, vacanță – informații practice
Cum ajungi în Barbados
Aeroportul insulei e Grantley Adams International (cod BGI), mic, dar bine conectat. Din România nu există zboruri directe, așa că ajungi cu cel puțin o escală, de obicei prin Londra, prin alte huburi europene sau prin Statele Unite.
Multe rute trec și prin alte insule din Caraibe, eu am ajuns acolo cu Caribbean Airlines din Trinidad și Tobago și am mai avut o escală între St. Vincent and the Grenadines și Grenada.
Transfer de la aeroport
Barbados are un aeroport mic, dar cu avantajul că ajungi foarte ușor cu transportul public în capitală. Ieși din aeroport pe șoseaua principală și faci semn la microbuzele care înconjoară insula pe ruta aia.
Cursa costă 3.50 BBD, adică 1.5 USD, și trebuie să ai cash. Când am ajuns acolo, singurul bancomat din aeroport nu funcționa, așa că a trebuit să merg la o benzinărie din apropiere ca să scot bani și să pot plăti microbuzul până în Bridgetown.
Transport local
Microbuzele locale acoperă bine insula și sunt ieftine, cursa e de regulă 3.50 BBD, adică 1.5 USD. Mașinile au numere scrise pe spate care îți spun ruta. Nu e niciun program afișat, localnicii știu unde merge fiecare, așa că întrebi pur și simplu.
Sunt trei feluri de transport, toate la același preț:
- Autobuzele albastre (Transport Board). De stat, mari, multe deja electrice. Plătești la urcare; șoferul nu dă rest și nu primește dolari americani, așa că ai nevoie de suma exactă în dolari Barbados.
- Minibuzele galbene. Private, ceva mai mici, opresc mai des.
- Furgonetele ZR (albe cu dungă maro). Foarte populare, rapide, cu muzică tare, opresc cam oriunde pe traseu. Eu doar pe astea le-am văzut, cele mari sunt mai rare.
Terminalele principale sunt în Bridgetown. Fairchild Street acoperă sudul și estul, Princess Alice (Lower Green) acoperă nordul, iar furgonetele ZR pleacă mai ales din terminalele Constitution River și Cheapside. Pentru destinații mai îndepărtate s-ar putea să schimbi mai multe mașini, dar sunt foarte ușor de prins.
Durata până în Bridgetown de la aeroport e cam 45 până la 60 de minute, în funcție de trafic.
Cazare
Am stat la Mariner Motel, trei nopți m-au costat 100 USD. Inițial aveam rezervare pe Airbnb, dar a trebuit să o anulez.
Chiar dacă experiența nu a fost pe gustul meu, suportul Airbnb se dovedește în continuare cel mai bun. Oameni reali, nu chatboți.
Care a fost problema cu Airbnb-ul din Barbados? Închiriasem o cameră într-o casă de pe Rihanna Drive. Știam că persoana cu care vorbisem nu locuiește acolo, era casa unchiului ei. Dar totul părea nepotrivit pentru o femeie care călătorește singură.
Casa neîngrijită, o baie care arăta mai rău ca într-o autogară sătească, broasca de la ușa camerei stricată, țânțari peste tot și nicio plasă, iar unchiul părea lovit de viață.
Am stat un sfert de oră la cazare, apoi am plecat, cu riscul de a pierde banii pe rezervare. Am scris suportului Airbnb, între timp am plecat de acolo și am rezervat altceva, decât să mă simt în nesiguranță sau incomod, prefer să pierd banii pe o rezervare. Câteva ore mai târziu, cei de la Airbnb mi-au anulat rezervarea cu rambursare totală și m-a sunat cineva să se asigure în persoană că e totul în regulă.
Mariner Motel avea camere private, cu baie și aer condiționat, mai ieftine și mai centrale. Am nimerit mult mai bine după ce am plecat de la Airbnb, chiar dacă hotelul era în zona aia mai dubioasă din Bridgetown.
Bani și costuri
Moneda e dolarul barbadian (BBD), legat de dolarul american la cursul 2 la 1, așa că un dolar american face mereu doi dolari Barbados. Dolarii americani sunt acceptați aproape peste tot, iar cardul merge în hoteluri, restaurante și magazine mai mari.
Pentru microbuze, piețe și vânzători mici ai nevoie de cash, de preferat bani mărunți. În general, insula e scumpă, mai ales mâncarea, deci e bine să nu te aștepți la prețuri de Caraibe ieftine.
Vize
Românii nu au nevoie de viză pentru Barbados. Intrarea e liberă pentru turism, pe o ședere scurtă.
SIM card și internet
Pe insulă sunt doi operatori, Digicel și Flow, amândoi cu acoperire bună de 4G (5G încă nu există). Aici e o capcană: niciunul nu are magazin în aeroport, așa că, dacă vrei cartelă fizică, o cumperi din oraș, cu pașaportul la tine pentru înregistrare. O cartelă costă în jur de 10 BBD.
Dacă telefonul tău suportă eSIM, cel mai simplu e să îți iei una online înainte de plecare (eu prefer Airalo), o pornești în câteva minute când aterizezi. WiFi gratuit găsești în multe restaurante, mall-uri și hoteluri.
Siguranță
Barbados e printre cele mai sigure insule din Caraibe, dar asta nu înseamnă că lași garda jos. Cu precauțiile normale, ești bine, inclusiv ca femeie care călătorește singură. Riscurile sunt furtișagurile și buzunăritul, mai ales în zona centrală a Bridgetownului, care seara se poate simți cam dur.
Când să mergi în Barbados
Barbados are două anotimpuri. Sezonul uscat ține cam din decembrie până în aprilie sau mai, cu cer senin, umiditate mai mică și cele mai bune condiții de plajă. E și sezonul aglomerat și mai scump.
Sezonul ploios e din iunie până în noiembrie și se suprapune cu sezonul de uragane, dar ploile sunt de obicei scurte și repezi, urmate de soare. Septembrie și octombrie sunt cele mai ploioase luni și cu cel mai mare risc de uragane, deși Barbados, fiind departe în est, e lovită rar direct.
Pentru plajă sigură și soare, mergi din decembrie până în mai. Dacă prinzi vara, vezi și Crop Over, cel mai mare festival al insulei, care culminează la începutul lui august cu Kadooment Day. Temperaturile sunt stabile tot anul, undeva între 21 și 31 de grade.
Concluzie
A fost un sejur scurt în Barbados, dar din perspectiva unei călătorii pe cont propriu, fără resorturi și cu mai multă culoare locală.
