După patru ani în Olanda, doi tineri cu dor de casă au decis că e timpul să se întoarcă și să-și încerce din nou forțele în țara lor. Vin de la salarii de 2.200 euro, dar ar accepta să lucreze și pe mai puțin.
Nicolae și Mădălina își caută acum de lucru acasă FOTO: Alina Mitran
Nicolae (32 ani) și Mădălina (26 ani) au decis, după patru ani de muncă în străinătate, că e timpul să se întoarcă în România, să se așeze la casa lor, poate să-și mărească și familia, așa că își caută de lucru. I-am întâlnit la Bursa generală a locurilor de muncă de la Slatina, unde au cercetat curioși fiecare ofertă în parte. Nu se tem de muncă, au deja experiență în domeniul tehnic, dar nu numai, iar pe de altă parte sunt conștienți că în România salariile sunt cu mult sub cele din țările vestice.
Au plecat din țară în 2022. El mai muncise anterior în străinătate, în Anglia și Olanda, soția nu. „Când am plecat prima dată, Mădălina era la școala postliceală sanitară, a zis că vrea s-o termine”, a explicat Nicolae. Tânăra a terminat școala și a încercat să se angajeze în domeniul sanitar. A fost primul contact cu ceea ce, pentru că a avut propria experiență, tânăra confirmă că nu este doar bârfă. „Aici, dacă nu ai bani, nu te poți angaja în sistemul public. Cred că niciunde, nu doar în sistemul sanitar”, spune în treacăt Mădălina.
Așa s-a angajat la o firmă importantă de cabluri din fibră optică, unde a lucrat doi ani. În cele din urmă s-a decis să-l urmeze pe Nicolae în Olanda, în 2022.
„Am stat patru ani în Olanda. La început a fost domeniu tehnic, doi ani de zile. S-a închis locul acela pur și simplu și agenția ne-au găsit altceva, tot tehnic. Ne-au spus însă că e doar pe o perioadă de timp. Au fost 5-6 luni, nu mai aveau alt job tehnic să ne ofere. Aveam experiență și nu am acceptat ce alte joburi ne-au oferit. A apărut în cele din urmă o ofertă la o fabrică-depozit, unde se făceau comenzi online și noi pregăteam aceste comenzi pentru livrare. Aveai normă, iar norma creștea mereu. Vedea că faci mult, norma tot creștea și tot așa. La început n-am făcut-o, dar după, tot te presau și am făcut-o. Făceam chiar mai mult decât alții de acolo cu vechime de un an-doi. Și tot cereau mai mult, mai mult”, au relatat tinerii cum au început să conteze mai puțin banii și mai mult starea de bine.
„Te simțeai minoritar, se făceau unele discriminări”
În depozitul respectiv erau doar opt români și aproximativ 180 de polonezi. Nici românii nu sunt tocmai solidari, în plus ceilalți îi depășeau numeric. „Te simțeai minoritar, se făceau unele discriminări”, au dezvăluit tinerii.
Câștigul salarial este însă cu mult peste ceea ce oferă România acum.
„În jur de 2.200 – 2.300 euro și cheltuiam 1.000 pe lună, maxim, amândoi. Și cu 1.000 pot să spun că aveai tot ce doreai, nu te limitai cu nimic. Erau prețurile mult mai mici acolo ca aici în România. Noi am rămas șocați când am venit. Când trăgeai linie, ieșeai mult mai bine acolo. Îți cumpărai tot ce aveai nevoie”, au mai povestit cei doi tineri.
Au găsit România aproape neschimbată, iar asta nu e neapărat de bine.
„Mulți îmi spuneau: nu întoarce, pentru că ai să vezi că e greu! Și i-am întrebat: dacă e greu, voi de ce rămâneți aici? Am venit înainte de Paște, deocamdată nu am avut prea mare contact cu piața muncii, sper să nu fim dezamăgiți”, a mai spus Nicolae.
„Cea mai grea muncă o făceau românii”
Nicolae este absolvent de studii superioare, a făcut facultatea de Contabilitate. N-a profesat și explică și de ce: „Aici în România am avut ocazia, dar când m-am angajat prima oară, la Dedeman, luam mulți bani. După vreo cinci luni, am mers să mă angajez la o firmă de profil, să fac contabilitate, și îmi dădeau jumătate din cât luam la Dedeman. Și am refuzat. M-am gândit atunci că în timp capăt experiență și poate salariul va crește, dar eram tânăr și mă gândeam și la bani”.
Caută acum de lucru pe un salariu de cel puțin 800 de euro, „de început, și după 3 luni, maxim 6, să ajungi la peste 1.000”. Este la mai puțin de jumătate comparativ cu ultimul salariu câștigat, în schimb și-au făcut calculul că în România au casa lor, nu vor mai plăti chirie.
Nicolae spune că a simțit, în Olanda, că banii mai mulți nu-l mai mulțumeau și că sunt alte lucruri care compensează.
„Am fugit pentru bani, dar la un moment dat intrau banii pe card dar nu mai simțeai că e satisfacția aceea. La început, când vedeai 500 – 600 euro în plus era altceva, dar acum, spre sfârșit, nici nu mă mai uitam cât s-au strâns. Noi ne gândeam să venim acasă”, a dezvăluit tânărul.
Speră ca de data aceasta planul să le meargă. Sunt dispuși să încerce pentru o perioadă, însă nu exclud nici varianta de a pleca din nou.
„Noi acum am plecat cu gândul să rămânem aici, dar nu se știe niciodată. Dacă nu găsim ceva, nu ne convin banii, putem să plecăm oricând. Adică vezi o lună, două, trei… Noi tot am stat plecați, am fost focusați să strângem bani, dar a venit timpul să ne așezăm, să facem poate și un copil”, e rândul Mădălinei să spună care le sunt planurile.
„Aici ai familie, ai tot”
Vorbim de cum se muncește în Olanda și tinerii spun că românii sunt foarte apreciați. Și pentru că sunt isteți, găsesc rapid soluții la probleme diverse, dar și pentru că sunt harnici și, pentru că s-au adus acolo „să facă bani”, sunt dispuși să presteze și munci pe care olandezii au început să le refuze. „Cel puțin în Olanda, toată munca grea o făceau românii, olandezii nu făceau orice muncă. În schimb noi, românii, care ne duceam după bani, făceam. Te punea să faci, nu spuneai că nu-ți place, că nu știi. Îți arăta o dată, de două ori, după care făceai. Olandezii veneau mai întâi să vadă, să încerce, în schimb noi, emigranții – români, polonezi, portughezi – mergeam la muncă direct”, a relatat Mădălina.
„În Olanda pe nimeni nu interesează studiile. Îi interesează doar ce faci. Acolo nu te întreba dacă știi să faci, te punea să faci. Zicea – Tu ești român, tu trebuie să știi să faci. -, așa mi-a spus un angajator. Dacă le știi limba e mult mai bine. Dar ne-am descurcat în engleză. Se comunica mult în engleză, și persoanele în vârstă de 80 de ani vorbeau, te descurcai în engleză oriunde, și în supermarket și la magazine, oriunde”, au mai povestit tinerii.
Persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă s-au întâlnit cu angajatorii FOTO: A. Mitran
Au muncit mult, însă nu truda i-a determinat neapărat să se întoarcă, ci dorul de casă și de ai lor. „Aici ai familie, ai tot. Acolo erai într-o rutină din asta – muncă, acasă. Mai ieșeai în weekend, dar nu te simțeai împlinit. Nu prea e bine să-ți faci prieteni pe acolo. Mai fusesem înainte, știam că lumea e rea și trebuie să fii puternic. Nu e pentru oricine”, a mai adăugat Nicolae.
„Am văzut lucruri care ni s-au părut interesante, mai studiem să vedem dacă ar merge aici”
Cu economiile pe care au reușit să le facă muncind printre străini și cu darul din nuntă au strâns o sumă importantă, pe care îi bate gândul să o folosească pentru a-și construi o casă și pentru a pune în practică și o idee de afaceri. „Ne-am gândit și la afaceri, am văzut multe lucruri care ni s-au părut interesante, nu știm dacă ar merge aici, trebuie să mai studiem”, a spus tânărul.
Până când își strâng informațiile, vor să se angajeze, acesta este motivul pentru care au venit la întâlnirea cu angajatorii, organizată de serviciul public de ocupare.
„Noi mereu când am fost în România am avut job, nu am fost în situația de a ne căuta de lucru. Consideram că eu pot să-mi găsesc singur mai bine decât altcineva”, a mai dezvăluit Nicolae. Au aflat că se pot înscrie în baza de date a AJOFM ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și că pot beneficia, astfel, de serviciile care li se oferă șomerilor: consiliere cu privire la anumite drepturi pe care le au în funcție de unde este situat locul de muncă, intermediere pe piața muncii, cursuri gratuite etc..
