Anthropic face un pas important într-o zonă sensibilă a inteligenței artificiale. Compania a decis să extindă accesul la unul dintre cele mai puternice modele ale sale, numit Mythos, către încă aproximativ 150 de organizații din întreaga lume, fără să îl lanseze însă pentru publicul larg.
Mutarea ridică imediat întrebări, pentru că vorbim despre un sistem pe care compania însăși l-a descris ca fiind prea riscant pentru a fi pus liber pe internet.
Mythos nu este un chatbot obișnuit. Este un model capabil să găsească vulnerabilități în software la un nivel comparabil sau chiar peste experții umani, inclusiv așa-numitele breșe „zero-day”, adică probleme necunoscute până acum care pot fi exploatate de atacatori.
În loc să îl lanseze ca produs, Anthropic l-a integrat într-un program controlat numit Project Glasswing. Acolo, companii mari, instituții și organizații critice primesc acces limitat pentru a testa și folosi modelul în scop defensiv, adică pentru a găsi și repara probleme înainte ca acestea să fie exploatate.
Extinderea de acum duce programul la aproape 200 de parteneri și include firme din peste 15 țări și industrii extrem de sensibile, de la energie și sănătate până la comunicații și hardware. Ce au în comun aceste organizații este impactul. Dacă infrastructura lor cade sau este atacată, efectele pot afecta zeci sau chiar sute de milioane de oameni.
Rezultatele inițiale sunt deja surprinzătoare. În doar câteva săptămâni, primele companii care au avut acces au descoperit mii de vulnerabilități, inclusiv unele critice, în sisteme importante folosite la scară globală.
Asta arată două lucruri în același timp. Pe de o parte, cât de util poate fi un astfel de model pentru securitate. Pe de altă parte, cât de vulnerabil este internetul în realitate.
Ce mi se pare interesant este că Anthropic nu încearcă să vândă acest model ca produs, cel puțin deocamdată. În schimb, îl folosește ca pe o unealtă strategică, oferită selectiv.
Este o schimbare clară față de direcția altor companii, care lansează rapid modele cât mai puternice pentru public. Aici vedem exact opusul – o tehnologie ținută sub control tocmai pentru că este prea capabilă.
În același timp, există și o cursă contra cronometru. Anthropic spune direct că astfel de modele vor apărea și la alți jucători în următoarele luni.
Asta înseamnă că avantajul de a avea acces primul este esențial. Practic, compania încearcă să ofere „apărătorilor” un start înainte ca această tehnologie să ajungă inevitabil și la cei care ar putea să o folosească greșit.
Și aici este partea delicată. Ideea că un model AI poate descoperi rapid mii de vulnerabilități sună excelent pentru securitate, dar exact aceeași putere ar putea fi folosită și invers.
Din punctul meu de vedere, asta este probabil primul exemplu real de AI pe care creatorii lui aleg conștient să îl limiteze, nu din lipsă de pregătire, ci din teamă de impact.
Nu mai vorbim doar de generare de text sau imagini. Vorbim de sisteme care pot influența direct infrastructura digitală globală. În acest context, decizia de a-l da doar către anumite companii nu este neapărat despre control, ci despre timp. Cine apucă să își securizeze sistemele primul va avea avantajul.
Pe termen scurt, modelul rămâne accesibil unui cerc restrâns. Pe termen mediu însă, chiar Anthropic recunoaște că astfel de capabilități vor deveni comune. Ceea ce înseamnă că adevărata problemă nu este cine are acces acum, ci cât de pregătiți suntem când această tehnologie va deveni disponibilă pentru toată lumea.
În final, nu pare doar o extindere de program, ci un semnal clar despre unde ajunge inteligența artificială. Nu mai este doar un instrument util. Devine un factor de risc.
