În timpul verii, incidenţa otitelor externe creşte
semnificativ faţă de restul anului, atât
la adulţi, cât şi la copii, ca urmare a apariţiei
unor factori favorizanţi cărora trebuie să le acordăm mai multă atenţie. Dr.
Alexandra Schnaider, medic ORL pediatric în reţeaua MedLife avertizează că
după o sesiune de înot, dar şi după ce copilul a transpirat la joacă afară,
este necesară uscarea pavilionului
urechii pentru a feri copilul de otitele externe.
Otita externă,
o boală a verii
Cei mai mulţi dintre noi aşteptăm cu mare bucurie venirea
verii, atunci când temperaturile ridicate ne permit să stăm mai mult pe afară,
în natură şi să mergem în vacanţe care implică şi înotul. Bucuria de a înota în
piscină, mare sau lac, însă, poate fi
umbrită de apariţia otitelor externe, atenţionează medicii, iar în cazul
copiilor cărora le place şi mai mult să se bălăcească, riscul e şi mai mare.
„Otita reprezintă inflamația sau infecția urechii. În
funcție de locul unde apare, întâlnim două tipuri: otita medie care afectează
spaţiul din spatele timpanului, adică urechea medie şi care este cea mai comună
la copii, după o viroză respiratorie şi otita externă care presupune inflamația
canalului auditiv, adică porțiunea dintre exterior și timpan. Otita externă mai este
numita şi “otita înotătorului” şi apare mai ales pe timpul verii,
când copiii merg mai des la piscină sau la mare.
Dacă otitele medii sunt cauzate de virusuri sau bacterii
care afectează la început tractul respirator şi apar mai ales primăvara şi
toamna, în cazul otitelor externe vorbim despre bacterii si fungi care găsesc
o poartă de intrare din cauza umidităţii crescute, modificării
pH-ului și microtraumatismelor. Otita
externă apare, în general, atunci când mecanismele naturale de protecție ale
canalului auditiv sunt depășite, permiţând bacteriilor sau fungilor să se
dezvolte la nivelul conductului auditiv extern”, a
explicat dr. Schnaider.
Umiditatea,
mediu bun pentru infecţii
În timpul verii, incidenţa otitelor externe creşte
semnificativ, spune medicul. „Unele studii arată că vara se produc între 75-
90% din numărul total al otitelor externe anuale. Cauza este umezeala persistentă, determinată de transpiraţie, dar şi de mai mult timp
petrecut la înot, ceea ce predispune la înmulţirea bacteriilor. Micii pacienţi
se plâng, în primul rând de durerea accentuată de mișcarea urechii sus-jos sau
la apăsarea pe tragus, cartilajul de la intrarea în ureche. Alte simptome mai
sunt secreţiile urât mirositoare, senzația de ureche înfundată, mâncărimea în
interiorul conductului, edem localizat și roşeata (hiperemie), uneori chiar și
în spatele urechii. Fiecare tip de otită are un aspect caracteristic, în
funcție de localizare sau simptome şi noi le diferenţiem la consult, prin otoscopie sau
endoscopie otică.
Ca tratament, trebuie să spunem că nu orice otită necesită
antibiotice. Majoritatea
otitelor medii sunt virale și trec cu
antiinflamatoare și tratamentul uzual pentru infecţiile respiratorii. Dacă se
constantă o infecție bacteriană în urma analizelor, administrăm antibiotic oral, îar în cazul otitelor
externe antibiotic local care, la copii este suficient de cele mai multe ori,
şi, uneori, pansamente locale cu substanţe dezinfectante şi antiinflamatorii”,
menţionează medicul ORL pediatric.
Dr. Alexandra Schanider atenţionează că tratate empiric,
acasă, otitele pot duce
la complicaţii, uneori grave. „În general, pentru că durerea este mare şi niciun
părinte nu poate suporta ca micuţul lui să sufere, copiii sunt aduşi la timp la
medic.
O complicaţie frecventă este stenoza conductului auditiv extern când umflarea
pielii din canalul urechii este aşa de mare încât nu permite nici măcar
vizualizarea timpanului, iar durerea este pe măsură.
De asemenea, mai pot apărea: celulita pavilionului auricular care este o
inflamaţie a pielii de la nivelul pavilionului urechii prin extinderea
infecţiei de la ureche în jur şi pericondrita, când infecţia ajunge la
cartilajul pavilionului auricular. Mai putin intalnita in cazul copiilor este
otita externa maligna cand infectia ajunge până la osul temporal”, a subliniat
dr. Schnaider.
Prevenirea
otitei externe, la îndemâna oricui
Medicul a precizat că, de cele mai multe ori, cauzele
apariţiei otitei externe sunt unele care ar putea fi uşor prevenite. „Întotdeauna când în ureche intră apă, fie că
e de la duş sau de la înot, trebuie să avem grijă de igienă. Pavilionul urechii
se şterge cu colţul unui prosop curat şi uscat care va absorbi umiditatea. Dacă
vorbim de înot în diverse piscine sau lacuri, apariţia otitei externe poate fi
favorizată şi de diverse bacterii din apă. De asemenea, regula generală este că
aşa zisele „bețișoare de urechi” nu trebuie introduse în ureche. Ele pot zgâria
canalul auditiv creând micro-fisuri în piele prin care bacteriile intră mult
mai ușor şi totodată pot împinge ceara protectoare înspre timpan.
Folosirea repetată a dopurilor de urechi, fie la piscină,
fie la somn, este o altă cauză a apariţiei otitei externe. Aceste dopuri
trebuie spălate după fiecare folosire şi de asemenea nu trebuie împinse prea
mult în canalul auditiv. Este important şi materialul din care sunt făcute
aceste dopuri pentru că sunt persoane care pot dezvolta diverse reacţii
alergice, cu atât mai mult copiii, alergii care pot conduce indirect la otite
atunci când cel mic se tot scarpină în ureche. În aceeaşi manieră acţionează şi
căştile audio, folosite în general de adolescenţi foarte mult timp. Urechea
trebuie să respire şi trebuie menţinută curată şi uscată. Indiferent de modul
în care s-a produs otita, prezentarea la medicul ORL, de la primele simptome,
îl scuteşte pe copil de zile de durere şi de complicaţiile de care vă spuneam”,
a subliniat medicul.
