Insulele Caraibe: island hopping | 1001 călătorii

Am petrecut aproape două luni făcând island hopping în Caraibe, în principal în Antilele Mici (Leeward, Windward și pe lângă ele). Traseul meu a fost: Puerto Rico – Dominica – Guadeloupe – Curaçao – Trinidad & Tobago – Barbados – St. Vincent and the Grenadines – Grenada.

Insulele Caraibe: Leeward, Windward și altele

Nu a fost prima mea vizită în Caraibe, am vizitat deja aproape toate Antilele Mari (Republica Dominicană, Cuba, Jamaica), plus câteva insule mai mici: Aruba, Santa Lucia. Anul asta voiam să văd mai multe insule mici, o combinație de insule Leeward și Windward. Plus excepțiile.

Leeward sunt partea de nord a Antilelor Mici, insulele care încep de la Virgin Islands și merg în jos până pe la Dominica sau Martinica, în funcție de clasificare. Numele vine din navigație: sunt insulele ferite de vânt, adică în umbra vânturilor alizee care bat dinspre est.

Windward sunt partea de sud a șirului, de la Martinica în jos: Martinica, St. Lucia, Saint Vincent and the Grenadines, Grenada. Windward înseamnă de vânt, sunt insulele mai expuse vânturilor alizee care bat dinspre est, față de cele Leeward care sunt mai ferite.

Curaçao și Trinidad and Tobago nu sunt nici Leeward, nici Windward. Sunt în afara șirului principal.

Curaçao, Aruba, Bonaire (insulele ABC) stau lipite de coasta Venezuelei, mai la vest. Fac parte din Antilele Mici geografic, dar sunt un grup separat, uneori numite și Antilele de Jos.

Trinidad și Tobago sunt și mai la sud, chiar lângă Venezuela. Tehnic nici măcar nu sunt pe aceeași platformă geologică cu restul Caraibelor. Trinidad era odinioară parte din continentul sud-american.

Insulele Caraibe hartă

Traseul meu nu a fost cel mai eficient. Planul inițial era să merg în Venezuela, iar de acolo aveam zbor spre Curaçao, continuând după aceea până în Grenada. A venit însă ianuarie și răpirea lui Maduro, zborul spre Caracas a fost anulat și am decis să mai stau prin insule, dacă planul cu Venezuela și Guyanele nu mi-a ieșit.

Conectarea unor insule îndepărtate, precum Guadeloupe și Curaçao, poate deveni scumpă – e mai bine să faci island hopping cu pași mici, nu cu salturi mari dintr-o parte în alta. Ideal: să urmezi rutele avioanelor care zboară direct între insule.

Unele zboruri sunt cu opriri – am avut mai multe zboruri care au mai oprit pe o insulă din drum ca să mai ia pasageri, ca la un drum cu autobuzul, am aterizat în Saint Lucia de două ori, deși n-am avut treabă acolo.

Chiar și când ai zbor direct, pot apărea surprize; aveam zbor direct St. Vincent – Grenada, a fost anulat și am fost pusă automat pe alt zbor St. Vincent – Barbados – Grenada. Eu tocmai venisem din Barbados în St. Vincent și a trebuit să mă întorc acolo.

Zboruri

Am ajuns în Caraibe din Medellín, iar după ce am făcut tot traseul, am luat un zbor Grenada – Toronto și m-am întors acasă. Majoritatea zborurilor au fost cu Caribbean Airlines – nu pentru că am vrut eu așa, ci pentru că a fost cea mai ieftină opțiune la zborurile de care aveam nevoie.

Partea mai complicată e să găsești ruta optimă de zboruri, pentru că uneori trebuie să te întorci din drum – unele insule sunt ca un capăt de linie, e mai ușor să zbori de pe ele în SUA sau în Canada, principalii lor clienți pentru vacanțe, decât să zbori pe o altă insulă din Caraibe.

Unele destinații, ca Dominica, au aeroporturi mici, care se închid seara, a trebuit să îmi iau o noapte de cazare lângă aeroport ca să nu plătesc o sumă exagerată pentru un taxi până în partea opusă a insulei. Port of Spain și Bridgetown sunt huburile unde poți face conexiuni.

Cazare: Airbnb, stat la localnici. Cea mai scumpă cazare a fost în Dominica, o săptămână – 244 USD. În Puerto Rico am stat la hostel, e o destinație mai scumpă, fiind SUA.

Cea mai frumoasă insulă din Caraibe

Mi-au plăcut toate, dar unele insule m-au surprins mai mult.

Puerto Rico – cea mai frumoasă plajă a fost acolo: Flamenco Beach pe insula Culebra. Iar San Juan Viejo e foarte frumos, regret că l-am subestimat până acum, arată mult mai bine decât Santo Domingo în Dominicană.

Dominica – o insulă mai sălbatică, munții sunt serioși acolo, se face turism mai de nișă.

Guadeloupe – cea mai mare surpriză a călătoriei; mai puțin cunoscută în afara Franței, dar superbă. Arhipelagul Les Saintes e picture perfect.

Curaçao – cea mai turcoaz apă pe care o poți vedea e acolo, iar Willemstad arată ca un Amsterdam caraibian, mult mai frumos decât capitala din Aruba.

Trinidad și Tobago – altă surpriză; mă așteptam la ceva mai puțin interesant și am descoperit două insule foarte frumoase; mi-a plăcut chiar și Port of Spain, cu vechile conace The 7 Magnificent.

Barbados – plaje cu nisip alb peste tot, mulți turiști americani și multe hoteluri, dar Bridgetown e destul de provincial.

St. Vincent and the Grenadines – am stat mai mult pe insula mare și am vizitat și Bequia, altă insuliță superbă. St. Vincent are multe insule, inclusiv una privată ca Mustique unde au case de vacanță celebrități ca Mick Jagger, Tommy Hilfiger, David Bowie, dar îți trebuie mai mult timp (și bani) ca să le vizitezi pe toate.

Grenada – mirodenii, plaje și dealuri. Capitala St. George’s e frumoasă.

Tipuri de turiști prin Caraibe

Majoritatea turiștilor ajung acolo cu vase de croazieră – au o zi pe fiecare insulă și îi vezi alergând să viziteze ceva în câteva ore. În Dominica în fiecare zi era alt vas în port, dar la plimbare pe insulă, prin locuri mai îndepărtate de capitală, erau puțini turiști.

Mai sunt cei cu bărci proprii, care stau luni întregi între insule; unii dintre ei sunt la pensie și își petrec timpul prin Caraibe, pe velier. Aprilie – mai e sezonul lor, sunt câteva regate mari în perioada asta.

Pe unele insule, precum Barbados și Curaçao, sunt mulți turiști de resort, acestea fiind destinații de plajă. Vezi mai puțini astfel de turiști pe alte insule, Dominica nici nu are resorturi all inclusive, e cu totul alt turism acolo.

Cei care fac island hopping pe cont propriu, ca mine, există, dar sunt mai puțini. Am întâlnit francezi care vizitau Dominica, Guadeloupe, Martinique, Saint Lucia; alții explorează mai mult – am văzut fețe cunoscute pe unele zboruri, pentru că opțiunile între insule nu sunt chiar atât de multe.

Timpi morți

În insulele mici din Caraibe, obiceiurile și infrastructura e similară: transportul public dispare după 5-6 pm și e aproape inexistent duminica, care e holy day, zi de mers la biserică, de odihnă, nu de muncit – și ei chiar respectă asta.

Dacă ai zbor care ajunge seara, trebuie să planifici bine și să știi la ce să te aștepți. În Trinidad and Tobago am aterizat după miezul nopții și singura opțiune a fost un taxi oficial care a costat peste 50 USD. Prin comparație, la plecare am plătit câțiva dolari pentru un autobuz pe aceeași rută.

Transport

Transportul pe insule e probabil cea mai tare experiență pe acolo: în St. Vincent drumul era ca un roller coaster pe viraje, cu muzică dată la maxim și înghesuială până nu mai încăpea nici o coadă de mâță în mașină. Distractiv 🙂

Nu prea vezi autobuze clasice, uneori ele coexistă cu microbuzele nemarcate care sunt frecvente și circulă peste tot, dar fără un traseu fix, fără un program clar. Curaçao și Trinidad and Tobago aveau și autobuze, dar deseori astea veneau cel mai greu. În Puerto Rico e altceva, acolo e SUA, circulă doar autobuze clasice și toate autobuzele sunt gratuite de 1-2 ani.

Siguranță

Port of Spain și Bridgetown au și străzi mai dubioase, dar nimic exagerat. În Caraibe localnicii sunt foarte chill și prietenoși dacă te miști printre ei. Dacă ești turist de croazieră vor încerca să te jumulească puțin, dacă mergi cu ei cu microbuzele lor deșelate, te vor taxa corect și îți vor da rest fiecare bănuț.

În rest, nu trebuie să fii bogat pentru o vacanță în Caraibe, dacă nu te deranjează să trăiești printre localnici. Ei te vor primi cu brațele deschise.