După doi ani în care a urmărit obsesiv videoclipuri despre afaceri online, un utilizator Reddit a decis să își dea demisia și să pornească un business pe cont propriu. Realitatea s-a dovedit însă foarte diferită de promisiunile întâlnite pe internet: luni întregi fără clienți, panică, reduceri de preț făcute prea devreme și sentimentul că nimic nu funcționează. Povestea sa a deschis o dezbatere despre modul în care rețelele sociale creează așteptări nerealiste despre antreprenoriat.
Sursă foto: Shutterstock
„Fiecare videoclip făcea totul să pară ridicol de simplu: alegi o nișă, construiești o audiență și începi să faci bani”, povestește utilizatorul pe Reddit. Primele luni nu au semănat deloc cu imaginea succesului rapid promovată online. Acesta spune că a petrecut săptămâni întregi alegând logo-uri, fonturi, animații pentru site și culori de brand, încercând să facă totul să arate cât mai profesionist. Rezultatul a fost însă dezamăgitor: niciun client.
După patru luni a început să intre în panică și să reducă prețurile, deși aproape nimeni nu știa că afacerea sa există. Abia după șase luni, când era aproape gata să renunțe, a apărut primul client dispus să și plătească pentru serviciile sale, în urma unui comentariu lăsat într-un grup de Facebook dedicat nișei sale. Experiența sa a generat nenumărate reacții din partea altor tineri care au recunoscut că au trecut prin situații similare.
„TikTok vinde liftul, nu scările”
Antreprenorul Cosmin Răileanu spune că una dintre cele mai mari probleme ale conținutului despre business distribuit pe TikTok și YouTube este că prezintă aproape exclusiv rezultatul final.
Potrivit spuselor sale, mulți oameni ajung să creadă că succesul poate fi obținut rapid, fără procesul dificil care îl precedă.
„Este ca și când tu vrei să atingi succesul și succesul înseamnă să urci într-un bloc de 10 etaje, să ajungi în vârful acelui bloc, dar vrei să te duci cu liftul și nu vrei să o iei pe scări, treaptă cu treaptă”, explică antreprenorul pentru „Adevărul”.
În opinia sa, rețelele sociale au creat impresia că antreprenoriatul este simplu și accesibil oricui, în timp ce dificultățile reale sunt rareori prezentate, iar online-ul este plin de „mentori apăruți peste noapte care nu au făcut niciodată business, ci au citit doar câteva cărți sau fac conținut motivațional cu ChatGPT”.
Capcana datoriilor: cum își sabotează tinerii șansele
Un alt factor major care îi blochează pe cei aflați la început de drum este presiunea financiară asumată prea devreme. Cosmin Răileanu atrage atenția asupra unei greșeli frecvente care ucide din fașă spiritul antreprenorial: creditele uriașe.
„Sunt tineri care au un job bun într-o anumită perioadă din viață și își cumpără un apartament de 200.000 de euro pe 30 de ani. Ăla este momentul în care rămân pur și simplu blocați. Ei nu mai sunt dinamici, ci pe minus și, dacă au două-trei luni proaste în antreprenoriat, e posibil să li se ia și casa și să rămână pe drumuri. Sunt multe cazuri de oameni care au riscat, au pierdut și casa, au pierdut și business-ul și au luat-o de la zero”, avertizează acesta, subliniind că o casă ar trebui cumpărată abia atunci când afacerea produce suficient profit.
Iluzia antreprenoriatului: Cum ajungi să fii angajat cu normă întreagă
În opinia sa, problema nu este cumpărarea unei locuințe în sine, ci asumarea unor obligații financiare mari înainte ca veniturile dintr-o afacere să fie suficient de stabile.
Ego-ul și prețul brutal al performanței
Una dintre cele mai răspândite imagini promovate online este cea a antreprenorului care lucrează când dorește, călătorește constant și generează venituri considerabile cu un efort minim. Realitatea este adesea opusă, iar prețul succesului este de multe ori crunt.
„Nimeni nu înțelege că prețul performanței este mult mai mare decât pare la prima vedere. Noi vedem că altul a fost în faliment și a reușit, dar nu realizăm că acel om poate n-a mai avut ce să mănânce, n-a mai avut unde să doarmă, și-a văzut copiii rar, cu anii, sau poate și-a lăsat chiar părinții pe drumuri pentru că le-a vândut casa. Mulți au plătit un preț pe care 90% dintre antreprenori nu sunt pregătiți să-l plătească”, explică Cosmin Răileanu.
Antreprenorul susține că mulți oameni pornesc la drum fără să fie pregătiți pentru o scădere temporară a nivelului de trai și pentru sacrificiile financiare care pot apărea în primii ani de activitate.
El subliniază că antreprenoriatul necesită renunțarea totală la ego și la stilul de viață confortabil de la început: „Dacă ai figuri, că ești genul care nu merge cu transportul în comun sau merge doar în anumite vacanțe, nu vei evolua. (…) Viața își cere tributul. Până nu ești sărac, nu poți să fii bogat.”
Rușinea de la evenimentele de networking și frica de a vorbi
Paradoxal, exact cei care ar avea cea mai mare nevoie de sprijin (tinerii la început de drum) se autoizolează. Cosmin Răileanu mărturisește că a observat cum, la întâlnirile de networking fizic, vin doar cei care au deja succes. „Cei care ar avea cea mai mare nevoie de conexiuni și idei nu vin pentru că le e rușine. Le e rușine dacă știu că nu au un business încă, că nu au demonstrat nimic sau că muncesc de rup și nu le ajung banii”, spune el.
Tot din nesiguranță se naște și greșeala de a ține ideea de afacere secretă. Mulți cred că, dacă nu spun nimănui ce planuri au, sunt protejați de eșec sau de furtul ideii. În realitate, acest comportament este „o lipsă totală de încredere în ce vrei să faci”, consideră specialistul.
„Una dintre cheile succesului este să vorbești despre business-ul tău cu cei dragi. Făcându-le lor o promisiune că vei realiza acel lucru, te mobilizezi. Promisiunile pe care le faci celor dragi, pe care nu ai vrea să-i dezamăgești, sunt mai puternice decât propria ta motivație personală”, completează el.
Pentru cei care se gândesc să își dea demisia și să înceapă o afacere, antreprenorul recomandă pași mici, cum ar fi freelancing-ul cu 2-3 clienți, și validarea ideii înainte de asumarea unor riscuri majore: „Traseul firesc este să rezolvi o problemă în piață. Cred că aici este secretul,” conchide el. Povestea utilizatorului Reddit pare să confirme aceeași lecție: progresul nu a venit dintr-un logo perfect, ci dintr-o conversație reală cu un client căruia i-a rezolvat o nevoie.
