TCL RM7L aduce tehnologia flagship a acestui an, una pe care și Samsung, și LG, și Hisense, și Sony și TCL au insinuat că au inventat-o, dar ce au făcut de fapt a fost doar să-i dea alt nume.
Ideea centrală a acestei batalii e de-o banalitate aproape comică. Un televizor LCD obișnuit funcționează cu o lumină albă sau albastră în spate, care e apoi filtrată pentru a obține o paletă completă de culori. E ca și cum ai picta cu acuarele, dar punând mai întâi un bec alb sub pânză. Merge, dar pierzi pe drum o grămadă de informație. La un Mini LED clasic, becul acela este „spart” în mii de puncte mici de lumină albastră, peste care se pune un strat de Quantum Dots și niște filtre. Dar tot lumină albastră filtrată rămâne, doar ca mai controlată. Ei bine, tehnologia „nouă” pe care la TCL o numește RGB Mini LED aruncă filtrele ale la coș și pune în spate multe și mărunte becuri roșii, verzi și albastre, și fiecare poate fi aprins și stins separat. Culoarea nu mai e stoarsă din alb, e produsă chiar la sursă. Câștigi trei lucruri deodată: o paletă mult mai largă, mai multă lumină și un control local al culorii care șterge halourile din jurul obiectelor luminoase. Asta e marea revoluție, roșu, verde și albastru, în loc de alb. Restul e nomenclatură.
Și aici începe distracția. Toată lumea vinde de fapt aceeași tehnologie, dar nimeni nu vrea să sune ca a vecinului. TCL, Hisense și LG îi spun „RGB Mini LED”, cinstit și plictisitor. Samsung au decis că „becurile” lor sunt mai mici, sub 100 de microni, așa ca au botezat-o Micro RGB, ca și cum ar fi o categorie aparte. Nu prea este. E același panou VA cu becuri colorate în spate, aceeași promisiune de 100% din spațiul de culoare BT.2020 și aceeași arhitectură. Diferențele pe care Samsung le revendică sunt mărimea LED-urilor și procesarea. Cuvântul „Micro” face restul.
Trecând acum la vedeta de astăzi, televizorul TCL RM7L are un panou HVA Pro de 65 de inci, rezoluție 4K, retroiluminare RGB Mini LED și 1.344 de zone de culoare pe versiunea aceasta. TCL a micșorat și distanța dintre led-uri și sticlă printr-un truc numit Micro-OD, ceea ce înseamnă un televizor mai subțire și o lumină mai precisă. Panoul HVA Pro promite contrast mai mare, reflexii mai puține și unghiuri de vizualizare mai bune decât la un panou VA obișnuit, chestie utilă pentru ca slăbiciunea acestor ecrane VA a fost mereu culoarea care devine spălăcită când schimbi unghiul de vizualizare. Argumentul central e un număr: 100% BT.2020. Merită explicat, fiindcă e ușor de fluturat, dar mai greu de înțeles.
Aproape tot ce vezi azi, filme, seriale, jocuri, e „colorat” într-un spațiu numit DCI-P3, iar un televizor bun de gamă medie îl acoperă cam în întregime. BT.2020 e mult mai mare, și până nu demult, niciun ecran obișnuit nu putea reproduce atâtea culori. Led-urile RGB schimbă asta. Când TCL spune 100% BT.2020, spune că panoul poate reproduce practic tot ce un film HDR ar putea cere vreodată, și încă mult peste ceea ce cer astăzi filmele în materie de culoare. Să zicem că e rezerva de culoare pentru următorii zece ani, cumpărată încă de pe acum.
Dar la luminozitate stăm mai modest, iar aici trebuie să fim corecți. TCL promite până la 2000 de niți peak. E o valoare respectabilă, suficientă pentru orice cameră normală, dar nu este recordul cu care s-ar lăuta un flagship. Și nu te aștepta nici la negrul absolut al unui OLED. Zonele de control sunt reale și destul de numeroase, dar 1.344 de zone pe 65 de inci rămâne un compromis: în scenele grele, gen stele pe cer negru sau generice albe pe fundal întunecat, vei avea totuși un halou pe care becurile colorate îl fac mai discret decât un Mini LED clasic, dar nu îl fac să dispară.
Pe parte de procesare a imaginii, RM7L vine cu un procesor TSR AiPQ și cu obișnuita suita de algoritmi de imagine. E competent dar ca de fiecare dată, TCL rămân vagi în privința detaliilor. Dar aici e și o subtilitate pe care majoritatea recenziilor o ratează: un panou RGB cere mai mult creier decât unul obișnuit, nu mai puțin. Când lumina din spate produce ea însăși culoare, procesorul trebuie să decidă în fiecare fracțiune de secunda cât roșu, cât verde și cât albastru să aprindă sub fiecare zonă, ca să iasă fix nuanța corectă. Deci cât de bine arată imaginea, depinde direct de cât de deștept e cipul care orchestrează ledurile. Iar aici se vede diferența de clasă.
Procesarea de pe RM7L e onestă, dar nu are finețea unui vârf de gamă. Și tine minte asta pentru duelul care urmează, fiindcă exact aici câștigă Samsung o parte din prețul sau dublu.
Pe partea de gaming însă, RM7L rupe în categoria lui: panou nativ la 144Hz, ce poate fi împins până la 288Hz printr-un accelerator VRR și prin scăderea rezoluției, plus suportul obișnuit pentru sincronizare și latență mică. Cei 288Hz sunt condiționați în mod evident și de sursa potrivită, adică un PC cu o placă video puternică, dar și în absenta unei astfel de scule, 144Hz nativ e deja mai mult decât are nevoie orice consolă actuală.
Sunetul vine de la un sistem audio ONKYO 2.1 mai mult decât decent, dar tot nu-ți va înlocui un soundbar serios.
Sistemul de operare este Google TV, cu tot ce înseamnă asta: interfață fluidă, recomandări bune, un munte de aplicații și un ecran de start care îți amintește constant că cineva… vinde spațiul ala publicitar. Estetic, RM7L joacă în liga „premium subțire”: corp unibody, ramă discretă și profil anorexic obținut cu ajutorul trucului Micro-OD despre care va ziceam mai înainte. De la doi metri distanta nimeni nu ghicește prețul.
TCL RM7L vs competiția
Și acum hai cu duelul giganților: TCL 65RM7L contra modelelor Micro RGB de la Samsung. Iar rezultatul acestei înfruntări este unul cu două tăișuri, așa cum se întâmplă în orice comparație onestă.
Hai să începem cu cifra care doare. RM7L de 65 de inci costa în jur de 6000 de lei, give or take, și îți oferă 1.344 de zone și o acoperire 100% BT.2020.
Rivalul Micro RGB de la Samsung, R95H, care atenție, nu e modelul de mijloc, ci vârful de gamă, costa circa 14.000 de lei pentru 65 de inci și îți oferă… tot 1.344 de zone. Aceeași cifră. Practic modelul de intrare al lui TCL are la această diagonală, exact numărul de zone al flagship-ului Samsung, dar la o treime din preț. Chiar și varianta mai ieftină de la Samsung, R85H, este pe la 10.000 de lei. Cu alte cuvinte, TCL vinde în ideea acestei tehnologii, adică ledurile colorate și paleta completă de culoare, la prețul la care Samsung abia întredeschide ușa.
Iar acum contra-argumentul, pentru ca numărul asta în sine nu spune toata povestea. R95H-ul lui Samsung este în obiectiv un televizor mai bun decât RM7L pentru ca este în primul rând mai luminos, în jur de 2.800 de niți măsurați, adică net peste cei 2000 promiși de TCL. Apoi are un procesor special construit pentru aceste panouri RGB, acel creierul de care vorbeam, și care orchestrează ledurile mai subtil. Apoi are și un strat antireflexie serios, care salvează imaginea în camere luminoasă. Și urcă în frecventă până la 165Hz. Să va mai zic?! Deci plătești nu atât obiectul în sine, cat rafinamentul.
Deci TCL RM7L nu întrece flagship-ul Samsung la finețe, și nici nu pretinde ca o face. Dar face altceva mai interesant: demască suprataxa. Arată că tehnologia în sine, ledurile colorate și culoarea completă, pot să nu coste trei mii de euro. Și nici 2000. Costă O mie. Restul e brand, procesor și marja pe care Samsung o cere pentru un produs premium.
Iar dacă este să comparam mere cu mere pe cifre brute, TCL au și ei cu ce să înfrunte flagship-ul Samsung: fratele mai mare al lui RM7L, și anume RM9L, urcă la 9.000 de niți în peak și are 16.000 de zone de culoare. Adică RM7L este doar poarta de intrare în aceasta tehnologie. Dar aici vine gluma cea mai buna bună: nici măcar TCL nu crede în asta. De ce? Pentru ca în timp ce Samsung trece o bună parte din segmentul premium pe Micro RGB, TCL își promovează televizoarele RGB Mini LED cu jumătate de gură, în timp ce cu spune pe șleau cu cealaltă jumate… că nu acesta e viitorul!
Inginerii TCL mi-au și explicat de ce cred că o altă tehnologie, SQD-Mini LED, e superioară RGB Mini LED-ului. Adevăratul lor flagship, și anume mult discutatul X11L pe care încă nu am pus mână, NU folosește leduri colorate, ci SQD, și urcă în strălucire până la aproape 11.000 de niți. Deci ai practic TCL îți vând tehnologia la modă, dar își apără coroana cu o alta. E ca un pariu pe două cai în aceeași cursă, iar asta este genul de precauție pe care ți-l permiți doar atunci când produci chiar tu panourile.
Concluzii despre TCL RM7L
RM7L este o soluție foarte bună pentru cei care vor tehnologia lui 2026 fără să dea banii pe un flagship. Nu este însă un model pentru puriștii în materie de negru și contrast, aia ar trebui să rămână tot la OLED. Nu este nici pentru cei care vor maximul de calitate și își și permit să plătească pentru el, iar ala este R95H-ul lui Samsung sau RM9L-ul celor de la TCL. Este în schimb pentru majoritatea celor din mijloc, care vor culori spectaculoase, un ecran mare și luminos, gaming fără cusur și un audio decent, și totul la un preț la care nu trebuie să te gândești de două ori.
Și zic eu ca se mai întâmplă o chestie absolut remarcabila în legătură cu TV-ul asta: tehnologia a mai nouă și mai lăudată a anului, aia pe care producătorii au anunțat-o cu surle și trâmbițe la începutul lui 2026, este deja disponibilă pentru omul obișnuit, în același an… pentru o mie de euro. Nu peste 3-4 an, când s-ar fi ieftinit în mod firesc, ci chiar acum. Distanța asta dintre „doar pe flagship” și „la îndemâna oricui” s-a comprimat practic la zero, și asta cred eu ca adevărata poveste: nu ledurile roșii, verzi și albastre în sine, ci viteza cu care ele au ajuns… ieftine.
